Tăcerea lui Dumnezeu este doar aparentă[2011-09-15]În dimineața zilei de miercuri, 14 septembrie 2011, Papa Benedict al XVI-lea a mers cu elicopterul de la palatul apostolic din Castel Gandolfo la Vatican, ținând audiența generală din această săptămână în Aula Paul al VI-lea. În cateheza sa, Sfântul Părinte a vorbit despre prima parte a Psalmului 22, concentrându-se pe tema rugăciunilor de implorare a lui Dumnezeu. Psalmul, care apare în relatarea pătimirii lui Cristos, prezintă figura unui om nevinovat persecutat și înconjurat de dușmani care îi doresc moartea. El își înalță glasul către Dumnezeu "într-o plângere dureroasă care, în certitudinea credinței, se deschide în mod misterios spre laudă".Strigătul de început al psalmistului: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?" este "un apel adresat unui Dumnezeu care pare îndepărtat, care nu răspunde și pare că l-a părăsit". "Dumnezeu tace și această tăcere sfâșie sufletul celui care se roagă, care cheamă neîncetat, dar fără să aibă răspuns". Cu toate acestea, el "îl numește pe Domnul Dumnezeul 'meu', într-un act extrem de încredere și de credință. În pofida oricărei aparențe, Psalmistul nu poate să creadă că legătura cu Domnul s-a întrerupt total". Strigătul de început din Psalmul 22 apare în Evangheliile lui Matei și Marcu, în strigătul lui Isus pe cruce. Acesta, a explicat Papa Benedict al XVI-lea, exprimă singurătatea pe care a simțit-o Fiul lui Dumnezeu "sub greutatea zdrobitoare a unei misiune care trebuie să treacă prin umilire și prin nimicire. De aceea strigă către Tatăl și suferința Sa asumă cuvintele dureroase din Psalm. Însă strigătul Său nu este unul disperat, așa cum era cel al Psalmistului". Istoria sacră, a continuat Papa, "a fost o istorie de strigăt de ajutor din partea poporului și de răspunsuri mântuitoare din partea lui Dumnezeu". Psalmistul face referire la credința strămoșilor "'au sperat'... fără să fie făcuți de rușine", și descrie propriile lui încercări pentru a-l face pe Domnul "să aibă milă și să intervină, așa cum a făcut întotdeauna în trecut". Dușmanii psalmistului îl înconjoară, "apar invincibili, au devenit animale feroce și foarte periculoase... Aceste imagini folosite în Psalm folosesc pentru a spune că atunci când omul devine brutal și îl agresează pe fratele său, ceva animalic pune stăpânire pe el, pare să își piardă orice aspect uman; violența are mereu în sine ceva bestial și numai intervenția mântuitoare a lui Dumnezeu poate să îi redea omului umanitatea sa". În acest moment, moartea începe să pună stăpânire pe psalmist. El descrie momentul prin imagini dramatice "pe care le găsim în relatările pătimirii lui Cristos: se descrie torturarea trupului celui condamnat, setea insuportabilă care îl chinuiește pe muribund... pentru a ajunge la gestul ultim al călăilor care, asemenea soldaților sub cruce, împart hainele victimei, considerată deja moartă". În acest punct izbucnește un nou strigăt, "un strigăt care deschide cerurile pentru că proclamă o credință, o certitudine care merge dincolo de orice îndoială, de orice întuneric și de orice dezolare... Psalmul se deschide spre aducerea de mulțumire... Domnul a venit în ajutor, l-a salvat pe cel sărman și i-a arătat fața Sa de milostivire. Moartea și viața s-au intersectat într-un mister inseparabil și viața a triumfat... Este victoria credinței care poate transforma moartea în dar al vieții, abisul durerii în izvor de speranță". Astfel Psalmul ne conduce la a retrăi patima lui Cristos și a împărtăși "bucuria rodnică a învierii". În încheiere, Papa i-a invitat pe credincioși să discearnă "adevărata realitate dincolo de aparențe, recunoscând drumul preamării chiar în umilire și deplina manifestare a vieții în moarte, în cruce. Astfel, punând din nou toată încrederea noastră și speranța noastră în Dumnezeu Tatăl, în orice necaz Îl vom putea ruga și noi cu credință și strigătul nostru de ajutor se va transforma în cântare de laudă". Legături: Textul audienței generale Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 825, Ultimul acces: 2026-08-15 22:34:03
|
Timp total: 0.03s...
[]:1