Documentul final al conferintei preotesti consacrata fenomenului migratiei

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Documentul final al conferintei preotesti consacrata fenomenului migratiei

[2005-08-26]

MITROPOLIA MOLDOVEI SI BUCOVINEI
ARHIEPISCOPIA IASILOR

Documentul final al conferintei preotesti

Fenomenul migratiei din parohii: sanse, probleme si perspective pastorale

Centrul de Conferinte PROVIDENTA
Iasi, 22-23 august 2005

***

În aula Sanctus Stephanus Magnus a Centrului de conferinţe Providenţa s-au desfăşurat, în perioada 22-23 august 2005, lucrările Conferinţei preoţeşti a Arhiepiscopiei Iaşilor, cu tema Fenomenul migraţiei din parohii: şanse, probleme şi perspective pastorale. La lucrări au participat peste 900 de preoţi din parohiile celor 12 Protopopiate ale Arhiepiscopiei Iaşilor, sub preşedenţia I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei. Invitaţi de onoare şi oratori au fost: I.P.S. Iosif, Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale şi Meridionale, Domnul Laurenţiu Mihalcea, consilier în cadrul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei şi Doamna Doris Peschke, secretar general al Comisiei Bisericilor pentru Migranţi în Europa.

***

Fenomenul migraţiei este un fenomen general care s-a manifestat încă din cele mai vechi timpuri. Acest fenomen a determinat, de-a lungul istoriei, schimbări la nivel global de ordin spiritual, lingvistic, cultural, politic şi economic. Astăzi, la nivel mondial, conform unor date ale Comisiei Bisericilor pentru Migranţi în Europa, aproximativ 175 de milioane de persoane au statut de migranţi.
După decembrie 1989, în România, fenomenul migraţiei (definitive sau temporare) a luat o deosebită amploare, în special după ridicarea obligativităţii vizelor pentru cetăţenii români care călătoresc în statele Uniunii Europene. Prin intermediul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă (OMFM), în perioada 2002 - iulie 2005 un număr de 136.394 de persoane au plecat din România în străinătate având un contract de muncă. Această cifră reprezintă o parte din numărul total al celor care merg să lucreze în străinătate cu un contract de muncă. Statisticile neoficiale relevă însă faptul că, ilegal, peste două milioane de români muncesc, în acest moment, în străinătate. Această situaţie creează o serie de oportunităţi, mai ales de ordin economic şi cultural, dar şi numeroase probleme în întâmpinarea cărora trebuie să vină Biserica şi slujitorii săi în vederea atenuării sau rezolvării acestora.

ŞANSE

Şansele pe care le oferă fenomenul migraţiei pot fi privite din mai multe puncte de vedere:

1. Economic
Principalul motiv pentru care cetăţenii români merg în străinătate este cel de ordin financiar. Lipsa unui loc de muncă în România sau un loc de muncă cu un salariu care nu acoperă toate cheltuielile unei familii constituie principalul imbold de a emigra, temporar, într-una din ţările occidentale. Sumele trimise celor rămaşi acasă de către românii din străinătate însumau, conform unor date neoficiale furnizate la nivelul anului 2004, aproximativ 4 miliarde euro. Din acest punct de vedere, familiile rămase acasă şi România, în general, beneficiază de un aport financiar considerabil de pe urma emigranţilor. În plus, unii români reuşesc să prospere în Occident şi vin ulterior pentru a investi în economia naţională sau îşi conving partenerii de afaceri din străinătate să devină investitori.

2. Cultural-educativ
Migrarea înseamnă, inevitabil, şi contactul cu o altfel de cultură, cu alt tip de mentalitate. S-a constatat că civilizaţia occidentală are şi efecte benefice asupra comportamentului şi mentalităţii celor care se întorc în ţară, care vor ridica astfel şi aici gradul de civilizaţie în societate şi competitivitatea la locul de muncă.
Şansa de a învăţa o limbă străină sau, pentru tinerii aflaţi la studii, contactul cu marile biblioteci ale centrelor universitare de prestigiu internaţional sunt doar câteva exemple ale influenţelor benefice pe care le poate exercita pe plan cultural-educativ stabilirea (definitivă sau temporară) în străinătate. Prezenţa românilor în afara graniţelor ţării poate fi şi o şansă pentru România de a fi mai cunoscută în lume. Unii îşi învită în ţară prietenii din ţara în care muncesc, oferindu-le acestora prilejul de a cunoaşte cultura românească şi de a schimba, astfel, o imagine de multe ori defavorabilă României, creată de unele televiziuni prin prezentarea obsesivă a unor aspecte negative ale societăţii româneşti.

