CÂTE CEVA – Benone Burtescu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

CÂTE CEVA – Benone Burtescu

[2013-06-22]

“Mustră pe cel înţelept şi el te va iubi”, Proverbe 9, 8
Recenzia unui interviu
Cuvântul “mustră” din Limba Română nu are exact înţelesul din limba solomonică. De aceea în multe alte limbi el este tradus cu “instructează”. Chiar şi “el te va iubi” este tradus cu “va deveni şi mai înţelept”. Pentru ocazia de faţă cel mai bine s-ar potrivi traducerea “Fii deschis cu cel înţelept şi el te va iubi”. “Muştruluială”… niciodată. În cazul nostru de scurtă recenzie la articolul “Cântaţi Domnului o cântare nouă!” apărut în revista Curierul Adventist din luna Mai 2013, “înţeleptul” este fratele Daniel Chirileanu, eu fiind cel “deschis” gândurilor dânsului şi cu perspectiva biblică de a fi “iubit”, ceea ce nu mi se întâmplă prea des, şi abia aştept. Vă mărturisesc însă că despre “iubire” mi s-a cam făcut frică să mai scriu pentru că un nepot de-al meu care se autointitulează “ex-Adventist de România” a făcut şi el o recenzie la poezia mea “Deşi niciodată” (despre faptul că Domnul m-a iubit nemeritat) clasificându-mă un fel de schizofrenic, bolnav de “sindromul Clérambault”, chiar mai mult, a menţionat că eu sunt singurul pe care l-a văzut cu această boală!
Dar să începem.
“Cântaţi Domnului o cântare nouă” este de fapt şi ca idee şi ca formă de exprimare, ceva “vechi” de o juămtate de istorie a omenirii, chiar mai mult. În înţeles biblic “Cântaţi Domnului o cântare nouă” poate fi spus în egală măsură de înţelegere “Cântaţi Domnului o cântare veche”, “nou” şi “vechi” neînsemnând “bun” şi “rău” sau “frumos” şi “urât”, ci mai degrabă cântaţi din tot sufletul, cu toată inima slavă lui Dumnezeu. Desigur “o cântare nouă” poate însemna şi o cântare făcută foarte recent şi nemai cântată până acum (atunci), dar înţelesul acesta nu e cel mai important şi nici întreg.
Este vorba de Cartea de Cântări 2010 care nu putem spune că din motive serioase, binecuvântate nici atât, va apare în 2013. Comisia care a lucrat la Cartea de Cântări 2010 şi pe care fratele Chirileanu o menţionează în interviul dânsului şi-a isprăvit lucrul în 2010 cum era planificat şi a prezentat-o spre tipărire. Cartea de Cântări 2013, despre care se vorbeşte în interviu, nu este rezultatul lucrului comisiei menţionate, ci al Comitetului Lărgit al Uniunii Adventiste Române. Cartea de Cântări 2013 prezentată în interviul de care vorbim, nu este cea propusă de comisia de lucru amintită, ea arată cu totul altfel. Probabil, cu excepţia câtorva din “sistem”, membrii comisiei nu au mai fost consultaţi între 2010-2013, interviul fiind foarte surprinzător şi în această privinţă
“Tot ce conţine ediţia 2006 a cărţii de imnuri s-a păstrat integral”. La această declaraţie, din ceea ce ştiu eu, comisia muzicală la care se face referire, niciodată nu s-a pronunţat aşa.
