Preotul expert în umanitate, expert în cele ale lui Dumnezeu[2009-11-02]În Anul Preoției, situl Radio Vatican oferă mărturiile unor preoți; "este un schimb public de experiență ce poate inspira curaj și oferi sugestii pentru a nu rămâne într-un ambient închis și poate sclerozat de rutină. Este un mod de a respira în largul Bisericii universale. În ziua de luni, 2 noiembrie 2009, este prezentată experiența pr. Ennio Bossu, italian. Timp de peste 30 de ani el a fost preot fidei donum în Guatemala, unde s-a îngrijit de formarea seminariștilor, iar în prezent este rector al Seminarului Mare din Torino. Pr. Bossu vorbește despre însoțirea unui tânăr în descoperirea propriei vocații."Apostolul Paul vorbea despre paternitate, despre maternitate spirituală. Cred că acest aspect al vieții paterne în credință trebuie să fie trăit pe deplin de fiecare preot. El nu trebuie doar să însoțească credincioșii ci, dacă e posibil, trebuie să fie pentru ei un tată sau o mamă în credință... care călăuzește pașii persoanelor în a recunoaște înainte de toate proiectul pe care Dumnezeu îl are pentru fiecare dintre ei. Acest lucru l-am trăit în prima persoană și în teritoriu de misiune: chiar dacă credincioșii parohiei erau foarte mulți, căutam, oricum, pentru fiecare din ei, să știu numele, să-mi amintesc istoria vieții lui". Vorbind apoi despre viața în seminar, pr. Bossu a declarat: "Experiența în seminar este experiența celor 12 cu Isus, pentru a avea un raport intim, de prietenie cu Domnul, în rugăciunea silențioasă către Tatăl, în cateheza mai aprofundată. O experiență deosebită de viață comună - la fel ca cei 12 - în acceptarea și slujirea reciprocă, în disponibilitatea de a spăla picioarele unii altora pentru a împărtăși apoi și compasiunea lui Isus pentru mulțimile obosite și extenuate ca oi fără păstor... Papa Benedict al XVI-lea a spus anul acesta că în aderarea spunând `da` actului hirotonirii sacerdotale, noi preoții am făcut această renunțare fundamentală la a dori să fim autonomi, la auto-realizare. E nevoie, însă, zi de zi, să îndeplinim acest mare `da` în mulți mici `da` și în mici renunțări. Acest `da` al pașilor mici constituie marele `da`, și se va putea realiza - spune Papa - fără amărăciune și fără compătimire de sine, numai dacă Cristos este cu adevărat în centrul vieții noastre. Este și ceea ce noi preoți formatori, comunitate educatoare, trăim zilnic în viața seminarului". Într-o societate ca cea actuală, din ce în ce mai secularizată, "preotul trebuie să se caracterizeze tot mai mult ca expert în umanitate și expert în lucrurile lui Dumnezeu, ale Absolutului. Mă gândesc și că poate exercita o anumită fascinație prezența de mărturisitori și de persoane cu inima neîmpărțită, cum spunea apostolul Paul, care iubesc fără rezerve și se dedică complet împărăției Domnului". Părintele a concluzionat: "Cum au spus Episcopii italieni în documentul `Formarea preoților în Biserica italiană`, pe lângă realitatea misionară activă care se exprimă în slujirea ca preot fidei donum, preot diecezan trimis în teritorii de misiune pentru o perioadă de timp, și pe lângă realitatea misionară în interiorul Diecezei și al parohiilor, există o dimensiune misionară a inimii care se manifestă în deplina disponibilitate de a trudi pentru Evanghelie și a privilegia întâlnirea cu cei care nu cred sau nu practică credința. Este misiunea în casa proprie". (Sursa: Radio Vatican) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 951, Ultimul acces: 2026-08-13 13:07:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1