3. Pastoral-misionar
Faptul că există în străinătate numeroase comunităţi de români ortodocşi a determinat crearea de noi parohii, prin aceasta aducându-se o importantă mărturie de credinţă ortodoxă în spaţiul occidental. Prezenţa unei biserici ortodoxe constituie un act misionar într-un spaţiu marcat de procesul de secularizare, fără însă a afecta relaţiile cu celelalte confesiuni printr-un prozelitism agresiv sau mascat. Dimpotrivă, sunt situaţii în care Biserica Romano-Catolică pune la dispoziţie, cu generozitate, lăcaşuri de cult comunităţilor româneşti ortodoxe până când acestea vor avea propriile spaţii liturgice.
Contactul cu alte confesiuni transferă dialogul intercreştin din sfera teoreticului în cea a practicului, fiind un foarte bun prilej de a cunoaşte şi alte confesiuni în raport cu care îţi poţi defini mai bine identitatea. Pe de altă parte, şi celelalte confesiuni (şi în special catolicii) ajung să cunoască pe viu tradiţia ortodoxă, creându-se premisele unei atitudini de respect reciproc şi întrajutorare.

4. Social-filantropic
Atunci când există ataşament faţă de Biserică şi preotul paroh a ştiut să cultive legătura cu cei plecaţi la muncă în străinătate, s-au creat premisele ca, din banii câştigaţi de emigranţi, o parte să fie donaţi Bisericii pentru activităţi social-filantropice. Astfel, se constată că există multe cazuri în care aceştia trimit în ţară diverse sume de bani contribuind la construirea sau renovarea unui lăcaş de cult, la ridicarea unei case sociale (praznicar) sau pentru a susţine acţiuni umanitare, cum au fost cele declanşate în vederea ajutorării persoanelor afectate de inundaţii.

PROBLEME

Desigur toate oportunităţile create prin plecarea la muncă în străinătate sunt însoţite şi de o serie de probleme, care constituie reversul medaliei. Remarcăm doar 4 dintre efectele nedorite ale fenomenului emigraţiei constatate atât de către instituţiile de stat cu atribuţii în domeniu cât şi de către Biserică.

1. Slăbirea sau chiar distrugerea unităţii familiei
Plecarea unuia dintre soţi pe o perioadă mai lungă în străinătate a creat premisele săvârşirii unor acte de infidelitate sau a dus chiar la divorţul multor familii aflate în această situaţie. În plus, între soţul plecat peste graniţe şi copiii săi legătura familială slăbeşte în mod considerabil, iar dacă ambii soţi sunt plecaţi şi îşi încredinţează unor rude sau cunoştinţe copiii, aceştia din urmă pot avea probleme de ordin afectiv sau chiar suferi derapaje sociale (lipsa unei educaţii şi a unei supravegheri atente înlesnind, în unele cazuri, săvârşirea unor infracţiuni).
Sunt situaţii în care părinţii trimit prea mulţi bani acasă, pe care copiii nesupravegheaţi îi cheltuie fără discernămant, ajungând pradă unor vicii sau patimi, dar sunt şi situaţii în care părinţii trimit prea puţini bani sau deloc, familia rămasă în ţară confruntându-se cu mari dificultăţi financiare, ajungându-se, uneori, chiar la internarea copiilor în unităţi de ocrotire socială.

