Slujba Vecerniei Învierii Domnului a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Catedrala Patriarhală - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Slujba Vecerniei Învierii Domnului a fost oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la Catedrala Patriarhală

[2010-04-04]

În prima zi de Paşti, la Catedrala Patriarhală din București, a fost săvârşită Vecernia Învierii Domnului de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Preasfinţitul Părinte Mihail, Episcopul Ortodox al Australiei şi Noii Zeelande, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar Patriarhal, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar Patriarhal şi Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar Patriarhal, înconjuraţi de un sobor de preoți și diaconi.
În cadrul acestei sfinte slujbe a fost citită Evanghelia de la Ioan capitolul XX, versetele 19-25.
Evanghelia din cadrul Vecerniei Învierii se citeşte de către toţi slujitorii, în mai multe limbi, dacă este posibil în 12 limbi după numărul Sfinţilor Apostoli, după cum este precizată rânduiala în cartea "Slujba Învierii" apărută la Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române. Protosul citeşte primul versetul în româneşte iar apoi ceilalţi repetă pe rând versetul în limba respectivă. La sfârşitul fiecărui verset se bate câte o dată în toacă şi în clopote, iar după sfârşitul întregii Evanghelii se bate îndelung în toacă şi în clopote în trei stări.
La Catedrala Patriarhală Evanghelia a fost citită în 12 limbi. Preafericirea Sa a ţinut un cuvânt de învăţătură în care a arătat semnificaţia acestei Sfinte Evanghelii care s-a citit:
„Hristos a înviat!
Preasfințiile voastre, preacuvioși, preacucernici părinți, iubiți credincioși și credincioase. Ne aflăm în Slujba Vecerniei Sfintelor Paști numită în popor și „A doua Înviere”. Această slujbă cuprinde citirea Evangheliei de la Sfântul Evanghelist Ioan care se referă la întâlnirea Mântuitorului Iisus Hristos cel Înviat din morți cu ucenicii Săi. Această Evanghelie a fost citită în 12 limbi. Rânduiala de a citi Evanghelia care vorbeşte despre întâlnirea Mântuitorului Hristos cel înviat din morţi cu ucenicii săi are o semnificaţie deosebită şi anume, Mântuitorul Iisus Hristos nu a înviat din morţi doar pentru poporul evreu, ci pentru toate popoarele. El a venit să Mântuiască întreaga umanitate, toate popoarele şi să dăruiască şansa iertării de păcate tuturor celor care, prin pocăinţă, doresc mântuirea. Evanghelia după Luca ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a spus că se va propovădui pocăinţa la toate neamurile începând de la Ierusalim. Dar, în Evanghelia după Ioan nu se vorbeşte însă despre pocăinţă în mod direct, ci se vorbeşte despre iertarea păcatelor, însă iertarea păcatelor se dăruieşte numai celor care se pocăiesc pentru păcate. Evanghelia ne arată mai întâi că Mântuitorul Iisus Hristos dăruieşte după Înviere pacea Sa ucenicilor săi. Iisus a intrat prin uşile încuiate, a stat în mijlocul ucenicilor săi şi a zis: „Pace vouă”. Femeilor mironosiţe le-a spus când le-a întâlnit aproape de mormântul Său: „Bucuraţi-vă, nu vă temeţi”. Deci, cele dintâi cuvinte ale Mântuitorului Iisus Hristos înviat din morţi au fost cele adresate femeilor purtătoare de aromate şi ucenicilor săi. Femeilor le-a spus: „Bucuraţi-vă” iar ucenicilor săi „Pace vouă”. Deci, bucuria şi pacea sunt cele două daruri mari ale vieţii cereşti pe care Mântuitorul Iisus Hristos o arată în umanitatea Sa înviată din morţi. Această lucrare deosebită a Lui are semnificaţie pentru viaţa noastră. Numai în comuniune de credinţă şi iubire cu Mântuitorul Iisus Hristos primim adevărata bucurie şi adevărata pace. Apoi vedem în Evanghelia după Ioan că Mântuitorul oferă ucenicilor şi dovada învierii Sale. După ce le spune pace vouă El le arată coasta Sa şi mâinile Sale, iar ucenicii s-au bucurat că au văzut pe Domnul. Deşi este vorba de un singur verset aici avem de a face, cu o mare taină. Hristos a înviat din morţi dar urmele, stigmatele crucii au rămas pentru totdeauna în trupul Său înviat din morţi”.
