Patriarhul României a rostit astăzi în Catedrala Patriarhală un cuvânt de învăţătură despre semnificaţia Sfintei şi Marii Joi - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul României a rostit astăzi în Catedrala Patriarhală un cuvânt de învăţătură despre semnificaţia Sfintei şi Marii Joi

[2010-04-01]

În cadrul Sfintei Liturghii oficiată astăzi, 1 aprilie, în Catedrala Patriarhală din Bucureşti Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a ţinut un cuvânt de învăţătură pe care îl redăm în continuare:
„Înaltpreasfinţiile voastre, Preasfinţiile voastre, înalte autorităţi de stat, iubiţi invitaţi, iubiţi credincioşi şi credincioase, Evanghelia pe care am ascultat-o acum cuprinde mai multe lumini ale mântuirii noastre venite din ceea ce Mântuitorul Iisus Hristos a săvârşit în Sfânta şi Marea Joi. În acest sens Biserica a rânduit ca astăzi să fie celebrate sau pomenite patru momente deosebite şi patru lucrări mari cu semnificaţii deosebite. Prima este instituirea Cinei celei de Taină sau instituirea Sfintei Euharistii. A doua lucrare menţionată în Sinaxarul Bisericii noastre pe care noi o pomenim este spălarea picioarelor ucenicilor de către Învăţătorul lor, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeu - Omul Care din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor S-a făcut Om. În al treilea rând Sinaxarul spune că Biserica a rânduit totuşi ca această zi sfântă şi mare să facem pomenire şi de rugăciunea Mântuitorului Iisus Hristos în Ghetsimani când S-a rugat atât de intens, încât sudoarea capului Său era ca picăturile de sânge. În al patrulea rând pomenim astăzi începutul pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos din momentul săltării făţarnice a lui Iuda Iscarioteanul.
Vedem aşadar că în toate aceste patru lucrări se vede pe de o parte iubirea jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos care cu anticipaţie ne arată taina Crucii ca iubire mai tare decât moartea, căci în Cina cea de Taină Mântuitorul Iisus Hristos după ce a serbat Paştele iudaice care aminteau de eliberarea poporului iudeu din robia Egiptului, Hristos Domnul a instituit Paştele cele Noi. ‘De mult timp am dorit să mănânc cu voi Paştile acesta’. Celelalte le mânca în fiecare an, dar acestea nu. Prin instituirea Paştelor celor noi sau Noul Paşte este El însuşi. Paştile vechi Îl preînchipuiau, Îl prefigurau pe El. Mielul pascal pe care îl jertfeau iudeii la sărbătoarea Paştelor lor preînchipuiau pe Mielul lui Dumnezeu Care prin Jertfa Sa va ridica păcatele lumii. Deci, noutatea radicală, cea mai mare sunt Paştile cele Noi. În Paştile vechi se folosea azima şi se folosea vinul, se aducea mulţumire lui Dumnezeu pentru univers, mulţumire Lui pentru darurile primite de la El, pentru pâinea care provine din pământ, adică din plantele care cresc în pământ era a doua rugăciune. Rugăciunea a treia din Paştele iudaic era îndreptată spre cel ce va să vină, spre Mesia. Nu însă, Mântuitorul Iisus Hristos nu mai prăznuieşte trecerea prin Marea Roşie a poporului evreu ca să scape de robia lui Faraon, ci o altă trecere. Trecerea Sa prin moarte, nu prin Marea cea Roşie, ci prin Moartea sângeroasă, prin Sângele Său de culoare roşie care începe să se arate încă în rugăciunea din Ghetsimani, apoi prin Jertfa Crucii. Niciodată un evreu când a serbat Paştile nu a putut spune, nici nu s-a gândit la aceasta vreodată, la faptul că după ce a binecuvântat pâinea să spună „Luaţi, mâncaţi, Acesta este Trupul Meu” şi după ce a binecuvântat cupa a putut să spună: „Beţi dintru Acesta toţi, Acesta este Sângele Meu al Legii celei Noi”. Aici vedem că instituirea Paştilor celor Noi înseamnă Legea cea Nouă, Legea iubirii divino - umane, dumnezeieşti şi omeneşti în Iisus Hristos în Persoana Lui.