2. Ştirbirea demnităţii umane
De cele mai multe ori plecarea în străinătate este un act survenit ca urmare a unei necesităţi de ordin material, care îl determină pe emigrant să accepte orice fel de muncă, atâta vreme cât este bine plătită. Nerecunoaşterea diplomelor de absolvire a unei instituţii superioare de învăţământ sau negăsirea unui loc de muncă adecvat pregătirii sale profesionale, îl determină pe cel care emigrează să accepte prestarea de munci necalificate în condiţii uneori inumane.
În plus, sub pretextul că oferă un loc de muncă în străinătate, multe firme sau persoane fac, de fapt, trafic de fiinţe umane. A obliga o persoană să se prostitueze, să cerşească sau săvârşească alte infracţiuni constituie o adevărată crimă împotriva umanităţii şi, din acest motiv, traficul de fiinţe umane trebuie să constituie prioritatea numărul unu pentru toţi cei care pot eradica sau măcar limita proporţiile acestui fenomen. Pe de altă parte, faptul că sunt români care săvârşesc infracţiuni în Occident, intens mediatizate, constituie uneori pretextul de a eticheta în mod negativ pe toţi românii dintr-o anumită zonă, de a jigni sau chiar de a agresa pe unii dintre aceştia.
Unii români sunt trataţi fără respect sau chiar cu ură întrucât, pe bani mai puţini, ocupă locuri de muncă care altfel ar fi revenit localnicilor.

3. Efecte demografice şi sociale
Prin plecarea în străinătate, în special a tinerilor, se produce o scădere a numărului de locuitori şi o îmbătrânire a populaţiei. La ţară, mai ales, sunt sate în care au mai rămas acasă doar cei în vârstă şi care nu se pot ocupa de agricultură la un nivel satisfăcător.
Tinerii cu performanţe deosebite la învăţătură sau în profesia lor sunt tentaţi să-şi caute în străinătate un loc de muncă, unde să fie recompensaţi pe măsura valorii şi a muncii depuse. Emigrarea unei părţi importante a intelectualităţii are un impact negativ, în special asupra învăţământului românesc şi asupra cercetării ştiinţifice din ţară.

4. Pierderea identităţii confesionale
Căsătoria românilor ortodocşi cu persoane din străinătate, de alte confesiuni, a însemnat, uneori, trecerea acestora din urmă la Ortodoxie, alteori, pierderea credincioşilor proprii, care au renunţat la credinţa în care au fost botezaţi. De exemplu, multe dintre femeile care s-au căsătorit cu persoane din Turcia sau din ţări arabe au trecut la islamism. Faptul că în anumite zone din Occident nu sunt parohii ortodoxe sau sunt la distanţe foarte mari a dus la răcirea credinţei unora dintre emigranţii români. Fără a participa la slujbe, fără a se spovedi şi împărtăşi aceştia s-au îndepărtat, cu sau fără voia lor, de Biserică.
Alţii sunt ademeniţi cu anumite avantaje materiale pentru a renunţa la credinţa lor şi a trece la o altă confesiune. Mai ales în condiţiile în care rămân fără un loc de muncă sau fără locuinţă, aceste persoane sunt foarte vulnerabile în faţa unor oferte tentante care le rezolvă unele probleme presante de ordin material.

