© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Destăinuirile secretarului fidel al Papei Ioan Paul al II-lea (I)[2011-05-03]- Cum l-ați cunoscut pe Papa Ioan Paul al II-lea?- L-am cunoscut ca profesor în seminar și el, ca Episcop auxiliar de Cracovia, m-a hirotonit preot. Nu mi-aș fi imaginat vreodată ce avea să urmeze în continuare. Mi-a spus doar: "Veniți să mă ajutați". "Când?", i-am răspuns eu, care nu mă așteptam la această cerere de la el. "Astăzi", a răspuns el. "Voi veni mâine", am replicat eu. Așa a început munca mea alături de Wojtyla, fără multe discursuri, fără acorduri specifice. - Cum ați descrie personalitatea lui? - Papa era foarte blând, dar ferm: el conducea situațiile, până în ultima zi a vieții sale. Cu delicatețe dar cu fermitate. Nu reacționa în mod emotiv: aceasta este marea lui forță. În timpul călătoriei în Chile, în vremea lui Pinochet, de exemplu, când Liturghia a fost pe punctul de a fi întreruptă din cauza unor tulburări și poliția dictatorului a intervenit cu gaze lacrimogene, Papa a fost unicul care a rămas pe scenă, nu s-a mișcat. A menținut fermitatea și în privința războiului din Golf, singur împotriva tuturor: nu se rezolvă problemele cu războiul, afirma el. Nu se unea cu nici o putere civilă. Regimul sovietic se temea de el - nu știa cum să anunțe alegerea lui ca Pontif - pentru că el îi elibera pe oameni de frică: "Nu vă fie teamă" este cheia pontificatului său. Polemicile din aceste zile referitoare la o presupusă tăcere a lui în privința pr. Maciel, fondatorul Legionarilor lui Cristos, după aceea condamnat de Papa Benedict al XVI-lea, vin din ambiente ostile lui. Nu condamna persoanele fără judecată, dar era foarte ferm. - Toți cei care l-au cunoscut de aproape pe Papa Ioan Paul al II-lea atestă capacitatea lui extraordinară de a se cufunda în rugăciune: este adevărat? - Sunt întrebat: câte ore se ruga Papa? Câte rozarii spunea pe zi? Eu răspund că el se ruga cu toată viața sa. Purta mereu rozariul cu el, dar mai ales era unit cu Dumnezeu, om al lui Dumnezeu, cufundat în Dumnezeu. Chiar dacă oamenii nu știau, el se ruga mereu pentru persoanele care veneau pentru un colocviu. Întreaga zi era ritmată de rugăciune și de meditație și termina mereu cu binecuvântarea orașului său, Roma. Mereu, când încă putea umbla, mergea la fereastră; la sfârșit, când era foarte slăbit, cerea "Ridicați-mă", pentru a vedea iar orașul Roma și a-l binecuvânta. Acesta era mereu ultimul gest de fiecare zi: să binecuvânteze poporul din Roma, Dieceza sa. Era conștient că este Papă deoarece este Episcop de Roma, și de aceea a dorit să viziteze toate parohiile din oraș. - Este adevărat că Papa păstra în genuflexorul său intenții de rugăciune care proveneau din toată lumea? - Da, pentru că Sfântul Părinte le lua una câte una, în timpul rugăciunii sale, și le prezenta Domnului. El ne-a cerut să le transcriem din scrisorile care soseau pentru a le putea pune împreună: am învățat de la el să respectăm orice cerere și să nu neglijăm nici una. Astăzi cererile de rugăciune ajung la Curia din Cracovia și facem același lucru: le transcriem și le anunțăm în rugăciunea credincioșilor, cerând Sfântului Părinte să mijlocească la Dumnezeu. - În timpul pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea a creat mai mulți sfinți decât toți ceilalți Papi împreună: pentru ce simțea o atât de mare necesitate de a indica martori pentru viața oamenilor? - Dorea să împlinească voința Conciliului. Conciliul a spus că trebuie facilitate toate procesele, mai ales pentru candidații la cinstea altarelor din țările depărtate de Roma, pentru că înainte aceștia erau în mod normal fondatori de Congregații sau Episcopi și oricum, cu prevalență, din spațiul european. Papa a văzut necesitatea de a da și celorlalte țări posibilitatea de a avea sfinți și fericiți, împlinind astfel voința Conciliului. Sfinții sunt importanți pentru viața Bisericii locale dar și pentru națiuni, sunt călăuze sigure. Sfântul Părinte intuia necesitatea de a da exemple pentru lumea de astăzi. Când viața este mai puțin sfântă, vin sfinții: așa a fost în istoria Bisericii și a omenirii. El citea semnele timpurilor: atunci când viața este mai secularizată, devine mai necesar să se dea exemple de sfințenie. - Ce învățătură a dorit să dea Papa Ioan Paul al II-lea cu suferința sa adusă în fața ochilor lumii? - El spunea mereu că Isus Cristos a răscumpărat lumea cu suferința Sa, prin cruce, și a demonstrat că și suferința în viața omului are un sens profund. Pentru aceasta, Papa primea suferința și nu se plângea niciodată și nu ascundea nici slăbiciunile sale, bolile sale. Astfel dădea forță oamenilor care suferă. A-l vedea pe Papa atât de bolnav, slab, care oferea totul lui Isus Cristos, pentru lume, devenea un mijloc de apostolat profund, convingător. Prin suferință și chiar prin moarte. S-a spus că moartea sa a fost cea mai importantă enciclică pe care a scris-o. (Sursa: ERCIS.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 806, Ultimul acces: 2026-08-12 00:04:25
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
