© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
CÂTE CEVA Benone Burtescu[2012-09-28]Esperoux, Bouget, AigoualMi-e dor de Esperoux, Bouget, Aigoual. Nu mi s-a făcut dor de ei așa deodată, acum, ci mi-este dor de ei de-o viață, de când pe nevăzuți, neauziți, dar pe tare mult iubiți mi i-am adunat în inimă pentru totdeauna ca pe Șadrac, Meșac și Abed Nego. I-a desprăfuit prin inspirație din istorie, de curând, Președintele Conferinței Generale AZȘ când a propus tuturor slujitorilor de altar ai Bisericii, recenta evanghelizare globală pe cartea Tragedia Veacurilor, evanghelizare care cred că nu se va încheia decât odată cu revenirea Domnului. Unul dintre cele mai frumoase capitole ale acestei cărți răscolitoare de Biblie și profețiile ei, este intitulat simplu, dar cu atât mai semnificativ VALDENZII. O mie de ani de istorie valdenză păstrătoare de adevăr printr-o lume a minciunii, purtătoare de lumină printr-o lume a întunericului, nu poate fi de mică însemnătate, dimpotrivă. Așa cum zice Ellen White, este slava iubirii și dreptății divine către omenire. Pe perioade istorice mari, în perspectiva derulării Planului de Mântuire pe pământ, a fost numită mia de ani a Valdenzilor și așa a fost. Nu era vorba statistic de poporul Valdenz de la data înscrierii lui în acte oficiale până la data încheierii lui tot în hârtii, găsită de Profesorul Samuele Bacchiocchi, constând în jurul a 800 de ani în scripte, ci de perioada de la prima scânteie de rezistență în păstrarea adevărului și până la preluarea torței lui de către alte mase de oameni pregătite de Domnul. Nu este vorba de nici o neconcordanță între Ellen White, profet de viziune a marelui conflict și Samuele Bacchiocchi, istoricul de laborator statistic. Profesorul nu și-a dat seama, la fel, că nu e nevoie de microscop pentru a găsi pe tiara papală VICARIUS FILII DEI, ci de privirea de ansamblu biblic a profetului care să arate în context de netăgăduit, asociat cu declarațiile oficiale instituționale, care este adevărul. S-a întâmplat să-l ascult pe profesor de mai multe ori, ultima dată la Biserica din Palos Verde California, când i-am cerut o întâlnire particulară pe care mi-a promis-o în două săptămâni. În acel scurt timp însă, profesorul s-a stins din viață, datorită unei boli necruțătoare. Desigur, dacă i-aș fi știut starea de sănătate, nu-i mai ceream întâlnirea. La scurt timp, eu însumi am experimentat de două ori moartea clinică. Ar fi fost un privilegiu pentru mine să aud înțelesuri pe care nu le cunoșteam, căci dincolo de cele amintite, de nuanță teologică interpretativă, mi-era dor de Esperoux, Bouget, Aigoual, ca și acum. Într-un scurt comentariu despre autoarea versurilor în românește ale imnului O, PATRIA VALDENZILOR, spre frumoasa memorie a Aurorei Diaconescu Ionescu, scriam că am învățat a muri frumos ca și ei. Care ei? Dacă s-ar putea asculta, reasculta în câte feluri am cântat, mi-am cântat Esperoux, Bouget, Aigoual, ar fi o mare sărbătoare pentru orice lingvist și muzician. Probabil doar numărul silabelor ar fi cel corect. Mi-am închipuit pe rând de mii de ori că sunt unul din ei, până la uitare de mine. Când îmi reveneam, o luam de la capăt. Nu mă îndoiesc de faptul că alții mulți au experimentat de-alungul vieții de credință adventă, același lucru. Îmi înțelegeți deci bucuria pe care o împărtășesc și cu dumneavoastră, că în materialul prezentat în cursul acestei mari evanghelizări pe cartea Tragedia Veacurilor, Esperoux, Bouget, Aigoual, au fost amintiți, cântați în imnul care nu poate lipsi de oriunde se vorbește despre istoria Valdenzilor. Nu-mi închipui că toți 19 milioane de adventiști de ziua a șaptea, în 2012, au avut o rememorare pe valoarea genuină istorică, dar din ei, dacă măcar un milion au făcut-o, sărbătoarea aducerii aminte a fost nespus de frumoasă. Mulțumesc mult evagheliștilor de Limbă Română care ajunși la capitotul VALDENZII în evanghelizările lor, au ridicat publicul ascultător pe picioare și au cântat marele imn, frate cu cel al reformațiunii Cetate tare-i Dumnezeu, cântat la capitolul respectiv, spre redeșteptare și învioare. De asemenea mulțumesc Mediei Advente care a contribuit prin transmisie la această unică aducere aminte, cum și mulțimilor de cântăreți credincioși ai Bisericii care au evocat marea istorie cu ocazia evenimentelor evanghelistice care au avut loc. Dumneavoastră toți, pe neștiute, ați răspuns și împlinirii dorurilor mele. Dacă inspirația vă solicită, puteți relua momentele istorice ale marilor profeții până ce încheierea evanghelizărilor pe Tragedia Veacurilor va ajunge la triumful sfârșitului ei în ultimele cuvinte proclamate DUMNEZEU este IUBIRE sau și ori de câte ori dorul de Esperoux, Bouget, Aigoual vă cuprinde și vă inundă în dorul suprem de venirea Domnului. Benone Burtescu (dburtescu@aol.com) Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 955, Ultimul acces: 2026-08-07 09:11:31
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
