Papa către Dieceza sa: Pentru o lume nouă trebuie o inimă nouă[2013-06-20]"Nu îmi este rușine de Evanghelie", a fost tema catehezei pe care Papa Francisc a susținut-o luni după-masă, în Aula Paul al VI-lea, pentru inaugurarea Congresului Eclezial (17-19 iunie) ce închide anul pastoral în Dieceza de Roma. Tema anului pastoral a fost: "Cristoase, avem nevoie de Tine! Responsabilitatea botezaților în proclamarea lui Isus Cristos".Întâlnirea a început cu salutul Cardinalului Agostino Vallini, Vicar General al Diecezei de Roma. A urmat lectura din prima Scrisoare a Sf. Paul către Romani, care conține frazele ce au inspirat cateheza Papei: "Nu mă rușinez de Evanghelie. [...] Noi toți, care am fost botezați în Cristos Isus [...] nu mai suntem sub Lege, ci sub har". Textul pregătit a fost presărat de Papa, ca de obicei, de intervenții libere. "Sunt mulți revoluționarii în istorie, au fost mulți. Dar niciunul nu a avut forța acestei revoluții pe care ne-a adus-o Isus: o revoluție pentru a transforma istoria, o revoluție care schimbă în profunzime inima omului. Revoluțiile din istorie au schimbat sistemele politice, economice, însă niciuna dintre ele n-a modificat cu adevărat inima omului. Adevărata revoluție, aceea care transformă radical viața, a săvârșit-o Isus Cristos prin Învierea sa: Crucea și Învierea. Și Papa Benedict al XVI-lea spunea, despre această revoluție, că 'este cea mai mare schimbare din istoria omenirii'." "Aceasta este experiența pe care o trăiește Apostolul Paul", a subliniat Papa. "După ce l-a întâlnit pe Isus pe drumul Damascului, schimbă radical perspectiva sa de viață și primește Botezul. Dumnezeu transformă inima lui! Dar gândiți-vă: un persecutor, unul care urmărea Biserica și pe creștini, devine un sfânt, un creștin până la oase, chiar un creștin adevărat! [...] Prin Botez, și noi participăm la aceeași schimbare și, asemenea lui Paul, și noi putem 'să umblăm într-o viață nouă'. [...] Suntem conduși să credem că o lume nouă se construiește în primul rând prin schimbarea structurilor. Credința ne spune că doar o inimă nouă, una regenerată de Dumnezeu, poate crea o lume nouă: o inimă care iubește, o inimă care suferă, o inimă care se bucură cu alții, o inimă plină de duioșie față de cel care, având imprimate rănile vieții, se simte la periferia societății. Iubirea este cea mai mare forță de transformare a realității, pentru că dărâmă zidurile egoismului și umple gropile care ne ține depărtați unii de alții." "Aici, la Roma, există oameni care trăiesc fără speranță. Fiecare dintre noi se poate gândi, în tăcere, la persoanele care trăiesc fără speranță și sunt cufundate într-o profundă tristețe din care încearcă să iasă crezând că găsesc fericirea în alcool, în droguri, în jocurile de noroc, în puterea banului, în sexualitatea fără reguli... Dar ajung și mai dezamăgiți și uneori își răbufnesc furia lor față de viață cu comportamente violente și nedemne de om. Câte persoane triste, câte persoane triste, fără speranță! Gândiți-vă și la atâția tineri care, după ce au experimentat atâtea lucruri, nu găsesc sens vieții și caută sinuciderea, ca soluție. Voi știți câte sinucideri de tineri sunt astăzi în lume? Cifra este mare! De ce? Nu au speranță. Au încercat atâtea lucruri și societatea, care este crudă - este crudă! - nu-ți poate da speranță. Speranța este ca harul: nu se poate cumpăra, este un dar al lui Dumnezeu." Revenind la Sf. Paul, Papa Francisc a amintit că "nu îi era rușine de Evanghelie. Pentru el, Evanghelia este proclamarea morții pe cruce a lui Isus. [...] Crucea ne amintește că suntem păcătoși, dar mai presus de toate că suntem iubiți, că suntem atât de dragi lui Dumnezeu, care, pentru a ne mântui, nu a ezitat să își jertfească propriul Fiu. Singurul motiv de mândrie pentru creștin este faptul că e iubit de Dumnezeu. [...] În acest timp, în care gratuitatea pare să slăbească în relațiile interpersonale pentru că totul se vinde și totul se cumpără, și gratuitatea este greu de găsit, noi creștinii vestim un Dumnezeu care pentru a fi prietenul nostru nu cere nimic decât să fie primit. Singurul lucru pe care îl cere Isus: să fie primit. Să ne gândim la cei care trăiesc în disperare pentru că nu au întâlnit niciodată pe cineva care să le fi arătat atenție, să-i fi mângâiat, să-i fi făcut să se simtă prețioși și importanți. Noi, discipoli ai Celui Răstignit, putem oare refuza să mergem în acele locuri unde nimeni nu vrea să meargă de frica de a ne compromite sau a judecății altuia, și astfel să negăm acestor frați ai noștri vestirea Cuvântului lui Dumnezeu?" Legături: Textul integral al discursului papal Album foto Facebook Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 876, Ultimul acces: 2026-07-28 07:24:22
|
Timp total: 0.03s...
[]:1