Deci, Cina cea de Taină este începutul Legii celei Noi în Hristos, noul Legiuitor. Moise l-a preînchipuit pe El, dar plinătatea harului a venit prin Hristos. Şi deci, Hristos este Paştile cel Nou şi de aceea Sfântul Apostol Pavel spunea corintenilor: „Hristos Paştile nostru S-a Jertfit pentru noi”. În aceasta vedem că în acest înţeles nou Paştile nu sunt o comemorare a trecerii prin Egiptul asupritor, prin Canaan în Marea Roşie, ci Paştile cel Nou înseamnă trecerea de la moartea la viaţă, la o altă viaţă decât viaţa amestecată cu moartea. În acest sens vedem că Mântuitorul ne trece de la păcat la sfinţenie prin Jertfa Sa. Ne trece de la întunericul neştiinţei la lumina cunoştinţei celei depline a lui Dumnezeu adevărat care este preasfânta Treime. Şi ne trece de la viaţa amestecată cu întristare la bucuria cea veşnică, de aceea cărţile de cult ortodoxe îl numesc pe Hristos „Bucuria cea veşnică”. Jertfa Crucii şi a Învierii Sale împreună sunt anticipate în săvârşirea Cinei cele de Taină care înseamnă plină de mister, mai presus de înţelegere. Această Taină a Morţii şi Învierii Sale a fost anticipată în Sfânta Euharistie, de aceea a spus: „Nu voi mai bea din rodul viţei, decât atunci când îl voi bea nouă în Împărăţia cerului” ceea ce înseamnă după Înviere, aşa cum tâlcuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur. Deci, vedem acum iubirea mai presus de înţelegere a Mântuitorului Iisus Hristos şi anume, iubire mai tare decât moartea.
Dacă ar fi dorit să scape de moartea pe care au pregătit-o pentru El cei ce Îl invidiau şi Îl urau, mai marii cărturarilor, fariseilor, împreună cu stăpânirea romanilor, stăpânire ocupantă a Ţării Sfinte, Mântuitorul le făcea apel la Tatăl din ceruri, îi spune El lui Petru şi trimitea legiuni de îngeri din Ceruri sau folosea diplomaţia şi scăpa de Cruce. Ei bine, iubirea lui smerită şi jertfelnică este mai tare decât frica de moarte. Deşi ca om El spune ‘Părinte, dacă se poate treacă paharul acesta al suferinţei şi al morţii de la Mine’. Şi tot El imediat zice: ‘Dar nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu’. Voia lui Dumnezeu este viaţă. Neascultarea de Dumnezeu este moarte. Prin neascultare de Dumnezeu a căzut primul Adam, prin ascultare de Dumnezeu până la moarte şi încă moarte pe Cruce ne izbăveşte, ne vindecă, ne mântuieşte Hristos Noul Adam. Taina Sfintei Euharistii aşadar este Taina iubirii jertfelnice care pune pe Dumnezeu în centrul vieţii. Iubirea de Dumnezeu e mai bună decât viaţa, spune Psalmul 62: ‘Iubirea Ta sau mila Ta e mai scumpă decât viaţa’. Deci, viaţa spirituală ca viaţă trăită în comuniune cu Dumnezeu, Izvorul vieţii veşnice, este mai scumpă decât simpla existenţă biologică terestră. Şi aceasta este gândirea Mântuitorului Iisus Hristos. Viaţa adevărată este comuniune, legătură cu Dumnezeu.
