La Patriarhie mii de credincioşi au primit Lumina Sfântă de la Patriarhul României - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

La Patriarhie mii de credincioşi au primit Lumina Sfântă de la Patriarhul României

[2010-04-04]

Slujba Învierii a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală astăzi, 4 aprilie, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Mii de credincioşi din Capitală şi din alte localităţi din ţară au participat la Utrenia Învierii şi la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.
Preafericirea Sa a oferit, la miezul nopţii, credincioşilor prezenţi Lumina Sfântă adusă de la Ierusalim, de la Mormântul Mântuitorului şi a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a vorbit despre importanţa acestei lumini pentru Biserica Ortodoxă: „Dragi credincioşi mărturisitori ai Învierii lui Hristos, mulţumim mai întâi de toate Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit ca şi anul acesta să primim de la Ierusalim darul sfânt al Sfintei Lumini de la Mormântul Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Anul acesta Sfânta Lumină a venit la ora 14:07 minute. Delegaţia Patriarhiei Române a primit binecuvântare de la Patriarhul Ierusalimului, de la Preafericitul Părinte Patriarh Teofil şi apoi a participat la Vecernia Mare. În timp ce rugăciunile rostite de Patriarh se înălţau spre Dumnezeu a venit Sfânta Lumină. Această lumină aţi primit-o şi frăţiile voastre, în această noapte luminoasă de Paşti. Sfânta Lumină de la Ierusalim este un dar minunat. Nimeni nu poate explica modul în care această lumină vine la noi pentru că de fiecare dată are ceva specific. Ceea ce ne interesează pe noi nu este modul în care Sfânta Lumină apare, ci de ce Sfânta Lumină vine la noi. Considerăm că Sfânta Lumină este un dar, în fiecare an, al Mântuitorului Iisus Hristos pentru Biserica Ortodoxă care, desigur, împarte şi celorlalte confesiuni prezente prin reprezentanţii lor, aceasta Sfântă Lumină. Ea este dovada că Hristos Domnul cel Înviat din morţi este în ceruri, viu, şi răspunde credinţei noastre şi dragostei noastre pentru El cu iubirea Sa manifestată în Lumina Sfântă deoarece El este Lumina lumii, Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, toată existenţa a fost creată în El, prin El şi pentru El. Lumea întreagă este darul lui Dumnezeu Tatăl pentru Fiul în prezenţa sfinţitoare a Duhului Sfânt. În această noapte de Paşte este necesar să ne aducem aminte ce legătură este între viaţa noastră de creştini şi Sfintele Paşti, dar şi ce legătură este între viaţa fiecărui om din lume, credincios sau necredincios, şi taina Învierii lui Hristos şi a învierii celei de obşte sau universale. Învierea Mântuitorului nu este proclamată în interiorul edificiului Bisericii ci în afara Bisericii pentru că ea priveşte pe toţi oamenii. Nu numai creştinii vor învia, ci la a doua venire a Mântuitorului Iisus Hristos când va veni să judece vii şi morţii, va avea loc învierea tuturor oamenilor din toate timpurile şi toate locurile indiferent de religie, neam, vârstă, culoare. Toţi oamenii vor învia din morţi. Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola I către Corinteni că după cum toţi mor în Adam toţi vor învia în Hristos'.
