© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Kowalczyk: Isus proclamă Vestea cea Bună și celor morți[2013-05-09]În Anul Credinței, Radio Vatican continuă șirul catehezelor părintelui Dariusz Kowalczyk, dedicate Catehismului Bisericii Catolice, de la a cărui publicare s-au împlinit, în luna noiembrie a anului trecut, 20 de ani. În emisiunea de marți, părintele profesor la Universitatea Gregoriană din Roma a vorbit despre fragmentul din Crez referitor la coborârea lui Isus în iad.Simbolul Apostolilor vorbește despre coborârea lui Cristos în iad. Cum trebuie să înțelegem această afirmație? Catehismul spune că, înainte de toate, aceasta înseamnă că "Isus a cunoscut moartea ca toți ceilalți oameni" (CBC nr. 632). Atunci, Dumnezeu este cu adevărat solidar cu oamenii până la capăt. Isus nu doar a experimentat suferința de a muri, dar se duce chiar printre cei morți, privați de viziunea lui Dumnezeu. Unii teologi contemporani vor să vadă în coborârea lui Cristos în iad culmei kenozei, adică a coborârii Fiului lui Dumnezeu. Pe Cruce Isus suferă, dar este mereu activ, în timp ce coborând în iad El experimentează o radicală pasivitate a suferinței și a morții. În acel mod este mai aproape de omul păcătos, pentru a-l "incomoda" și a-l smulge din singurătatea infernală. Catehismul urmează însă învățătura tradițională a Bisericii și vorbește despre Isus care coboară în iad ca un Mântuitor victorios care proclamă Vestea cea Bună celor morți (cfr. nn. 632-634). Într-o veche omilie se vorbește despre Isus care, coborând în iad, îl cheamă pe om: "Trezește-te, tu care dormi! De fapt nu te-am creat pentru a rămâne prizonier în iad. Învie din morți. Eu sunt Viața celor morți" (CBC, nr. 634). Catehismul precizează că "Isus nu s-a coborât în iad ca să îi scape pe cei osândiți, nici ca să distrugă iadul osândirii, ci ca să elibereze pe cei drepți care l-au precedat". (CBC nr. 633) De fapt, Dumnezeu lucrează pentru a-i salva pe toți oamenii, dar nu îl poate constrânge pe om să îi accepte îndurarea. Biserica învață că persoana, adică orice creatură liberă, poate spune"nu" lui Dumnezeu, în mod conștient și definitiv. Condamnarea este așadar, în realitate, o auto-condamnare. În mod paradoxal, și iadul ar fi un semn al iubirii lui Dumnezeu, a acelei iubiri umile care nu îl anulează pe păcătosul îndârjit în răutatea sa, ci îi permite să trăiască potrivit propriilor alegeri. (Sursa: vedeți aici) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 803, Ultimul acces: 2026-07-27 04:31:51
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
