© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.05s...
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în ziua sărbătoririi Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, a oficiat Sfânta Liturghie la Catedrala Patriarhală[2010-07-02]Credincioşii ortodocşi români îl sărbătoresc astăzi, 2 iulie, pe Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. El este cinstit în toată ţara şi mod deosebit la Mănăstirea Putna, acolo unde se află mormântul său. În Calendarul Bisericii noastre este consemnată astăzi, 2 iulie, şi sărbătoarea Aşezării în raclă a veşmântului Născătoarei de Dumnezeu în Biserica Vlaherne din Constantinopol. La Sfânta Liturghie s-a citit pericopa din Evanghelia după Luca, capitolul X, versetele de la 38 la 42, şi capitolul XI, versetele de la 27 la 28, în care se relatează primirea pe care surorile lui Lazăr, Maria şi Marta, i-au făcut-o Mântuitorului Hristos în Betania. La Catedrala Patriarhală din Bucureşti slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. În cuvântul Său de învăţătură Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că viaţa omului se aseamănă cu cele două surori ale lui Lazăr: „Viaţa noastră în trup o reprezintă pe Marta care se osteneşte ca primirea lui Iisus în casa ei să fie una frumoasă. Şi Mântuitorul nu o ceartă, nu o mustră atâta timp cât ea îşi vede treabă. Dar când vrea să înlocuiască activitatea spirituală şi să o reducă doar la cea materială atunci Mântuitorul îi atrage atenţia că preocuparea pentru suflet, pentru hrana sufletului este mai de preţ decât preocuparea pentru hrana trecătoare. Maria reprezintă prioritatea spirituală faţă de orice altă preocupare din lumea aceasta”, informează TRINITAS TV. Această Evanghelie se citeşte şi la sfinţirea Bisericilor, a mai adăugat Patriarhul României: „Această Evanghelie se citeşte şi la sfinţirea Bisericii în dreptul Sfântului Altar atunci când Biserica se sfinţeşte mai întâi în exterior. Sunt fericiţi cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L împlinesc. Fericirea este dată de relaţia noastră cu Dumnezeu, izvorul fericirii. Este legătura noastră cu Dumnezeu. Dacă toate activităţile noastre sunt văzute ca binecuvântare de la Dumnezeu sau sunt săvârşite cu binecuvântarea care vine din legătura noastră cu Dumnezeu atunci toate se sfinţesc, toate se înduhovnicesc”. În continuare, Preafericirea Sa a evidenţiat virtuţile Sfântului Domnitor Ştefan cel Mare: „Educaţia creştină primită în familie şi în Biserică de la părinţii lui trupeşti şi de la părinţii lui duhovniceşti, printre care cel dintâi a fost Sfântul Daniil Sihastru, duhovnicul lui, a rodit în conştiinţa sa de cavaler şi de domnitor creştin. Ştefan cel Mare şi Sfânt are două mari virtuţi: apărarea creştinătăţii şi patriei străbune şi zidirea de locaşuri sfinte. Potrivit tradiţiei, Ştefan cel Mare a construit 44 de Biserici după fiecare biruinţă, dar a construit Biserici şi după două înfrângeri. Vedem o armonie desăvârşită între vitejie şi smerenie, lucru rar întâlnit dar foarte necesar pentru a fi cultivat de un bun creştin. Când biruia în războaie, spunea: ‘Cu ajutorul Atotmilostivului Dumnezeu am biruit, nu datorită deşteptăciunii şi vitejiei noastre’. Sfântul Ştefan s-a pus foarte adesea în starea de risc, în starea de jertfă alături cu moartea, cum se spune în popor. Când a pierdut lupta de la Războieni sau Valea Albă în 1476, douăzeci de ani după luptă a zidit o Biserică unde a adunat osemintele celor ce au murit pe câmpul de luptă. Deci, victoria era atribuită lui Dumnezeu, iar el era doar purtător de biruinţă, iar înfrângerea şi-a atribuit-o lui, din cauza păcatelor sale. Sfântul Ştefan cel Mare a îmbinat lupta aceasta militară cu o credinţă puternică şi cu o cinstire a sfinţilor. Sfântul Voievod avea o evlavie deosebită faţă de Sfântul Gheorghe şi faţă de Sfântul Dimitrie, care au fost militari, pentru că a trăit pe câmpul de luptă simţirea ajutorului venit de la sfinţi”, informează Radio TRINITAS. De asemenea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit celor prezenţi şi despre jertfelnicia şi credinţa sa, ca model de viaţă şi ca model de a conduce un popor: „El reprezintă pe domnitorul credincios şi jertfelnic, harnic şi darnic. El a iubit Biserica şi a ajutat-o foarte mult. Nu există nici un semn de critică la adresa Bisericii din partea lui sau vreun semn de ostilitate sau nepăsare ca şi domnitor creştin. Asemenea marilor împăraţi ai Bizanţului, cum a fost Sfântul Constantin cel Mare şi Iustinian cel Mare, Ştefan cel Mare al Moldovei s-a arătat un fiul al Bisericii până la sfârşitul vieţii. S-a dovedit un sprijinitor al Bisericii şi un cinstitor al Sfinţilor, pentru că a văzut în Biserică forţa spirituală care menţine integritatea sufletului românesc”. Anul acesta se împlinesc 506 ani de trecerea la cele veşnice a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi 553 de ani de la înscăunarea sa ca domn al Moldovei. Voievodul Ştefan cel Mare a fost canonizat în anul 1992 de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu data de prăznuire 2 iulie, ziua trecerii sale la cele veşnice. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 800, Ultimul acces: 2026-10-03 18:41:04
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