Şi pentru că El Se dăruieşte totalmente ca om lui Dumnezeu Tatăl Dumnezeu Îl înviază din morţi şi Însuşi Hristosul Fiul lui Dumnezeu Îşi înviază din morţi propria Sa natură umană. Deci, noi prăznuim astăzi în mod deosebit iubirea jertfelnică, Mântuitorul Iisus Hristos, sfânta Lui iubire jertfelnică şi desăvârşită care este mai tare decât trădarea vicleană a lui Iuda, mai tare decât frica exagerată a lui Petru. Este mai tare decât violenţa soldaţilor trimişi de mai marii cărturarilor şi fariseilor, mai mare decât frica şi ambiguitatea lui Ponţiu Pilat care deşi recunoaşte că Hristos este nevinovat, totuşi, Îl predă la moarte pentru a-şi menţine funcţia, demnitatea. Şi vedem cum în jurul acestei iubiri jertfelnice, sfinte, desăvârşite se comportă oamenii. La un moment dat a rămas totalmente singur, neajutorat de nimeni. Iar Petru din prea multă frică spune ‘Nu-L cunosc pe omul Acesta’. Dar când a cântat cocoşul a treia oară şi-a adus aminte şi a început să plângă. Pocăinţa lui l-a salvat pentru că venea dintr-o slăbiciune a firii umane. Păcatul lui Petru nu a fost premeditat cu mult timp înainte cum a fost trădarea lui Iuda.
De aceea, Iuda nu s-a mai putut pocăi cu adevărat. Iar dacă a regretat nu a plâns, ci s-a spânzurat. Deci, toată această descriere a comportamentului uman în raport cu Dumnezeu Omul face ca ziua sfântă şi mare de astăzi, Sfânta şi Marea Joi să fie o zi sobră, o zi în care vedem Lumina lui Dumnezeu arătată în iubirea jertfelnică a lui Hristos pe de o parte şi întunericul lumii acesteia marcată de păcat. Vedem cât de nestatornică este firea umană căzută în păcat, cât de repede trădează, cât de repede se schimbă de la fidelitate la trădare, de la curaj mărturisit verbal la frică existenţială când omul se confruntă cu primejdia suferinţei sau a morţii. În Sfânta şi dumnezeiasca Euharistie ni se dăruieşte aşadar iubirea lui Hristos ce mai tare decât moartea. Şi de aceea, când ne împărtăşim noi din Sfânta Euharistie primim şi o putere sfântă, puterea care se manifestă în Sfinţii Martiri sau Mucenici care suferă împreună cu Hristos mărturisirea lui Hristos. Şi Hristos le dăruieşte o putere care învinge teama de moarte sau instinctul conservării. Părintele Dumitru Stăniloae, de vrednică pomenire, şi în Ţară şi în străinătate a scris despre puterea Crucii şi puterea Euharistiei ca iubire jertfelnică în care este cuprinsă Taina Învierii.
Deci, noi astăzi în Sfânta şi Marea Joi când serbăm instituirea Sfintei Euharistii şi actualizarea ei astăzi nu este un simplu memorial de aducere aminte, ci o prezenţă a lui Hristos Cel de la Cina cea de Taină în mijlocul nostru. De aceea spunem astăzi ‘Cinei Tale celei de Taină astăzi Fiul lui Dumnezeu părtaş mă primeşte’. Astăzi El este aici prezent tainic în Duhul Sfânt. Şi astăzi ne primeşte părtaş. Adică ne cheamă să ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Său în care se arată viaţa cea nouă, viaţa dumnezeiască, sfântă care sfinţeşte viaţa noastră, iertându-ne păcatele şi ridicându-ne pe planul vieţii veşnice care se dă acum în arvună prin Sfintele Taine. Iată de ce astăzi este ziua cea mai luminoasă pentru toţi slujitorii sfintelor altare, pentru că Sfânta Euharistie nu a fost instituită în public de faţă cu mulţimile, ci Sfânta Euharistie a fost instituită ca într-o familie după modelul în care era prăznuit Paştele iudaic în familie, nu la templu. Într-un grup de prieteni care formează o nouă familie, o familie duhovnicească. Nu bazată pe legături biologice, de rudenie, ci bazată pe credinţa în Hristos şi comuniunea în Hristos.
