© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
LC: Cincisprezece sfaturi pentru a predica mai bine[2009-06-02]Cel mai recent număr al revistei electronice Lumea Catholica include și un articol potrivit în contextul în care la sfârșitul lunii iunie vom intra în Anul special dedicat de Biserică preoției și preoților. David Mills oferă cincisprezece sfaturi ca laic, de pe poziția celui care ascultă cu regularitate predici. În același timp autorul, astăzi catolic dar care a fost înainte episcopalian, a avut și experiența predicării, în fosta sa confesiune, ani în șir, în capele și biserici. Cunoaște deci provocarea pe care o reprezintă pregătirea unei predici. 'Predicarea este o sarcină mult mai grea decât își dau seama majoritatea laicilor', susține el. Vă invităm să citiți online articolul, în continuare reproducând primele trei sfaturi.1) Rămâneți la amvon. Nu doar pentru că este locul special dedicat predicării, un semn al autorității cu care Dvs vorbiți, ci și pentru că rămânând acolo vă poate ajuta să vă amintiți că sunteți un slujitor al Cuvântului și al Bisericii. A sta în fața altarului sau a vă deplasa dintr-o parte în alta tentează până și pe cel mai umil om să creadă că este o vedetă care încearcă să se joace cu mulțimile (Oare au înțeles gluma? Zâmbesc sau mi se pare? Nu cumva arată plictisiți? Cum să îi recaptez?). În plus, dacă rămâneți la amvon, puteți să vă țineți acolo foile. 2) Predicați după un text complet sau o listă de idei. Puțini sunt cei care pot să ofere o predică complexă din memorie sau să dezvolte ideile 'în direct' și se poate să nu vă numărați printre aceștia. Valoarea unei predici stă adesea în a împărtăși aspecte aflate cu două sau trei niveluri mai în adâncime decât mesajul evident al textului. Iar această împărtășire trebuie făcută cu atenție și precizie. Foarte, foarte puțini pot face aceasta doar din minte, fără vreun suport scris. Desigur, puteți și să exersați intens vorbitul liber, chiar și varianta de a vă scrie predicile și să le recitiți până când ajungeți măcar pe jumătate să le fi memorat. Dar este mai bine să dați substanță predicii Dvs stând pe o linie mai fixă decât să vorbiți liber umplând uneori spațiile dintre idei cu vorbe goale. A avea în față predica sau măcar un sumar al ei vă poate ajuta să nu deraiați. 3) Vorbiți cu un ton personal, folosind 'eu' și 'voi'. Mă refer la tonul cald pe care îl auziți în minte când citiți scrieri de-ale lui G. K. Chesterton sau C. S. Lewis, și nu la exprimări populiste cum mai vedem la unele talk-show-uri. Audiența trebuie să simtă că încercați să le transmiteți ceva ce vedeți Dvs în textul pe marginea căruia predicați. Deși vorbiți cu autoritate, și trebuie să vorbiți cu autoritate, Dvs sunteți de asemenea un om care le vorbește prietenilor. Majoritatea oamenilor se exprimă mai clar când se adresează unor prieteni, decât când vorbesc unei abstracte 'adunări de credincioși'. Și în plus, majoritatea oamenilor ascultă mai bine când li se vorbește pe un ton prietenesc și nu unul rece de conferință. Folosiți 'noi' doar când sunteți parte a grupului la care vă referiți. Unii preoți folosesc 'noi' când se referă de fapt la 'voi domnilor' sau la 'unii dintre voi' sau la 'acei nenorociți'. Astfel de utilizări nepotrivite fac predica să sune ca nesinceră. Credincioșii vor ști că nu vorbiți onest atunci când folosiți 'noi' ca un mod ieftin de a pretinde o identitate pe care nu o aveți sau ca metodă de a pretinde că nu criticați de fapt pe altcineva. (Sursa: Lumea Catholica) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 719, Ultimul acces: 2026-08-13 09:57:00
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
