© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.41s...
LC: Problema răului[2010-05-07]'De fapt, nu este vorba despre o simplă dezbatere între cei care cred şi cei care neagă existenţa lui Dumnezeu, ci totul nu este decât strigătul de disperare al omului, dintotdeauna: 'Nu pot crede că există Dumnezeu. Există atât de mult rău în lume!'' 'Charles Darwin însuşi se plângea într-o scrisoare către Asa Gray: 'Prea multă nenorocire există în lume. Nu pot să cred că un Dumnezeu binefăcător şi omnipotent a creat insectele parazite cu scopul precis de a se hrăni cu corpurile vii ale omizilor'. Decât să creadă că toată cruzimea din natură este intenţia lui Dumnezeu, Darwin o asociază capriciilor selecţiei naturale'. În acest caz, însă, 'prezenţa răului nu mai pune probleme, fiindcă de la loteria evoluţiei naturale nu ne putem aştepta decât la un amestec de rezultate bune şi rele'.'Ironia e că dacă 'nenorocirile lumii' susţin părerea lui Darwin că universul există fără vreun plan anume, atribuind cauza suferinţelor evoluţiei naturale, atunci înseamnă că nu facem altceva decât să depunem armele în faţa răului. Zoologul Richard Dawkins, un Voltaire al darwinismului contemporan, nota pe bună dreptate că parazitismul care îl făcuse pe Darwin să se cutremure şi să afirme că natura e crudă nu înseamnă nimic din perspectiva evoluţionismului: 'natura nu e crudă, ci doar nemilos de indiferentă'. Pentru Dawkins, 'aceasta este una dintre cele mai grele lecţii pe care omul le are de învăţat'. Într-un cosmos din care lipseşte Creatorul, nimic nu e 'nici bun, nici rău, nici crud, nici binevoitor, ci pur şi simplu împietrit - indiferent la orice suferinţă şi lipsit de orice scop'. O altă idee pe care autorul o subliniază legat de dezbaterea despre problema răului este aceea că 'fiecare avem păreri diferite despre ce anume este rău. Ne-am putea gândi, de exemplu, că boala e un rău iar îndepărtarea ei este fără îndoială un bine. Pentru darwinism însă, chiar eliminarea bolii devine o problemă în sine, fiindcă boala, malformaţiile etc. elimină pe cei inadecvaţi luptei pentru supravieţuire... Crizele şi suferinţele care rezultă din ele ne zdruncină adesea afirmaţiile asupra lucrurilor care sunt rele, precum şi asupra a ceea ce trebuie făcut dacă deodată ni s-ar încredinţa puterea absolută ca să rezolvăm problema. Din păcate, oamenii sunt mai degrabă nestatornici decât vizionari, iar judecăţile lor oscilează încoace şi încolo în funcţie de durerile de cap sau de hormoni... Aşa că problema identificării a ceea ce este rău depinde momentul în care punem cuiva întrebarea'. Ne este propus în continuare un exerciţiu de imaginaţie: 'noi, deplângând tot răul din lume, strigăm sus şi tare că nu credem că există Dumnezeu. Şi de-abia am rostit aceasta că, iată, Dumnezeu apare', întrebându-ne dacă suntem siguri că dorim ca El să îndepărteze tot răul din lume. 'Ei bine, trebuie să ne mai gândim, nu-i aşa? Începem să scotocim nervoşi în lăuntrul nostru. O, Doamne! Atâtea cuvinte grele, promisiuni neîmplinite, resentimente îngropate şi mii şi mii de păcate împotriva iubirii, zi de zi. Păcate ale tinereţii, păcate care urmează să fie comise, păcate prin omisiune... Problema cu a scăpa deodată de tot răul este că (cel puţin în acest exerciţiu de imaginaţie) adresăm o astfel de cerere unei Fiinţe atotputernice, atotştiutoare, riscăm să fim prinşi şi noi în năvodul pe care îi cerem lui Dumnezeu să îl arunce'. 'Dar ce am mai putea striga cerului dacă răspunsul ar fi o Întrupare?! O supunere totală şi de bună voie a lui Dumnezeu chiar faţă de răul de care ne plângem?!' Legături: Articolul integral Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1057, Ultimul acces: 2026-10-02 14:27:59
|
Timp total: 0.48s...
[]:1
