Francis X. Rocca: Noul Papă, un posibil reformator la mai multe niveluri[2013-03-15]Biserica a apelat la ordine religioase pentru Papi de mai multe ori de-a lungul secolelor, adesea când avea nevoie de un reformator, și acesta se poate să fi fost și gândul Cardinalilor care l-au ales acum pe Papa Francisc. Este primul Papă iezuit din istorie, iar Cardinalii electori știu că iezuiții sunt în mod istoric un ordin misionar, a cărui primă generație, în secolul XVI, nu doar a dus credința în ținuturi necreștine din lume, ci a și participat la reforma catolicismului, necesară în fața provocărilor ridicate de protestantism în Europa. Această moștenire se poate să fi fost un factor în alegerea Papei Francisc, într-un moment în care Biserica pune accentul pe noua evanghelizare - pe efortul de a reaprinde credința în rândul societăților care sunt tot mai secularizate, consideră Francis X. Rocca într-o analiză făcută pentru serviciul de știri al Conferinței Episcopale Americane.În timpul întâlnirilor dinaintea începerii Conclavului, Cardinalii au discutat intens despre corupție și despre greșelile de management evidențiate în scandalul Vatileaks din 2012, cu corespondența confidențială din Sfântul Scaun ajunsă în parte pe mâna presei seculare. Istoria vieții austere dusă de noul Papă, demonstrată de apartamentul său modest și de folosirea transportului în comun - ca să nu mai spunem decizia de a lua numele Sf. Francisc de Assisi, un mare reformator cunoscut ca Sărăcuțul - trebuie să fi fost atractivă în acest context. Dar mulți dintre Cardinalii care l-au ales pe noul Papă se știe că mai considerau un aspect ca fiind urgent pentru Biserică, pentru reformarea ei: viața călugărească. Ultima jumătate de secol a însemnat o scădere a vocațiilor, alături de mult-mediatizatele dispute pe teme doctrinare sau de disciplină între persoane consacrate și Episcopii lor, inclusiv cu Episcopul Romei, Papa. Ca Ordinul cu cei mai mulți membri, peste 17.000, iezuiții au trecut prin astfel de tensiuni, uneori în forme proeminente. Unii iezuiți se bucură de încrederea Vaticanului la cele mai înalte niveluri; Papa Benedict al XVI-lea l-a numit pe un iezuit, Arhiepiscopul Luis Ladaria Ferrer, ca secretar al Congregației pentru Doctrina Credinței. Dar în 2008, același Papă Benedict al XVI-lea a simțit ca necesar să ceară Ordinului Iezuit să își afirme "totala adeziune la doctrina catolică, în special în punctele nevralgice care astăzi sunt atât de atacate de cultura seculară", inclusiv "relația dintre Cristos și religii și unele aspecte ale teologiei eliberării", problematica divorțului și a homosexualității... Nu există dubiu unde se poziționează Papa Francisc în oricare din aceste puncte nevralgice. Dacă oricare dintre Cardinali ar fi avut vreun dubiu legat de apartenența viitorului Papă la un ordin acuzat uneori de tolerare a dizidenței, trebuie să fi fost alungat de fidelitatea binecunoscută a - pe atunci - Cardinalului Jorge Mario Bergoglio față de învățătura Bisericii. Dar este posibil ca respectivele controverse asociate cu iezuiții și cu alte ordine religioase să fi jucat un rol pozitiv în alegerea sa? O afirmație frecvent auzită în perioada dinaintea Conclavului susținea că omul cel mai bine pregătit pentru a reforma Vaticanul ar fi un italian, deoarece el cunoaște cel mai bine cultura locală. Evident, Cardinalii electori nu au găsit acest argument ca fiind suficient de puternic ca să le determine opțiunea. Dar se poate să fi folosit o logică similară dintr-o altă perspectivă. De-a lungul istoriei Bisericii, laturile ierarhică și carismatică, reprezentate tradițional de Episcopi și de ordinele religioase, au existat în tensiune unele cu altele. Uneori această tensiune este slabă, alteori explozivă. Alegând un iezuit și un Episcop cu vechime să slujească drept cap vizibil al Bisericii, Cardinalii se poate să fi pus în mișcare un proces de înnoire care se va resimți mult dincolo de zidurile Vaticanului. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 879, Ultimul acces: 2026-07-24 11:27:08
|
Timp total: 0.03s...
[]:1