Trupul pr. Argatu nu a putrezit nici după șapte ani de la moarte - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Trupul pr. Argatu nu a putrezit nici după șapte ani de la moarte

[2006-05-13]
După șapte ani de la moarte, trupul neînsuflețit al arhimandritului Ilarion Argatu, unul dintre cei mai mari duhovnici din țara noastră, era aproape intact, a informeat în ediția de ieri cotidianul "Evenimentul Zilei". Mii de credincioși, preoți, călugări și măicuțe s-au adunat la sfârșitul săptămânii trecute la mormântul preotului Argatu, la biserica de la Boroaia. La deshumare, trupul părintelui Argatu s-a descoperit a fi neputrezit. Vestea s-a răspândit imediat.

A doua zi la Boroaia au sosit zeci de preoți, în frunte cu Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, IPS Pimen. "Acolo, înainte, era o bucată de lemn. Acum nu mai există, putrezise. Au săpat în continuare să dea de sicriu, nu era nici acesta. Era doar corpul părintelui, aproape intact. Câțiva ucenici de-ai lui de la Mânăstirea Cernica (unde și-a petrecut ultimii 19 ani din viață) au făcut tot oficiul călugăresc. L-au scos, l-au curățat perfect, cu aghiasmă, cu untdelemn, cu mir", povestește actualul preot paroh al bisericii din Boroaia, nimeni altul decât fiul preotului, Alexandru Argatu. Corpul neînsuflețit al arhimandritului a fost depus în biserică, în stânga altarului, în numai cele câteva zile care au trecut fiind vizitat de sute de enoriași și fețe bisericești din toate colțurile țării.

La înmormântarea din mai 1999, din partea Patriarhiei a fost prezent PS Teodosie Snagoveanul, Episcop vicar patriarhal. Atunci, scria Evenimentul Zilei în ediția din 17 mai 1999, Episcopul afirmase în fața celor 4.000 de persoane venite la înmormântare că pr. Argatu "atât de viu a fost în conștiința și nădejdea credincioșilor, încât nu poate să se despartă de noi. Lasă în urma sa un stâlp de lumină, o nădejde a învierii. A răspândit lumină prin țară, prin fiii și ucenicii lui. Cei care l-au cunoscut, de când a venit la București, nu au văzut la sfinția sa decât jertfă și rugăciune. Viața sa a fost o flacără. Se ruga până adormea și se trezea rugându-se. Cu rugăciunile s-a hrănit mai mult decât cu hrana trupească. Această lumină ce a strălucit la Boroaia nu s-a stins, ci se mută acum în ceruri".

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 756, Ultimul acces: 2026-08-19 06:01:14