Lumina Sfântă de la Ierusalim a mângâiat de Paști sufletele românilor - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Știri și Evenimente

Lumina Sfântă de la Ierusalim a mângâiat de Paști sufletele românilor

[2009-04-22]
Augustin PĂUNOIU

La Catedrala patriarhală, praznicul Învierii Domnului a adunat peste trei mii de oameni, care au venit la miezul nopții pentru a participa la cea mai mare sărbătoare a creștinilor. Anul acesta, sărbătoarea Sfintelor Paști în România s-a bucurat de o binecuvântare deosebită prin darul venit de la Ierusalim, și anume aducerea Luminii Sfinte care, în fiecare an, se aprinde singură la Mormântul Domnului. Astfel, toate bisericile din Arhiepiscopia Bucureștilor și din alte eparhii din cuprinsul Patriarhiei Române au avut în noaptea Paștilor Lumina Sfântă de la Ierusalim.

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a îndemnat, în cuvântul său, pe credincioșii adunați în fața Catedralei ca în aceste zile de sărbătoare să răspândească lumină, pace și bucurie în jur, neuitând de frații din Basarabia sau pe cei din comunitățile românești din întreaga Europă.

Delegația Patriarhiei Române condusă de Preasfințitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, s-a întâlnit sâmbătă, 18 aprilie 2009, cu Patriarhul Teofil al Ierusalimului, de la care a luat binecuvântare și a participat la slujba Vecerniei mari, oficiată la Ierusalim în jurul prânzului. În cadrul acestei ceremonii liturgice are loc coborârea Sfintei Lumini peste Mormântul Domnului. Lumina Sfântă, dăruită de Dumnezeu ca semn al iubirii Mântuitorului pentru cei ce cred în dumnezeirea și în Învierea Lui, adusă de această delegație, a ajuns în cursul serii mai întâi la București, pe Aeroportul „Henri Coandă“, unde a fost întâmpinată de toți protopopii din Arhiepiscopia Bucureștilor. Ei au împărțit apoi această lumină tuturor preoților din arhiepiscopie, astfel încât toate bisericile să aibă, în noaptea Paștilor, Lumina Sfânta de la Ierusalim. Apoi, lumina a fost răspândită în mai multe eparhii din țara noastră.

Un dar pentru poporul drept-credincios într-o vreme de incertitudine

Sfânta Lumină a fost primită la Catedrala patriarhală prin oficierea unei ceremonii speciale și a unei rugăciuni de mulțumire în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care în cuvântul său a explicat că minunea venirii Sfintei Lumini la Ierusalim se face pentru întărirea în credința și iubirea față de Hristos și că bucuria creată de acest eveniment este bucuria Sfintelor Paști. „Această lumină este o binecuvântare pentru întregul popor român. Prin acest dar al luminii exprimăm recunoștință în acest an pentru aniversarea a 650 de ani de la întemeierea Mitropoliei Țării Românești în 1359 și comemorarea a 650 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, Arhiepiscop al Tesalonicului, mare trăitor și teolog al luminii harului ceresc. Lumina adusă de la Ierusalim va poposi în mai multe locuri din țară. Ea aduce bucurie credincioșilor, fiind o mângâiere și o confirmare a ostenelilor lor. În plus, lumina adusă de la Ierusalim este un dar de la Dumnezeu Cel bogat în daruri pentru poporul drept-credincios într-o vreme de incertitudine, de încercare, de sărăcie, într-o vreme în care avem mai multă nevoie de bunătate sufletească“, a încheiat Patriarhul României discursul său.