Împărţirea masei de credincioşi adventişti pe “categorii” nu e de nici un bine. Într-o familie, de la străbunici până la strănepoţi nu se poate vorbi pe categorii de vârstă de “gesturi revizioniste” sau de “regres nostalgic”. Personal sunt un nostalgic după cântarea lui Moise şi a Deborei, după psalmii lui David sau cântările lui Bach, iar cele ale lui Gabriel Uţă, ca să dau un exemplu, le prelungesc doar şi nu le pot împărţi între “vechi” şi “noi”. “Evoluţia şi dinamica actuală a bisericii” nu trebuie pusă în “balanţă” cu “trecutul nostru” care nu ţine de timp. Cântarea petrece generaţiile de credincioşi, nu le desparte, le leagă. “Numărul celor care solicitau revenirea la varianta veche a scăzut” Această scădere nu s-a oprit. Comisia Cărţii din 2006 deja se gândeşte la pensionare. Doar azi nu este mâine. “Scăderea” sau “creşterea” este un proces natural şi nu face obiectul “Cărţii de Cântări” în formă şi conţinut. “Potrivit cu realitatea nou creată” este un limbaj sărac, tehnic, nu este spiritual, scripturistic. În Comisia pentru realizarea Cărţii de Cântări, fratele Chirileanu mă trece şi pe mine. Ca să nu fie nici o greşeală de înţelegere, la facerea Cărţii de Cântări 2006 nu am fost consultat în nici un fel. La Cartea de Cântări proiect 2010 am participat activ până ce Comitetul Uniunii a refuzat manuscrisul pentru tipar. Despre Cartea de Cântări 2013 nu am ştiut nimic, până la descoperirea acestui interviu. Nu e o plângere, ci o realitate. Vorba interlocutorului “Dumnezeu nu rămâne dator, El va binecuvânta dacă nu cumva a făcut-o deja, pe fiecare dintre cei care au dovedit iubire faţă de El…” şi enumeră. Dar în timp ce “fratele Geantă Cezar a făcut verificarea şi rearmonizarea muzicală împreună cu Vlad Baciu, iar sora Geantă a fost cea care a cărat kilogramele de partituri spre şi de la corectură” fratele Geantă informa membrii ai Comisiei Muzicale că “nu ştie nimic” despre Cartea de Cântări 2013. Cum aşa?
La finalul interviului, cum se şi cuvenea, interlocutorul face referire la venirea Domnului şi ajungerea noastră “Acasa”, şi cântatul acolo, absolut că nu după această Carte de Cântări, dar ea este stârnitoare de imagini.
Dacă va fi ca Domnul să vină după ieşirea de sub tipar a Cărţii şi înainte de a se face alta – interlocutorul “îndrăzneşte să aibă o dorinţă: să fie aceasta ultima ediţie”. Subscriu total şi eu acestei dorinţe, cu excepţia de cum putea să arate această ultimă ediţie. Desigur că oricât ar fi fost de bine şi frumos realizată nu am fi ieşit cu ea Domnului în întâmpinare ca “performanţă”, dar aşa cum arată ea – căci o am pe masă când scriu aceste rânduri -, mi-e ruşine, căci mă zbat între cum este şi cum putea să fie, şi mai ales DE CE nu este cum putea să fie.
Este copilăresc sau ce, că s-a făcut inversarea numărul 1 cu 2 la ordinea din Cartea 2006. Ce joacă!?! Şi câte asemenea.
Absolut că Uniunea de Conferinţe a Adventiştilor de Ziua a Şaptea din România, prin aleşii la zi, are toată libertatea să facă o carte de cântări a Bisericii, cum crede cuviinţă. Are şi responsabilitatea care decurge din funcţii . Acesta este dreptul administrativ. Dar greşelile Cărţii 2006 repetate sub semnătură în Cartea 2013 chiar dacă îmi scapă înţelegerii, un spectru nedesluşit a ceea ce poate urma, mă nelinişteşte. Doamne, Tu ştii DE CE aşa sau altfel, singurul care ştii. Dacă cel mai mare apostol al Tău a cerut să fie judecat de împărat şi nu de marele preot, chiar că numai Tu ştii.
Benone Burtescu (dburtescu@aol.com)

Sursa: www.InterCer.net

Contor Accesări: 886, Ultimul acces: 2026-07-30 07:13:45

Timp total: 0.03s...

[]:1