Un an pentru a arăta preoţilor iubirea Bisericii (I)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Un an pentru a arăta preoţilor iubirea Bisericii (I)

[2009-06-02]

Anul Preoţiei pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a convocat de la 19 iunie, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria Vianney, parohul de Ars, încearcă să arate preoţilor iubirea pe care o are Biserica faţă de ei. Acest lucru îl explică în următorul interviu acordat agenţiei Zenit Cardinalul Claudio Hummes, OFM., prefect al Congregaţiei pentru Cler. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătraşcu pe Ercis.ro. Redăm în continuare prima parte.
- Care este obiectivul principal al Anului Preoţiei?
- Înainte de toate circumstanţa. Va fi un an jubiliar pentru cei 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria Vianney, parohul de Ars. Aceasta este ocazia, însă motivul fundamental este că Papa vrea să dea preoţilor o importanţă specială şi să spună cât de mult pontiful îi iubeşte şi vrea să-i ajute să trăiască cu bucurie şi fervoare vocaţia şi misiunea lor. Vrea mai ales acest lucru, într-un moment în care există o mare expansiune a unei noi culturi. Astăzi domină cultura postmodernă, relativistă, urbană, pluralistă, secularizată, laicistă, în care preoţii trebuie să trăiască vocaţia lor şi misiunea lor.
Provocarea este de a înţelege cum să fii preot în acest nou moment, nu pentru a condamna lumea, ci pentru a o mântui, aşa cum a spus Isus că el nu a venit pentru a condamna lumea, ci întocmai pentru a o mântui. Preotul trebuie să facă asta din inimă, cu multă deschidere, fără a demoniza societatea. Trebuie să fie inserat în ea, dar cu acea bucurie misionară de a voi să-i ducă pe oameni la Isus Cristos. Trebuie dată o oportunitate pentru ca toţi să se roage împreună cu preoţii pentru preoţi, trebuie convocaţi preoţii să se roage, să facă asta cât mai bine cu putinţă în societatea actuală şi eventual să se ia iniţiative pentru ca preoţii să aibă condiţii mai bune pentru a trăi vocaţia şi misiunea lor.
Este un an pozitiv şi propunător. Nu e vorba înainte de toate de a-i corecta pe preoţi. Există probleme care trebuie să fie corectate şi Biserica nu poate să închidă ochii, însă ştim că cea mai mare majoritate a preoţilor au mare demnitate şi aderă la slujirea lor şi la vocaţia lor. Îşi dau viaţa pentru această vocaţie pe care au acceptat-o în mod liber. Din păcate, există problemele pe care le-am auzit aşa de mult în ultimii ani, referitoare la pedofilie şi la alte delicte sexuale grave, dar poate că se referă doar la 4% din cler. Biserica vrea să le spună celorlalţi 96% că suntem orgolioşi cu ei şi că sunt oameni ai lui Dumnezeu, că vrem să-i ajutăm şi să recunoaştem tot ceea ce fac ca mărturie de viaţă. Este şi un moment oportun pentru a intensifica şi a aprofunda problema modului de a fi preot în această lume care se schimbă şi pe care Dumnezeu ne-a pus-o în faţa noastră pentru a o mântui.
- Pentru ce Papa l-a prezentat pe Sfântul Ioan Maria Vianney ca model pentru preoţi?
- Pentru că el de foarte mult timp este patronul parohilor. Face parte din lumea preoţilor. Vrem să-l prezentăm pe acest preot, dar şi să stimulăm diferite naţiuni, Conferinţe Episcopale şi Biserici locale să aleagă alţi preoţi exemplari din ţinutul lor şi să-i prezinte preoţilor şi lumii. Cerem să fie prezentaţi oameni şi preoţi care să fie cu adevărat modele inspiratoare, care pot să da şi reînnoi convingerea valorii mari şi importanţei slujirii preoţeşti.
- Pentru dumneavoastră ca preot, care este aspectul cel mai frumos al acestei vocaţii?
