De ce nu rupe Ponta legătura cu Biserica[2013-04-11]În plină criză economică BOR este mai preocupată să-și construiască marea catedrală mai ales pe spezele statului, decât să se implice în complicatele probleme sociale. Patriarhia deține peste 40 de licențe radio, o agenție de știri, o televiziune și un ziar, toate întreprinderi neprofitabile, necesare însă în propaganda BOR.Politicienii români continua să se teamă de puterea Bisericii, fie din cauza prejudecăților, fie pentru că mizează pe o influență supradimensionată a BOR asupra alegătorilor. Separarea Bisericii de Stat face parte din parcursul democratic al țării, iar oprirea finanțării bisericilor din bugetul de stat ar fi primul pas pentru o despărțire târzie, dar normală. Biserica Ortodoxă Română (BOR) se consideră mai puternică decât orice partid politic, mai puternică decât orice guvern sau om politic autohton, fiindcă se bazează pe aproape 90 la sută din cetățenii țării, care la recensământ s-au declarant ortodocși. La rândul lor, politicienii cred în această legitimitate a Bisericii, extrasă din statistici și negociată, cum altfel decât, în genunchi cu înalții prelați. Nu există nici un politician de forță care să se fi opus vreodată cu adevărat pretențiilor BOR. Traian Băsescu a avut o încercare curajoasă în timpul campaniei electorale din 2004, când a spus că susține căsătoriile homosexuale, dar s-a repliat repede, după ce Patriarhia și câțiva înalți prelați au ieșit nervoși să-l pună la zid. Și-a dat seama imediat că are nevoie de Biserică nu doar înaintea alegerilor ci și după aceea, fiindcă ceea ce le spun preoții enoriașilor lor nu ține doar de cele sfinte, ci și de cele politice. Traian Băsescu nu avea nimic împotriva mariajului gay, dar clericii l-au pervertit și a abandonat această idee, mai ales după ce a aflat că politicienilor de dreapta le repugnă drepturile homosexualilor. Odată ajuns la putere, președintele a intrat în aceeași relație amicală cu BOR, cum au făcut-o și predecesorii săi, chiar și Ion Iliescu, libercugetătorul, care a pierdut alegerile în 1996 după ce la dezbaterea finală fostul președinte Emil Constantinescu l-a întrebat Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu? Abia ieșiti din frigul comunismului, românii își redescopereau atunci valorile religioase, iar răspunsul ambiguu al unui ateu declarat nu le-a plăcut susținătorilor lui Iliescu. În prima decadă a perioadei postcomuniste încrederea în Biserică depășea 80 la sută, pentru că încă nu ieșiseră la iveală probele colaboraționismului dintre cler și Securitate și fiindcă mulți români aveau nevoie să înlocuiască o credință - cea în statul protector care le asigura case, vacanțe, salarii - cu alta. Între timp, însă, Biserica Ortodoxă Română și-a dovedit nu doar lipsa de moralitate, ci și de smerenie, de modestie și umilință. În plină criză economică BOR este mai preocupată să-și construiască marea catedrală mai ales pe spezele statului, decât să se implice în complicatele probleme sociale. Patriarhia deține peste 40 de licențe radio, o agenție de știri, o televiziune și un ziar, toate întreprinderi neprofitabile, necesare însă în propaganda BOR. Există, însă, și alte afaceri mai serioase din care Biserica Ortodoxă Română trăiește bine și care nu sunt impozitate de stat. Mai sunt și banii care se dau la nunți, botezuri, înmormântări sau pentru pomeniri și care nu apar niciodată în nicio contabilitate. BOR se îngrașă văzând cu ochii mizând mult pe economia neagră și pe generozitatea statului, care-i virează anual sume relative egale cu cele ale Cercetării. Toate bisericile primesc bani de la stat proporțional cu numărul enoriașilor, dar numai Biserica Ortodoxă Română s-a revoltat când a aflat că se dezbate public ideea renunțării la sponsorizarea statului, în schimbul trecerii la finanțarea directă de către cetățeni prin alocarea unui procent din veniturile sale anuale. Premierul Victor Ponta care se declară socialist ar putea să-și demonstreze atașamentul față de ideologia pe care o reprezintă rupând pentru prima data complictățile dintre BOR și Statul Român. O despărțire de acest fel s-ar atenua până la alegeri și premierul n-ar suferi mari pagube, dar va fi una dintre principalele mărturii că în România, Statul se poate, în sfârșit, separa de Biserică. În Statele Unite prima dezbatere de acest fel a debutat în 1802 după ce președintele Thomas Jefferson le-a scris baptiștilor din Danbury despre peretele de separare dintre Stat și Biserică. În România lucrurile sunt mai complicate, mai ales că BOR se teme de testul fidelității, în urma căruia ar putea afla cât de puțini ortodocși i-ar da bani, iar lui Ponta îi e frică să nu fie afurisit și ponegrit de preoți. Sursa: www.Culte.ro Contor Accesări: 805, Ultimul acces: 2026-07-24 14:39:30
|
Timp total: 0.03s...
[]:1