De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit despre simbolismul acestei mari sărbători a Învierii Domnului şi a arătat cum s-a făcut trecerea de la Paştele iudaic la cel creştin: „Sărbătoarea aceasta în care noi prăznuim Învierea Mântuitorului Iisus Hristos se numeşte Paşti. Cuvântul Paşte vine în limba română prin filieră greco-latină din cuvântul ebraic 'Pessah' iar cel ebraic din limba egipteană 'Passe' şi înseamnă 'trecere'. Iudeii prăznuiau la sărbătoarea Paştilor amintirea trecerii lor de la robia Egiptului la Ţara Făgăduinţei, trecerea lor prin Marea Roşie ca eliberare de asuprirea care egiptenii le-o impuneau folosindu-i ca robi care lucrau la muncile cele mai grele. În creştinism noi, însă, nu mai celebrăm trecerea poporului ales prin Marea Roşie, ci trecerea de la moarte la viaţă, eliberarea, nu din robia Egiptului, ci din robia păcatului. Această eliberare din robia păcatului a naturii umane şi trecerea ei de la moarte la viaţă şi de la pământ la cer s-a realizat mai întâi în Iisus Hristos Domnul. Prin credinţa în Iisus ne eliberăm şi noi de robia păcatului şi ne pregătim pentru înviere. Mai întâi învierea sufletului din moartea păcatului şi apoi învierea trupului din moarte şi stricăciune, la învierea cea din obşte. De aceea, sărbătoarea Sfintelor Paşti este şi o anticipare, o arvună a învierii noastre la învierea cea de obşte. Învierea lui Hristos ne priveşte pe toţi, pe fiecare în parte şi pe toţi laolaltă, pentru că El înviind din morţi - ne spune Sfânta Scriptură - S-a făcut arvună a învierii celor adormiţi. Deci, Hristos Domnul ne deschide nouă calea învierii trupului din stricăciune. De aceea Hristos este numit „Paştele”. El însuşi, persoana Sa este numită de Sfântul Apostol Pavel 'Paști”, Hristos – Paştele nostru - S-a jertfit pentru noi. Ei bine, cum s-a făcut trecerea de la Paştele iudaic la Paştele creştin ne spun Sfintele Evanghelii şi anume pe când prăznuia Hristos Domnul Paştele iudaic, către sfârşitul prăznuirii, a instituit Paştile cele noi în însăşi Persoana Sa, pentru că luând pâinea a binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o sfinţilor săi ucenici şi apostoli zicând: 'Luaţi mâncaţi: Acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor'. A binecuvântat cupa cu vin şi a zis : 'Beţi dintru acestea toţi, Acesta este sângele Meu al Legii celei Noi care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor'. Deci, iată se vede cum Hristos Domnul instituie în Sfânta Euharistie Paştile cele noi ca eliberare de păcate, ca iertare de păcate ]nainte de moarte şi învierea Sa. După învierea Sa Mântuitorul Iisus Hristos, trecând prin uşile încuiate, a intrat în casa unde ucenicii săi stăteau timoraţi, înspăimântaţi de frică de frica iudeilor şi Mântuitorul a zis: 'Pace vouă, precum M-a trimis pe Mine Tatăl vă trimit şi Eu pe voi, şi a suflat asupra lor şi a zis Luaţi Duh Sfânt cărora le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute'. Vedem că atât în Sfânta Euharistie cât şi în dăruirea Duhului Sfânt, imediat după înviere, ucenicilor săi, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că El dăruieşte iertarea păcatelor, fiindcă fără iertarea păcatelor nu se poate intra în viaţa veşnică, în Împărăţia Sfintei Treimi. Deci, Mântuitorul instituie pocăinţa pentru păcate şi iertarea păcatelor ca primul mare dar al Său după înviere. Prin aceasta vedem că nu mai este vorba de eliberarea din robia Egiptului, ci din robia păcatului, iar trecerea de la moarte la viaţă care se realizează în Hristos nu este o simplă reanimare a unui cadavru. Hristos Cel înviat din morţi nu mai moare niciodată, moartea nu mai are stăpânire asupra Lui, cum ne sune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Romani. Hristos Domnul nu înviază ca să revină din nou la viaţa pământească cea amestecată cu suferinţă, cu boală şi în cele din urmă cu moarte, ci învierea Sa înseamnă începutul unei alte vieţi decât cea pământească, biologică, începutul vieţii veşnice. De aceea, în noaptea de Paşti cântăm: „Astăzi prăznuim omorârea morţii şi începutul unei alte vieţi, viaţa veşnică, cea fără de moarte”. Mântuitorul Cel înviat din morţi este liber de orice constrângere, nimeni nu-L mai poate opri, nimeni nu-L mai poate reţine, nimeni nu –L mai poate vedea pe Cel înviat din morţi dacă El nu voieşte să se arate, cum voieşte, când voieşte şi cui voieşte. Hristos Cel înviat din morţi este totalmente liber faţă de orice determinism al naturii şi al istoriei de aceea, El trece prin uşile încuiate cu trupul Său înviat din morţi. Se arată şi dispare. S- arătat