PERSPECTIVE PASTORALE

Având în vedere toate aceste aspecte negative ale fenomenului migraţiei, cât şi faptul că un preot poate interveni mai eficient pentru combaterea lor decât instituţiile de stat, având o legătură mai strânsă, de suflet, cu cei pe care-i păstoreşte, considerăm că Biserica are datoria şi dreptul moral de a interveni, cu mijloace specifice, pentru a influenţa, în mod benefic, în special viaţa spirituală a fiilor săi.
Se constată deja existenţa în cadrul pastoraţiei a unui capitol special dedicat celor care sunt afectaţi de fenomenul emigrării (adică emigranţii şi familiile lor), alături de alte ramuri speciale ale acestei discipline practice, cum ar fi pastoraţia dedicată copiilor, intelectualilor sau bolnavilor.
Metodele de pastoraţie ale Bisericii trebuiesc adaptate în funcţie şi de specificul şi cazuistica fenomenului emigraţiei. Măsurile care se impun în această situaţie pot fi următoarele:
- Biserica trebuie să conlucreze cu instituţii ale statului care au atribuţii în domeniul migraţiei, cum ar fi Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Preoţii parohi pot ajuta la mediatizarea unor informaţii cuprinse în broşurile furnizate de acest minister sau de către alte ministere şi care sunt extrem de necesare celor care vor să emigreze.
În cadrul sectorului misiune şi prognoză social-pastorală al Arhiepiscopiei Iaşilor se va înfiinţa şi un oficiu pentru emigranţi care va pune la dispoziţia tututor celor interesaţi, inclusiv protopopiatelor şi parohiilor, informaţii utile din mai multe domenii: bisericesc, juridic, social etc.
- În primul rând, preotul trebuie să se informeze şi să explice celor care doresc să emigreze riscurile pe care le presupune o astfel de decizie. În cazul în care această decizie este irevocabilă, preotul îi va sfătui pe cei care merg la muncă în străinătate să o facă pe căi legale şi să revină cât mai des posibil acasă. Tot ceea ce întreprinde preotul în legătură cu pastoraţia emigranţilor trebuie să fie caracterizată de tact şi discreţie astfel încât să nu fie răstălmăcită într-un sens negativ intenţia lor.
- Dacă este posibil, preotul îl va sfătui pe credinciosul care se pregăteşte să plece în străinătate despre specificul locului în care doreşte să se stabilească şi, mai ales, despre specificul confesiunilor cu care va intra în contact. În felul acesta, va fi prevenit şi pregătit pentru un dialog cu cei de altă confesiune şi va cădea mai greu ispitei de a renunţa, eventual, la propria-i credinţă. - Printr-o strânsă legătură şi o permanentă comunicare cu credincioşii, preotul trebuie să aibă o evidenţă foarte clară a celor din parohie care au emigrat în străinătate. Direct sau prin intermediul familiei rămase acasă, preotul trebuie să comunice cu cel emigrat, oferindu-i atât informaţii utile obţinute de la instituţii de stat, cât şi sfaturi şi îndemnuri părinteşti. - O atenţie specială trebuie acordată familiilor celor care emigrează, în special copiilor care resimt lipsa unuia sau a ambilor părinţi. Aceşti copii (şi tutorii lor temporari) trebuie conştientizaţi de necesitatea investirii banilor primiţi de la părinţi şi pentru educaţia lor. Nici pastoraţia copiilor care au plecat împreună cu părinţii în străinătate nu trebuie neglijată, pentru aceştia fiind binevenite organizarea unor tabere sau pelerinaje în perioada în care vin acasă, împreună cu părinţii aflaţi în concediu.
- Prin consacrarea în programul liturgic al parohiilor a unei duminici speciale dedicată creştinului român care lucrează sau studiază în străinătate, în a doua jumătate a lunii august, lună în care majoritatea emigranţilor vin în ţară, în concediu, aceştia vor şti că nu au fost uitaţi de cei de acasă. Cu această ocazie cei veniţi acasă vor fi invitaţi la biserică, iar după Sfânta Liturghie se vor organiza momente pastoral-misionare, la care vor fi prezentate programe artistice, în special religioase, expoziţii de icoane pictate de copii din parohie precum şi alte activităţi specifice. Cei care sunt veniţi din străinătate vor fi încurajaţi să împărtăşească din experienţa lor şi altor membri ai comunităţii care intenţionează să emigreze.
