CÂTE CEVA Benone Burtescu[2013-05-10]Până ce nu dă în mitologie religia e frumoasă. Până ce nu dă în fantastic știința e frumoasă și ea. Dar au cam dat. Știința și religia în definițiile lor de dicționar nealterat, sunt mai mult decât gemene, sunt consubstanțiale, se pot exprima una prin cealaltă, priviri asupra aceluiași adevăr din două unghiuri diferite receptând aceeași realitate de existență.Activitatea spiritelor rele pe sfârșit de lume este să împingă religia în mitologie și știința în fantastic unindu-le dincolo de realitate în ceea ce limbajul usual numește spiritism. Este profetizat că în zilele de pe urmă spiritismul va fi apoteotic, planetar. Regele Saul nu mai trebuie să-și pregătească măgărița sau cămila și pe slujitorii însoțitori pentru a merge la En-Dor pentru că spiritele rele și-au mutat sediul în palatul său. Ne înșelăm că ele mai lucrează ascunse sub vreun acoperiș amărât sub care demnitarul zilelor noastre s-ar rușina să intre. S-a depășit și faza ca spiritele rele să fie invitate prin invocare în palate, catedrale, sau oficii de punere la cale a marilor destine omenești. Ele sunt deja acolo ca stăpâne așteptându-și musafirii să-i sfătuiască încotro și cum. Dacă spiritismul nu a fost pandemic până acum, ci trebuia să-l suspectăm pe câte undeva, nu s-a datorat atât pentru că religia nu i-a oferit locuință ci pentru că știința i se opunea prin caracteristicile ei, argumentare, dovedire, testare, etc., la care falsul nu rezista și era demascat. Capcana pe care spiritele rele au întins-o științei a fost fantasticul și amăgirea a reușit prin această mare tentație de cucerire științifică a orice, după care întronarea ei. Hibridul științifico-fantastic, o absurditate prin însuși conținutul denumirii, căci ori științific, ori fantastic, a început să împărățească, și sub domnia lui spiritismul s-a așezat la cea din urmă masă a lumii. Ne mai speria din când în când perspectiva mitologică a religiei și aveam grijă cumva să nu ne înfășoare în amăgirile ei, dar sub steagul științei care nu admite irealitatea, mergeam fără grijă. Ce s-a mai petrecut? Unde ne aflăm? Mitologia religiei și fantasticul științei și-au dat mâna. Nici nu mai trebuiau s-o facă pentru că reprezintă același lucru. Trebuia doar ca cineva să le întâlnească pentru împlinirile profeției de proporții, pe care Sfânta Scriptură ni le-a lăsat ca semne ale revenirii Domnului. Neputând să anuleze aceste semne profetice, spiritele rele le falsifică și le amplifică. Provocarea lor către știință cu întrebarea, și dacă mitologia este adevărată? a prins. CÂTE CEVA nu ne permite decât o mică exemplificare. Profeția ca în zilele lui Noe din Evanghelie, în toată splendoarea detaliilor ei este lăsată de-o parte și abordată prin încrucișarea fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor la propriu, căci știința nu acceptă figuratul nici chiar în interpretarea ei deja mitologică. Ajunși aici nu mă pot abține să remarc pozitiv ceea ce spune Arhiepiscopul Clujului, Bartolomeu Valeriu Anania despre Fiii lui Dumnezeu din textul biblic, și anume că sunt oameni superiori, evoluați, virtuoși în timp ce fiii oamenilor sunt cei inferiori, primitivi, instinctuali, păcătoși, în comparație cu unele interpretări chiar neoprotestante că real, extratereștrii s-au împreunat cu pământenii. Desigur știința a preferat interpretarea a doua și o folosește acum în comun cu partea din creștinism care a preluat mitologia căutându-i împreună repere concrete. Pare incredibil dar e realitate, că împlinirea profeției ca în zilele lui Noe este susținută de căpetenii științifice și religioase ale planetei în modul unei invazii de extratereștrii, în vederea permutării biologice a rasei umane, un fel de evanghelizare științifică, mântuire în care fantasticul din științifico fantastic devine realitate. Sume imense sunt cheltuite pentru stațiuni de observare astronomică a fenomenului de invazie a extratereștrilor, împlinirea profeției să nu rămână necontrolată omenește. Când spirite rele vor lua înfățișare de ființe cerești pe pământ, lumea va crede marea minciună. Dacă știința, care este foarte exigentă cu dovedirea, îmbrățișează fantasticul, adică acceptarea nedovedirii, ce îi mai poate sta în cale? La scenă deschisă, media oferă detalii concrete despre această activitate în mitologic-fantastic, și un tur de cunoștințe sau chiar turistic este la îndemâna oricui. Ceea ce am spus este doar o fărâmă din vârful aisbergului. Cei credincioși știu însă că implicarea cosmică nu se face prin invazie, prin cioburile de oglindă ale observatoarelor care vor arăta înfățișări fictive, En-Dorice. Slava revenirii Domnului nostru Mântuitor nu are legătură cu mitologicul fantastic. Să se înlocuiască imaginea luării de pe pământ pentru locașurile promise de Domnul în lumile cerești cu imaginea năvălirii extratereștrilor pe pământ, este lucrarea spiritelor rele în modul și la timpul apocaliptic. Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 834, Ultimul acces: 2026-07-26 15:13:42
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1