De asemenea Patriarhul României a subliniat faptul că Învierea nu se poate despărţi de Răstignire: „Vedem că taina crucii nu se desparte de Înviere pentru că Învierea era ascunsă în cruce iar crucea îşi arată slava sa în Înviere. Mântuitorul a arătat că El este acelaşi, Cel Răstignit şi Înviat. Când femeile mironosiţe au mers la mormânt îngerul le-a întrebat: „căutaţi pe Iisus cel Răstignit? Nu mai este aici a înviat”, deci pe Răstignitul îl căutau şi s-au întâlnit cu Cel Înviat. Cel Răstignit şi Cel Înviat este una şi aceiaşi persoană. Cu alte cuvinte, taina crucii rămâne ascunsă în Înviere, interiorizată în Înviere, după cum Învierea era tainic ascunsă în iubirea lui jertfelnică, smerită şi atotputernică. De aceea Biserica nu separă niciodată crucea de Înviere şi Învierea de cruce. Crucea fără Înviere duce la deznădejde, Învierea fără cruce duce la orgoliu, la aroganţă. Deci, puterea învierii lui Hristos rămâne smerită pentru veşnicie. Noi, în noaptea de Paşti când proclamăm Învierea Domnului ridicăm crucea, la care am adăugat lumânarea învierii, nu ascundem crucea, căci prin cruce a venit bucurie la toată lumea – aşa cântăm. De ce? Pentru că taina Învierii era ascunsă în cruce ca iubire jertfelnică ascultătoare până la moarte a lui Iisus ca om faţă de Dumnezeu Tatăl. În iconografia ortodoxă, când Hristos coboară la iad, în spatele Lui sub formă de lumină este pictată crucea – când icoana este corectă. De aceea, cei ce pictează icoane trebuie să cunoască teologia Bisericii. Sfântul Vasile cel Mare, într-o rugăciune din Liturghia sa, spune: „prin cruce a coborât la iad, prin puterea iubirii sale smerite ascultătoare şi jertfelnice a coborât la iad pentru a arăta că cei ce au ajuns acolo, ca neascultare faţă de Dumnezeu, găsesc pe noul Adam, pe Hristos cel smerit şi ascultător de Dumnezeu până la moarte şi încă moarte pe cruce. Deci, această precizare că le-a arătat mâinile Lui ucenicilor şi coasta Sa străpunsă, desigur vindecate, dar totuşi rămase răni. Un gânditor francez din secolul al 20-lea a spus „suferinţa trece dar faptul de a fi suferit nu se şterge niciodată. Suferinţa unui om trece după un timp dar faptul de a fi suferit rămâne ca un patrimoniu spiritual al personalităţii sale. Vedem că Mântuitorul Iisus Hristos a înviat din morţi, dar semnele crucii rămân în trupul Său pentru ca El să ne arate în veşnicie iubirea cea mare faţă de Dumnezeu şi faţă de noi. Deci, noi nu putem apropia de Hristos Cel înviat uitând jertfa Lui pentru noi. Cu alte cuvinte nu există bucurie în ortodoxie decât cea care izvorăşte din post şi rugăciune, din nevoinţe, din răstignirea egoismului nostru. Este o mare iluzie să creadă cineva că viaţa creştină se umple de bucurie fără nevoinţă. Prin cruce a venit bucurie la toată lumea, pentru că timp de 40 de zile şi apoi o săptămână Sfântă şi Mare noi am postit şi ne-am rugat, iar acum simţim acest adevăr că prin cruce vine bucurie la toată lumea după ce ne-am plâns păcatele şi ne-am spovedit, ne-am primit iertarea simţim cu adevărat bucuria învierii. Evanghelia ne arată în următoarele versete că Mântuitorul Iisus Hristos salută din nou pe ucenici cu aceste cuvinte „Pace vouă”. Acolo, salutarea şi darul păcii a fost o pregătire a lor. Acum repetarea cuvintelor pace vouă înseamnă o confirmare şi deschiderea pentru noul dar”.
