Biserica poate contribui la pacea în Orientul Mijlociu[2009-05-09]Ieri dimineață, în timpul zborului de la Roma spre capitala Iordaniei, Amman, Papa Benedict al XVI-lea a acordat un scurt interviu jurnaliștilor care l-au însoțit în avion. Serviciul de știri al Vaticanului a oferit o transcriere a întrebărilor și răspunsurilor. Mai jos aveți primele două întrebări (nu apare notat cine le-au pus).- Această călătorie are loc într-un moment foarte delicat pentru Orientul Mijlociu. Există puternice tensiuni, și în timpul crizei din Gaza s-a speculat că nu ar mai trebui să faceți această vizită. Totodată, la câteva zile după pelerinajul Dvs, liderii politici ai Israelului și Autorității Palestiniene se vor întâlni cu președintele american Obama. Credeți că puteți contribui la procesul de pace care pentru moment pare a se fi împotmolit? - Fără îndoială intenționez să contribui la pace, nu ca persoană individuală, ci în numele Bisericii Catolice, al Sfântului Scaun. Nu suntem o putere politică, ci mai degrabă o forță spirituală, iar această forță spirituală este o realitate ce poate contribui la procesul de pace. Pot să îmi imaginez această contribuție la trei niveluri. Mai întâi, ca și credincioși, noi suntem convinși că rugăciunea are o putere reală. Ea deschide lumea spre Dumnezeu. Suntem convinși că Dumnezeu ascultă și că El poate acționa în istorie. Cred că dacă milioane de oameni - de credincioși - se roagă, aceasta reprezintă o putere influentă, care poate să contribuie la progresul păcii. În al doilea rând, noi încercăm să ajutăm la formarea conștiințelor. Conștiința este capacitatea omului de a percepe adevărul, dar interese particulare blochează adesea această capacitate și este dificil să ne eliberăm singuri de aceste interese, să ne deschidem adevărului și valorilor adevărate. Una dintre datoriile Bisericii este de a ne ajuta să recunoaștem adevăratele criterii, adevăratele valori, să ne eliberăm de interese particulare. Cât privește al treilea punct, aș spune că tocmai pentru că nu suntem o instituție politică este mai ușor pentru noi, inclusiv în lumina credinței, să vedem adevăratele criterii, să îi ajutăm pe oameni să înțeleagă ce contribuie la pace, să vorbim rațiunii, să sprijinim pozițiile cu adevărat rezonabile. Am făcut deja toate acestea și dorim să facem la fel și pe viitor. - Ca teolog, ați reflectat în particular asupra rădăcinilor comune care îi unesc pe creștini și pe evrei. Cum este posibil ca, în ciuda eforturilor de dialog, să mai aibă loc neînțelegeri? Cum vedeți viitorul dialogului dintre cele două comunități? - Important este faptul că avem în fapt aceleași rădăcini, aceleași cărți ale Vechiului Testament, care este - pentru evrei și pentru noi - Cartea Revelației. Dar evident, după 2000 de ani de istorie diferită, chiar separată, nu este surprinzător că apar neînțelegeri. S-au format tradiții foarte diverse de interpretare, limbaj și gândire - ceea ce am putea numi 'universuri semantice' foarte diferite - astfel că aceleași cuvinte au semnificații diferite în fiecare tradiție. Prin folosirea acestor cuvinte, care de-a lungul istoriei au prins sensuri diferite, se nasc - după cum ne-am aștepta - neînțelegeri. Trebuie să facem tot posibilul pentru a învăța limbajul celuilalt, și mie mi se pare că facem mari progrese în acest sens. Astăzi este posibil pentru tineri, viitorii profesori de teologie, să studieze la Ierusalim, la Universitatea Ebraică; iar evreii au contacte academice cu noi. Astfel, aceste 'universuri semantice' s-au întâlnit. Învățăm unii de la alții și progresăm pe drumul adevăratului dialog. Învățăm unii de la alții și sunt sigur că facem progrese. Aceasta va ajuta și pacea și, și mai important, iubirea reciprocă. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 698, Ultimul acces: 2026-08-14 05:36:44
|
Timp total: 0.03s...
[]:1