Viaţa preotului - bogată în iubire şi în har (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Viaţa preotului - bogată în iubire şi în har (II)

[2009-11-20]

Vă oferim a doua parte a interviului acordat de Episcopul auxiliar de Sydney, Julian Porteous, agenţiei Zenit, apărut pe situl ITRC.ro, în traducerea pr. Mihai Pătraşcu. Episcopul în vârstă de şaizeci de ani, care timp de şapte ani a fost rectorul Seminarului 'Păstorul cel Bun', reflectează asupra diferitelor aspecte ale preoţiei, revelând şi detalii despre propria vocaţie. La finalul primei părţi a interviului, Episcopul vorbea despre faptul că 'au fost multe schimbări în viaţa preoţilor, dar în acelaşi timp a fost o creştere a cererilor adresate preoţilor... Viaţa a devenit mai complexă. Preoţii se află sub o presiune mult mai mare şi lor li se cere mult mai mult; au mult mai multă marjă de responsabilitate. Cred că preoţii simt presiunea care derivă din circumstanţele schimbate în care se află astăzi'.
- E vorba de o presiune pozitivă sau negativă? Aceste schimbări sunt o piedică pentru preoţi în îndeplinirea rolului lor esenţial?
- Creşterea cerinţelor la adresa preoţilor îi împiedică adesea pe ei să se concentreze asupra îndatoririlor principale: sunt multe treburile cu caracter de gestiune care apasă asupra lor şi care pot să îi abată de la rolul mai direct pastoral şi spiritual al preotului. Astfel preoţii sunt abătuţi de la misiunea lor esenţială: aceste presiuni au făcut viaţa lor mai dificilă.
Una dintre problemele pe care o consider foarte importantă este faptul că preoţii în mare parte sunt constrânşi să trăiască singuri. Şi nu este în mod necesar condiţia omeneşte cea mai bună pentru un preot aceea de a nu avea companie: un alt preot care, trăind împreună cu el, să poată asculta şi discuta despre experienţele zilnice, despre teme importante, etc. Aceste condiţii au influenţat asupra calităţii vieţii preoţilor şi reprezintă realitatea circumstanţelor în care ne aflăm cufundaţi astăzi. Sunt convins de necesitatea de a găsi moduri pentru a-i ajuta şi a-i asista pe preoţi în mod mai eficient, pentru a le permite să fie acei păstori care trebuie să fie şi de care enoriaşii au nevoie.
- Ce sfaturi credeţi că puteţi da enoriaşilor care încearcă să îi ajute pe preoţii lor ca să fie preoţi fideli?
- Dorim ca preoţii noştri să fie preoţi. Dorim ca preoţii noştri să fie oameni ai lui Dumnezeu. Dorim ca preoţii noştri să fie înainte de toate nişte oameni spirituali. În acest sens, dorim să facem tot ceea ce este în puterea noastră, spunând: 'Părinte, avem nevoie ca dumneavoastră să fiţi aşa. Avem nevoie să vă avem printre noi ca om al lui Dumnezeu. Avem nevoie de dumneavoastră ca şi călăuză spirituală, pentru a predica şi a încuraja şi a edifica credinţa noastră'. Deci, ceea ce am putea să facem este să încercăm să îi susţinem pe preoţi pentru ca să se poată dedica rolului lor; să încercăm să uşurăm munca lor în domeniile care nu sunt esenţiale pentru slujirea lor pastorală.
- Care este rolul preotului într-o societate tot mai secularizată?
- Rolul preotului este acela de a fi un om al lui Dumnezeu în societate. Pentru mine este foarte important ca preoţii să fie încrezători în faptul că - în pofida secularizării care domneşte şi a consumismului care se răspândeşte, şi în pofida atenţiei mari care este dată vieţii lumeşti - fiecare persoană simte în profunzimea sa o sete spirituală şi o nevoie de spiritualitate. Preoţii trebuie să fie înainte de toate cei care merg în întâmpinarea acestei nevoi şi care ajută persoanele să-l găsească pe Dumnezeu şi să dezvolte un raport cu Dumnezeu; trebuie să fie cei care prezintă oamenilor viziunea unei vieţi întemeiată trainic pe credinţă. Preoţii au un rol unic de desfăşurat în aceasta. Chiar dacă multe persoane sunt departe de credinţă, cred că necesitatea de a avea preoţi este fundamentală.
În aceste zile, preotul nu se mai bucură de statusul pe care-l avea în societate în trecut, dar are încă un rol esenţial de desfăşurat. Cred că preotul are un rol vital în a reprezenta un fel de glas profetic în societate, care să amintească persoanelor nişte idealuri de viaţă mai profunde, mai spirituale, mai morale şi să amintească importanţa de a trăi mai mult în termeni de veşnicie şi mai puţin în termeni de prezent imediat. Acesta este un mesaj şi o mărturie foarte importantă pe care preotul o poate da. Oamenii doresc ca preoţii să fie preoţi şi să trăiască pe deplin identitatea lor şi natura vieţii lor. Preoţii nu ar trebui să se ruşineze niciodată de ceea ce reprezintă, de ceea ce reprezintă viaţa lor.
- Ce sfaturi aţi dori să daţi unui tânăr care se află în faza de discernământ vocaţional?
- Primul lucru pe care l-aş spune unui tânăr este să vadă propria vocaţie mai ales ca o chemare a lui Dumnezeu; o chemare care este un dar al lui Cristos. Tânărul care priveşte la preoţie ar trebui să scruteze în inima sa chemarea lui Dumnezeu, pentru a recunoaşte că acel lucru este ceea ce îi cere Dumnezeu. Şi apoi, pentru a fi sigur că Dumnezeu este cu el. Nu se parcurge drumul preoţiei singuri. Dimpotrivă, harul lui Dumnezeu îl însoţeşte pe cel care dăruieşte inima sa în slujirea sacerdotală în mod extraordinar.
Celălalt lucru pe care l-aş spune este că viaţa unui preot este o viaţă de bucurie în slujire. Îmbrăţişând preoţia ca slujire, preotul experimentează un mare dar de iubire din partea celor pe care el îi slujeşte. Viaţa unui preot este bogată în iubire şi sprijin, mai ales din partea celor care primesc slujirea lor.
(Sursa: vezi aici)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1067, Ultimul acces: 2026-08-15 02:41:07

Timp total: 0.03s...

[1]:1