- Este recomandat preoţilor să includă în ecteniile de la diferite slujbe religioase şi rugăciuni pentru cei aflaţi în străinătate pentru că, astfel, aceştia vor afla că nu au fost uitaţi şi se va întări legătura spirituală pe care o au cu parohia de unde au plecat.
- Preoţii vor îndemna pe emigranţi şi pe familiile acestora să investească în mod în înţelept banii în proprietăţi imobiliare şi mici întreprinderi, în turism şi agroturism precum şi în alte domenii de interes economic din România. În felul acesta emigranţii vor ţine mai strâns legătura cu ţara şi vor avea motive în plus să se întoarcă definitiv aici.
- Dacă cel emigrat se stabileşte definitiv sau pe o perioadă mai mare de timp într-un loc, preotul se va interesa care este cea mai apropiată parohie de acea locaţie şi va recomanda acestuia să frecventeze biserica de acolo. De asemenea, va lua legătura şi cu preotul paroh, pentru a-l informa de existenţa unui credincios în acea zonă şi pentru a fi la curent, ulterior, cu evoluţia spirituală a acestuia. Se recomandă o intensificare a colaborării cu eparhiile ortodoxe române din diaspora. Înfrăţirea între parohiile din ţară cu cele din străinătate şi schimburile de experienţă şi de informaţii dintre preoţii parohi aduce beneficii pastoraţiei migranţilor.
- Dacă se constată existenţa unei comunităţi de emigranţi care doreşte înfiinţarea unei parohii în străinătate, este bine să fie numit de către Chiriarhul locului un preot originar din aceeaşi zonă geografică din care provine majoritatea acelor credincioşi. Dacă nu se va găsi un preot din acea zonă, preotul numit se va interesa, încă de la început, şi va ţine cont de tradiţiile locului de unde provin enoriaşii săi.
- În cazul în care un preot paroh are mai mulţi credincioşi plecaţi în străinătate, se recomandă efectuarea unei vizite pastorale (o dată pe an sau la doi ani) a acestuia în zona în care locuiesc, pentru o perioadă de timp, enoriaşii săi, dar numai cu binecuvântarea ierarhului său şi cu aprobarea ierarhului sub a cărui jurisdicţie canonică se află ţara respectivă. Ajuns acolo, preotul va avea grijă să nu tulbure viaţa acelei parohii, ci va căuta, cu înţelepciune şi în colaborare cu parohul de acolo, să rezolve eventualele probleme constatate.
- Preoţii vor oferi şi vor îndemna credincioşii să ia în străinătate calendarul creştin ortodox, Biblia, cărţi de rugăciune, catehismul “Credinţa ortodoxă”, reviste şi broşuri duhovniceşti, iconiţe, cărţi de spiritualitate şi altele, precum şi un steag sau un alt simbol naţional. Dacă este posibil, va comunica cu aceşti credincioşi prin email sau prin scrisori trimise mai ales cu ocazia unor sărbători bisericeşti sau a unor evenimente deosebite din viaţa acestor persoane.
- Întrucât există numeroase site-uri ortodoxe pe internet, inclusiv publicaţii precum buletinul oficial “Candela Moldovei” (la www.trinitas.ro) sau cotidianul “Lumina” (la www. ziarullumina.ro), preoţii vor pune la dispoziţia credincioşilor care migrează şi care au posibilitatea de a accesa internetul adresele unor astfel de site-uri. De asemenea, este foarte importantă recomandarea de a asculta Radio TRINITAS, post ce poate fi recepţionat atât prin internet (la www.mmb.ro şi www.trinitas.ro), cât şi prin intermediului satelitului şi care transmite zilnic Sfânta Liturghie, Vecernia, rugăciunile de seară şi de dimineaţă, muzică bisericească şi emisiuni de informare şi zidire sufletească. Recomandarea este foarte importantă, mai ales pentru cei care nu au o biserică în apropiere şi, din acest motiv, ajung foarte rar sau deloc la slujbe.

Desigur preoţii parohi pot găsi ei înşişi noi modalităţi prin care, păstrându-şi demnitatea şi specificul misiunii lor, să păstorească mai eficient pe credincioşi, să contribuie la păstrarea identităţii naţionale şi confesionale a acestora. În faţa acestui fenomen care ia amploare de la an la an, Statul şi Biserica trebuie să colaboreze şi să găsească acele strategii care să prevină şi să rezolve problemele generate de emigraţie, cu speranţa că se va ajunge, cât mai repede, la un nivel de trai decent, cu o economie care să ofere locuri de muncă suficiente, astfel încât românii să poată trăi şi munci în România.

Sursa: www.MMB.ro

Contor Accesări: 1725, Ultimul acces: 2026-11-14 06:11:06

Timp total: 0.04s...

[]:1