Mii de credincioși au primit Lumina Sfântă de la Patriarhul României[2010-04-06]'Iudeii prăznuiau la sărbătoarea Paștilor amintirea trecerii lor de la robia Egiptului la Țara Făgăduinței, trecerea lor prin Marea Roșie ca eliberare de asuprirea care egiptenii le-o impuneau folosindu-i ca robi care lucrau la muncile cele mai grele. În creștinism noi, însă, nu mai celebrăm trecerea poporului ales prin Marea Roșie, ci trecerea de la moarte la viață, eliberarea, nu din robia Egiptului, ci din robia păcatului. Această eliberare din robia păcatului a naturii umane și trecerea ei de la moarte la viață și de la pământ la cer s-a realizat mai întâi în Isus Hristos Domnul. Prin credința în Isus ne eliberăm și noi de robia păcatului și ne pregătim pentru înviere. Mai întâi învierea sufletului din moartea păcatului și apoi învierea trupului din moarte și stricăciune, la învierea cea din obște. De aceea, sărbătoarea Sfintelor Paști este și o anticipare, o arvună a învierii noastre la învierea cea de obște.'Întâistătătorul BOR a arătat că Sfintele Paști și credința în Înviere dau sens vieții noastre: 'Omul când se uită atent în jurul lui vede și simte că totul este trecător; astăzi moare cineva, mâine altcineva și fiecare om trece prin lumea aceasta și din lumea aceasta în altă lume. Văzând cum toate trec constatăm că și noi suntem trecători, credința însă înseamnă legătura noastră a oamenilor trecători cu Dumnezeu Cel netrecător. De aceea, în credință noi dăm sens trecerii noastre prin lumea aceasta și din lumea aceasta spre alt mod de existență. Credința dă sens sau lumină vieții pentru că noi nu mergem într-un loc necunoscut, ci mergem la Hristos Împăratul Cel care a biruit păcatul, iadul și moartea. De aceea, oamenii care au credință puternică se pregătesc din timp de moarte, își pregătesc hainele, darurile pe care trebuie să le ofere celor săraci. Aceștia simt că Paștele vieții lor înseamnă trecerea lor din această viață la Hristos Cel fără de moarte. Deci, credința în Înviere dă sens vieții noastre și nu ne mai confruntăm cu nonsensul, cu absurdul morții. Absurditatea morții era preocuparea principală a păgânilor. Toate tragediile lumii antice aveau în centrul lor tema de moarte, cum spune Sfântul Apostol Pavel că pe toți păgânii îi robea tema de moarte toată viața lor. Dar în Hristos Cel Înviat din morți, Biruitorul păcatului, al iadului și al morții noi avem nădejde, avem lumină.' (Sursa: Basilica.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1201, Ultimul acces: 2026-07-27 11:09:11
|
Timp total: 0.03s...
[]:1