de 10 ori după învierea din morţi dar nimeni nu L-a putut reţine. Când a călătorit în ziua învierii sale, pe seară, spre Emaus cu Luca şi Cleopa ei nu L-au recunoscut decât la frângerea pâinii. Credeau că este un simplu călător care însă le-a tâlcuit Scripturile, mai ales locurile unde se vorbea în Sfintele Scripturi despre El. Deci, învierea pe care o prăznuim noi în noaptea aceasta nu este revenirea la viaţă aşa cum s-a întâmplat cu Lazăr, cu fiul văduvei sau cu fiica lui Iair, ci este începutul unei alte vieţi, viaţa cea veşnică fără durere sau întristare şi fără procese de descompunere. În cântările din noaptea aceasta se spune: „Pe Adam din stricăciune ridicând”, -Învierea lui Hristos înseamnă eliberarea trupului de descompunere, de stricăciune. Trupul Său a stat în mormânt, dar nu a început să putrezească, să se descompună pentru că era unit cu dumnezeirea Lui. Sufletul a stat în iad, dar nu a rămas în iad pentru că a fost unit cu dumnezeirea Lui. Deci, mântuirea pe care ne-o aduce Hristos înseamnă unirea omului cu Dumnezeu Cel veşnic. Deci, cuvântul Paşte înseamnă trecere'.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că Sfintele Paşti şi credinţa în Înviere dau sens vieţii noastre: „Omul când se uită atent în jurul lui vede şi simte că totul este trecător; astăzi moare cineva, mâine altcineva şi fiecare om trece prin lumea aceasta şi din lumea aceasta în altă lume. Văzând cum toate trec constatăm că şi noi suntem trecători, credinţa însă înseamnă legătura noastră a oamenilor trecători cu Dumnezeu Cel netrecător. De aceea, în credinţă noi dăm sens trecerii noastre prin lumea aceasta şi din lumea aceasta spre alt mod de existenţă. Credinţa dă sens sau lumină vieţii pentru că noi nu mergem într-un loc necunoscut, ci mergem la Hristos Împăratul Cel care a biruit păcatul, iadul şi moartea. De aceea, oamenii care au credinţă puternică se pregătesc din timp de moarte, îşi pregătesc hainele, darurile pe care trebuie să le ofere celor săraci. Aceştia simt că Paştele vieţii lor înseamnă trecerea lor din această viaţă la Hristos Cel fără de moarte. Deci, credinţa în Înviere dă sens vieţii noastre şi nu ne mai confruntăm cu nonsensul, cu absurdul morţii. Absurditatea morţii era preocuparea principală a păgânilor. Toate tragediile lumii antice aveau în centrul lor tema de moarte, cum spune Sfântul Apostol Pavel că pe toţi păgânii îi robea tema de moarte toată viaţa lor. Dar în Hristos Cel Înviat din morţi, Biruitorul păcatului, al iadului şi al morţii noi avem nădejde, avem lumină. De aceea punem lumânările de Sfintele Paşti şi pe mormintele celor dragi alor noştri, pentru că toţi vom învia şi în Crezul Ortodox, ultimul articol este acesta: 'Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie'. Deci Sfintele Paşti şi credinţa în înviere dau sens vieţi noastre nu numai către sfârşitul ei, ci în fiecare zi. Fiecare zi pentru un creştin este îndreptată spre înviere, începutul săptămânii pentru creştini este duminica, ziua Învierii, ziua Domnului Cel Înviat din morţi. Iată cum Sfintele Paşti se serbează ca mare sărbătoare odată pe an, dar în fiecare săptămână duminica noi serbăm Învierea Domnului şi ne pregătim pentru Învierea cea de obşte. În sensul acesta Paştile sunt sărbătoarea luminii, sensului vieţii noastre, sunt sărbătoarea bucuriei, Hristos este numit în cântările noastre bisericeşti „Bucuria cea Veşnică”. Paştile sunt sărbătoare păcii sau a împăcării omului cu Dumnezeu, în acest sens sărbătoarea Sfintelor Paşti ne îndeamnă să ducem lumină şi să fim lumină acolo unde locuim unde muncim. Să ducem lumină, bucurie şi pace celor care sunt întristaţi, celor care sunt singuri, celor care sunt neajutoraţi. O mulţime de oameni suferă nu numai de sărăcie, boală ci şi de singurătate. Copiii lor sunt plecaţi departe şi nu mai au pe nimeni aproape, atunci Hristos Domnul şi Biserica a rămas pentru ei singura comuniune iubire milostivă. Deci noi care suntem Biserica împreună, cler şi popor, trebuie să fim martori ai Învierii lui Hristos, mărturisitori ai iubirii Lui pentru oameni şi să ducem în aceste zile lumină în casele celor bolnavi, celor singuri celor din spital şi prin aceasta mărturisim că Hristos Domnul a înviat din morţi şi a înviat şi sufletele noastre din mormântul egoismului, al nepăsării, al autosuficienţei. Să rugăm pe Hristos Domnul să ne dăruiască nouă tuturor, celor dragi ai noştri şi românilor din străinătate pacea, lumina şi bucuria Sa spre slava Sfintei Treimi. Amin”.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1073, Ultimul acces: 2026-10-01 19:43:59