Şi spune Sfânta Scriptură a Noului Testament că Mântuitorul a prăznuit Paştele vechi şi a instituit Paştele cele Noi în odaia cea de sus, adică la o casă cu etaj, cum zicem noi astăzi. Şi această Cină cea de Taină este şi expresia legăturii noi de prietenie de apropiere cu ucenicii pe care i-a ales. Iată de ce noi în Biserică avem partea cea mai de sus dintr-o Biserică reprezentată prin altar şi când clerul se împărtăşeşte se trage perdeaua pentru a arăta intimitatea şi a arăta în aducerea aminte, vizuală această iubire a lui Hristos care se arată mai întâi faţă de ucenicii pe care i-a ales şi apoi lumii întregi. Ei se împărtăşesc primii şi la sfârşit le spune: ‘Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea’ şi ucenicii împărtăşesc apoi poporul. Deci, în general catapeteasma ortodoxă, catapeteasma unei Biserici Ortodoxe are deasupra Uşilor împărăteşti care simbolizează uşile Împărăţiei Cerurilor, Icoana Cinei cele de Taină. Astăzi, noi arhiereii, ierarhii, membri ai Sfântului Sinod din Biserica Ortodoxă Română prăznuim cu multă iubire faţă de Hristos, ca răspuns la iubirea Lui şi cu multă solemnitate această zi, Sfântă şi Marea Joi zi în care s-a instituit Sfânta Euharistie.
Şi toţi slujitorii Sfintei Euharistii sunt hirotoniţi în altar, în capul, pe colţul stâng dacă ne uităm la el de aici al Sfintei Mese care acolo în altar este în dreapta şi acest colţ din stânga Mântuitorului, dacă Mântuitorul s-ar uita direct în faţă, poartă pe el de la sfinţire chipul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, ucenicul iubit care la Cina cea de Taină a stat cu capul pe pieptul Mântuitorului care a ajuns primul la mormânt, dar şi pentru că a fost singurul care a rămas sub Cruce. Toţi ceilalţi au fugit de frică. Este însă un Apostol care rămâne sub Cruce şi lui îi spune Mântuitorul arătându-i pe Maica Domnului: ‘Fiule iată pe mama ta’, iar ei îi spune: ‘Iată pe fiul tău’. Deci Sfântul Evanghelist Ioan este cel mai apropiat de Mântuitorul Iisus Hristos şi de aceea se cere tuturor arhiereilor, preoţilor şi diaconilor ca să fie tot aşa de fideli, de credincioşi şi de apropiaţi de Hristos Mântuitorul ca şi Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan. Deci, această Taină a preoţiei este astăzi mai bine înţeleasă în ziua de pomenire şi de celebrare a instituirii Sfintei Euharistii, a instituirii Liturghiei Euharistice întrucât în anul acesta la obişnuita, profunda şi Sfânta lucrare a instituirii Sfintei Euharistii se adaugă şi Sfinţirea Marelui Mir. Sfinţirea Marelui Mir care are o deosebită importanţă, utilitate şi semnificaţie pentru viaţa noastră.
Şi pentru că suntem aici adunaţi şi pentru credincioşii care sunt prezenţi şi cei care ne urmăresc prin intermediul Radioului şi Televiziunii TRINITAS, îl rugăm pe Preasfinţitul Episcop Vicar Patriarhal Ciprian Câmpineanul, preşedintele, secretarul Sfântului Sinod, dar la rugămintea preşedinţilor Sfântului Sinod va citi un cuvânt despre Sfântul şi Marele Mir, mai ales în acest an când el se sfinţeşte pentru a douăzeci şi una oară. În acest an se împlinesc 125 de ani de când a fost recunoscută oficial Autocefalia Bisericii noastre pentru că numai o Biserica Autocefală poate sfinţi Marele Mir şi în acest an 2010 când se împlinesc 85 de ani de la ridicare la rang de Patriarhie a Bisericii Ortodoxe Române. Sigur, timpul este mai lung, consacrat acestei zile pentru că Înaltpreasfinţiţii şi Preasfinţiţii Părinţi au venit de departe cu multă bucurie ca împreună să celebrăm comuniunea dintre noi în iubirea dumnezeiască, sfântă şi jertfelnică a Mântuitorului Iisus Hristos”, informează Radio TRINITAS.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 951, Ultimul acces: 2026-10-01 03:17:00