- Această întrebare mi-l aduce din nou în minte pe Sfântul Francisc de Assisi, care a spus odată: 'Dacă aş întâlni pe drum un preot şi un înger, l-aş saluta mai întâi pe preot şi apoi pe înger. De ce? Pentru că preotul ni-l dă pe Cristos în Euharistie'. Acesta este lucrul cel mai fundamental şi minunat: preotul are darul şi harul lui Dumnezeu de a fi slujitor al acestui mare mister al Euharistiei. Preoţia a fost instituită de Isus Cristos în momentul Cinei de Taină, atunci când a spus: 'Faceţi aceasta în amintirea mea'. Apostolilor le-a fost dată porunca dar şi puterea de a face asta, de a face acelaşi lucru pe care l-a făcut Isus la ultima cină. Şi aceşti apostoli, la rândul lor, au transmis această slujire şi această putere divină bărbaţilor care sunt Episcopii şi preoţii.
Acesta este lucrul cel mai important şi central. Euharistia este centrul Bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a spus că Biserica trăieşte din Euharistie. Preotul este slujitorul acestui mare sacrament şi memorial al morţii lui Isus. Există apoi sacramentul Reconcilierii. Isus a venit pentru a reconcilia lumea cu Dumnezeu şi fiinţele umane între ele. L-a dat pe Duhul Sfânt apostolilor suflând asupra lor. A dat apostolilor în numele lui Dumnezeu şi al său ceea ce el a dobândit cu sângele său şi cu viaţa sa pe cruce, transformând violenţa într-un act de iubire pentru iertarea păcatelor. Şi le spune apostolilor că vor fi slujitorii acestei iertări. Acest lucru este fundamental pentru toţi. Fiecare vrea să fie iertat de păcatele sale, să fie în pace cu Dumnezeu şi cu ceilalţi. Misterul reconcilierii este foarte important în viaţa preotului.
Există apoi atâtea alte acţiuni, cum ar fi evanghelizarea, vestirea persoanei lui Isus Cristos mort şi înviat, a împărăţiei sale. Aceasta este o slujire specifică şi a preotului, care o împărtăşeşte cu episcopul şi cu laicii care vestesc cuvântul şi trebuie să-i ducă pe oameni la o întâlnire puternică şi personală cu Isus Cristos.
- Care credeţi că sunt dificultăţile mai mari şi noile provocări pe care le înfruntă astăzi tinerii care se gândesc la vocaţie?
- Vreau să repet că nu trebuie să demonizăm cultura actuală, care se răspândeşte tot mai mult şi devine o cultură dominantă în toată lumea, în pofida prezenţei altor culturi. Această nouă cultură nu mai vrea să fie nici religioasă, nici creştină. Vrea să fie laică şi refuză şi vrea să refuze orice ingerinţă religioasă. Adolescenţii şi tinerii se află în această situaţie nouă, diferită de aceea pe care am trăit-o noi, care ne-am născut într-o cultură foarte religioasă şi care se recunoştea creştină şi catolică. Actualmente nu mai este aşa.
Cred că pentru adolescenţi şi tineri este realmente mai dificil să aibă curajul de a accepta o invitaţie a lui Dumnezeu care se naşte înlăuntrul lor. Astăzi, a răspunde este mai complicat deoarece societatea nu mai valorizează preoţia. Însă o muncă de credinţă şi de evanghelizare va fi o posibilitate, pentru că Dumnezeu dă întotdeauna harurile atunci când cheamă pentru aceasta. Parohia trebuie să ofere tinerilor şi adolescenţilor oportunitatea de a vorbi despre ceea ce simt în inimă, despre această chemare, pentru că dacă nu au posibilitatea de a vorbi cu cineva în care au încredere, nu vor vorbi cu nimeni şi treptat acest glas va dispare. Aici intră în joc pastoraţia vocaţională, de care astăzi într-adevăr avem nevoie.
O parohie bine organizată este capabilă să meargă la tineri şi la adolescenţi dându-le oportunitatea de a vorbi despre chemarea pe care o simt în ei. Şi rugăciunile pentru vocaţii sunt astăzi şi mai importante decât în trecut. Poate că numărul candidaţilor la preoţie scade şi pentru că familiile sunt mai puţine. Au puţini copii sau nici unul, ceea ce face totul mai dificil. Numărul preoţilor în diferite ţări a scăzut mult. Urmărim această situaţie cu îngrijorare foarte mare.
(Sursa: Dieceza Romano-Catolică de Iaşi)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 741, Ultimul acces: 2026-08-17 12:08:14

Timp total: 0.03s...

[1]:1