Despre Cenacol şi Custodia Ţării Sfinte

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Despre Cenacol şi Custodia Ţării Sfinte

[2009-05-13]

În contextul vizitei papale de ieri la Cenacol, agenţia Zenit a publicat câteva informaţii interesante pe care le redăm în continuare. Cenacolul este locul unde au fost instituite preoţia hirotonită şi Sacramentele Euharistiei şi Spovezii. Cuvântul latin 'Coenaculum' era folosit pentru a indica zona unde se lua masa, dar mai general semnifica încăperea de la etaj unde erau primiţi oaspeţii; în încăperea de sus se află astăzi situată capela. Tradiţia creştină despre autenticitatea Cenacolului a început la sfârşitul secolului al III-lea.
La parterul clădirii se află un cenotaf numit 'mormântul lui David'. Este un loc de pelerinaj naţional pentru evrei, deşi referinţele la locul de odihnă al lui David nu au suport istoric sau arheologic. Tot la parter se află o veche capelă dedicată spălării picioarelor. Astăzi clădirea, proprietate a statului Israel, este unul dintre locurile plasate sub egida Custodiei Ţării Sfinte, dat fiind că din secolul XIV a fost administrat de franciscani. Este vorba de cea mai importantă provincie franciscană, pentru că include pământul unde Isus Cristos s-a născut, a trăit şi a predicat Vestea cea Bună, a murit şi a înviat din morţi. Conform ordinului Franciscan, Sf. Francisc însuşi a vizitat Ţara Sfântă şi această provincie între 1219 şi 1220. În 1333, Robert de Anjou, rege de Napoli, şi soţia sa, regina Sancha, au negociat cu sultanul Egiptului, prin fratele Ruggero Garini, să cumpere Cenacolul şi drepturile de celebrare a ceremoniilor religioase la Sfântul Mormânt. Fratele Garini, cu asistenţă financiară de la regină, a construit apoi o mănăstire lângă Cenacol. Regele şi regina au asigurat dreptul franciscanilor de a deţine legal anumite sanctuare şi de a le folosi pe altele.
În 1342, Papa Clement al VI-lea, prin două bule papale, a lăudat lucrarea regelui şi reginei de Napoli şi a dat instrucţiuni despre conducerea provinciei ecleziale a Custodiei Ţării Sfinte. Primele statute ale franciscanilor privind Ţara Sfântă datează din 1377 şi afirmă că maxim 20 de fraţi trebuie să servească următoarele locuri sfinte: Cenacolul, Sfântul Mormânt şi Betleemul. În 1517, Custodiei Ţării Sfintei i-a fost acordată autonomie completă, iar Sfântul Scaun a acordat statutul de provincie cu privilegii speciale şi drepturi particulare. Din 1558, Custodia îşi are sediul la Mănăstirea Preasfântului Mântuitor. În timp ce termenul Custodia Ţării Sfintei se referă la provincia eclezială, custodele Ţării Sfinte este ministrul provincial al fraţilor care trăiesc în Orientul Mijlociu. El are jurisdicţie peste teritoriile din Israel, Palestina, Iordania, Liban, Egipt (parţial), Cipru şi Rodos. Dată fiind importanţa rolului său, custodele este numit direct de Sfântul Scaun, după consultări cu fraţii Custodiei. Actualmente, custode este pr. Pierbattista Pizzaballa.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 770, Ultimul acces: 2026-08-15 00:09:21

Timp total: 0.03s...

[]:1