© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
LC: Sf. Ioan Vianney - mijloace ordinare, țeluri extraordinare[2010-03-02]A fost așadar un om simplu, care a trăit în 'timpuri interesante': 's-a născut cu trei ani înainte de `cataclismul` marcat de Revoluția Franceză. În anii copilăriei, el și familia sa participau la viața Bisericii în clandestinitate'. A fost de asemenea un deosebit model de bunătate, ceea ce l-a și ajutat să ajungă preot. La Seminarul major din Lyon, 'deși era cunoscut pentru bunătatea sa și chiar primea o bursă ce îi permitea urmarea studiilor, nu a făcut prea multe progrese'. Parohul său, pr. Balley, și-a dat seama de la început cu ce persoană specială are de-a face, și astfel l-a descris ca fiind 'cel mai neînvățat, dar cel mai pios seminarist din Lyon'. 'Drept urmare, înțeleptul Vicar general, impresionat de pledoaria pr. Balley, a pus întrebarea esențială: `Este Ioan Vianney bun?` Și a primit răspunsul: `Este un model de bunătate`. `Foarte bine atunci. Să fie hirotonit. Harul lui Dumnezeu va face restul`'.Deși 'la început i s-a interzis să spovedească, deoarece era considerat ca insuficient pregătit', mai apoi 'a devenit unui dintre cei mai faimoși confesori din istoria Bisericii'. În anul 1817, Vicarul general l-a chemat pe Ioan și i-a spus: `La 30 de mile de aici se află Ars, un sat fără paroh. Nu există prea multă iubire pentru Dumnezeu. Sarcina ta va fi să o insufli acolo`. În seara de 9 februarie 1818, pr. Vianney se apropia de satul Ars venind pe jos. Rătăcind drumul l-a întrebat pe unde să o ia pe un păstoraș pe numele lui Antoine Givre. Băiețelul i-a arătat imediat pe unde să meargă, iar parohul i-a răspuns: `Mi-ai arătat calea către Ars. Eu îți voi arăta calea către cer`. Patruzeci de ani mai târziu, la funeraliile sfântului, adultul Antoine Givre a condus procesiunea publică ce urma sicriului'. În micul sătuc Ars, cu doar două străzi, cu patru baruri, cu biserica în paragină și cu tabernacolul gol, 'noul paroh a început curățirea bisericii, înfrumusețarea și chiar extinderea ei... A doua zi după ce a sosit în parohie, pr. Vianney a tras clopotele pentru rugăciunea Angelus, după care a celebrat Liturghia. Acesta a devenit obiceiul lui zi de zi, de la care nu s-a abătut niciodată. Mijloacele și metodele folosite de parohul de Ars nu erau extraordinare; erau mijloacele și metodele disponibile oricărui preot catolic. Pe de altă parte, el era extraordinar. Și avea un efect extraordinar aproape asupra fiecărui om pe care îl întâlnea... În curând Ars-ul nu mai era același. Barurile au început să se închidă pentru că nu mai aveau clienți. Iar convertirea sufletelor a început să nu se mai limiteze la parohie: mai întâi datorită misiunilor de predicare pe care le făcea în satele învecinate; mai apoi a început însă să acționeze vorba lumii - faima lui, în special de confesor, postură în care își petrecea cea mai mare parte din timp'. (Sursa: Revista Lumea Catholica) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1149, Ultimul acces: 2026-07-28 15:58:40
|
Timp total: 0.04s...
[1]:1