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat de asemenea că Hristos, pe lângă darul păcii şi al bucuriei, a dat ucenicilor şi puterea de a ierta păcatele: „Pe lângă darul păcii Hristos mai oferă un dar mare şi sfânt şi anume puterea de a ierta păcatele. Dar această putere nu este una juridică, ci una duhovnicească pentru că suflând asupra lor a zis luaţi Duh Sfânt. Li se dă un fel de hirotonie, un fel de înduhovnicire specială, un dar al lui Dumnezeu, căci singur Dumnezeu care poate ierta păcatele este împărtăşit acum oamenilor prin puterea şi lucrarea Duhului Sfânt pe care Mântuitorul Iisus Hristos îl împărtăşeşte ucenicilor săi. Această pogorâre a Duhului Sfânt asupra ucenicilor atunci când primesc darul de a ierta păcatele oamenilor ne arată că nu oricine poate ierta păcatele, ci numai cel care a primit Duhul Sfânt. De ce trebuia să împărtăşească Duhul Sfânt ucenicilor Săi? De ce Hristos a dăruit Duhul Sfânt ucenicilor Săi? Pentru că ceea ce se iartă pe pământ se iartă şi în ceruri. Nu e vorba de o formulă juridică de tribunal, ci e vorba de o legătură divino-umană. Preotul pronunţă iertarea păcatelor, dar iertarea o face Duhul Sfânt trimis de Mântuitorul Iisus Hristos ca pe oameni să-i aducă curaţi în faţa lui Dumnezeu Tatăl. Duhul Sfânt deschide creatura spre Dumnezeu spune Sfântul Atanasie cel Mare. Aici Duhul Sfânt lucrează prin Apostolii care primesc darul iertării păcatelor şi Duhul Sfânt face legătura între cuvintele Apostolilor de pe pământ şi Sfânta Treime din Ceruri. De aceea în general tainele săvârşite prin lucrarea Duhului Sfânt se fac în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că toate le face Sfânta Treime în Biserică, dar Dumnezeu împrumută de la preot sau de la episcop vocea şi mâna ca să vizualizeze lucrarea Sa nevăzută, dar reală. Deci, puterea aceasta sau darul acesta de a ierta păcatele este, după bucurie şi pace, cel mai mare dar pe care Hristos Domnul îl dăruieşte Bisericii Sale. Bucuria şi pacea a dăruit-o şi o dăruieşte tuturor. Darul iertării păcatelor este dat ucenicilor săi şi ei îl transmit apoi episcopilor şi episcopii preoţilor. De aceea în Biserica primară numai episcopul era duhovnic, dar înmulţindu-se comunităţile prin delegaţi au primit darul de a ierta păcatele şi preoţii care conduc duhovniceşte comunităţi încredinţate lor. Vedem însă că Toma, care nu era prezent acolo, când a aflat că Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat celorlalţi ucenici, el dornic să aibă ceva palpabil ca dovadă că Hristos a înviat a spus: „dacă nu voi pune degetul meu în rănile cuielor şi nu voi pune mâna mea în coasta Lui nu voi crede”. Vedem însă că Mântuitorul Iisus Hristos vine special, se arată la Duminica Tomii pentru ca Toma să se încredinţeze de adevărul Învierii. Deci, reţinem în concluzie, iubiţi credincioşi, că Mântuitorul cel Înviat din morţi ne dăruieşte bucuria Sa, ne dăruieşte pacea Sa şi ne arată că iubire Sa jertfelnică a sfintei cruci s-a arătat preaslăvită şi preaminunată în Slăvita Sa Înviere ca să ne încurajeze pe noi ca ori de câte ori purtăm crucea necazurilor şi suferinţelor să ne gândim la Hristos Cel răstignit şi înviat. Iar El cu puterea iubirii Sale jertfelnice ne ridică ne iartă, ne mântuieşte şi ne dăruieşte bucuria Învierii Sale spre Slava Preasfintei Treimi şi spre a noastră mântuire”.
Slujba Vecerniei oficiată în prima zi de Paşti are un caracter special atât prin Evanghelia citită în mai multe limbi, cât şi prin rânduiala solemnă potrivită Marelui Praznic al Învierii Domnului.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1029, Ultimul acces: 2026-10-01 19:57:47