Bucuria întregului cosmos

La Catedrala patriarhală, praznicul Învierii Domnului a adunat peste trei mii de oameni, care au urcat în miezul nopții Colina Patriarhiei pentru a participa la cea mai mare sărbătoare a creștinilor. Rânduiala liturgică a sărbătorii Paștilor prevede ca Utrenia să fie începută afară, semnificând faptul că actul Învierii se adresează întregului cosmos. Astfel, după rostirea Canonului Sâmbetei celei Mari, Părintele Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor de slujitori, preoți și diaconi, toți îmbrăcați în veșminte albe, a adresat celor aflați în fața Catedralei îndemnul: „Veniți de luați lumină!“. Esplanada din fața Palatului patriarhal a fost inundată de lumina candelelor și lumânărilor celor prezenți, care au primit pentru întâia oară lumină din Lumina Sfântă adusă de la Mormântul Domnului din Ierusalim. A urmat citirea Evangheliei de la Matei, cap. 28, 1-15, care cuprinde relatarea faptului minunat al Învierii Domnului.

Cuvântul Patriarhului României a tratat mai întâi despre semnificația duhovnicească, spirituală a luminii, apoi a făcut referire la textul Evangheliei de la Matei, mai exact, îndemnul făcut de Hristos femeilor mironosițe: „Bucurați-vă!“. Avem, așadar, pe de o parte, o teologhisire despre lumina creată care trimite către Creatorul ei și către lumina netrecătoare, veșnică, necreată, iar pe de altă parte, o interpretare dogmatică a textului scripturistic, argumentată cu texte liturgice din Simbolul Credinței și Canonul Paștilor.

Frumusețile lumii, asemenea unor lumini, trimit spre frumusețea veșnică

Văzută ca un simbol al luminii netrecătoare, lumina necreată, slava împărăției cerurilor, lumina lumânării semnifică credința în Dumnezeu, Creatorul lumii și Mântuitorul ei, Hristos, prin care Dumnezeu-Tatăl a creat întreg universul. Grecii au numit lumea cu termenul cosmos, care înseamnă și podoabă, frumusețe. Toate frumusețile lumii sunt asemenea unor lumini care trimit spre frumusețea veșnică, netrecătoare și neapusă a lui Dumnezeu Creatorul.

Comentând primele versete ale Psalmului 18, Preafericirea Sa a subliniat că mulțimea stelelor, a luminătorilor firmamentului ne trimit cu gândul la Dumnezeu Creatorul. Primul element creat de El a fost lumina. Lumina creată poartă în sine trimiterea spre o altă lumină, cea necreată.

Folosindu-se de argumentele fizicii cuantice, Patriarhul Daniel a subliniat că oamenii de știință, astăzi, constată că lumina soarelui este de aceeași factură cu a tuturor stelelor, corpuri cerești, gazoase incandescente, care emit lumină și căldură. „Această lumină obișnuită are în ea ceva tainic. În stare de repaus ea are masa 0, iar când se mișcă, masa luminii crește. Lumina din Univers reprezintă în consecință memoria trecerii de la neființă la ființă a lumii. Lumina poate exista sub două aspecte: corpuscul și undă, având vocația transfigurării, a trecerii de pe un plan al existenței pe alt plan. Lumina soarelui este simbolul creării lumii din neființă pe care a adus-o la ființă. Mai mult decât aceasta, cu lumea creată, Dumnezeu are un plan, urmărind să o conducă la o lumină netrecătoare“, a explicat Părintele Patriarh.

Icoană profetică a împărăției cerurilor

Prima carte a Scripturii arată că la începutul lumii stă lumina, iar ultima carte, Apocalipsa, arată că cerul și pământul care se văd acum vor trece și se vor schimba, iar Dumnezeu va dărui un cer nou și un pământ nou, unde nu mai există soare, pentru că El luminează cu slava Sa cea veșnică și neapusă. Acest cer nou este numit și Ierusalimul de sus, Ierusalimul ceresc. În noaptea de Paști, ortodocșii prăznuiesc arvuna acelei lumini netrecătoare, cerești, care s-a arătat în Iisus Hristos. Spre deosebire de Lazăr, Hristos Domnul nu a revenit la viața trecătoare, ci prin Învierea Sa a trecut la viața cerească. Această arvună a vieții cerești este celebrată în noaptea de Paști.

Lumina, frumusețea nopții Paștilor, a slujbelor Bisericii și a veșmintelor liturgice constituie o icoană profetică a împărăției Cerurilor.

Lumânarea de Înviere - simbolul propriei vieți

Evidențiind legătura dintre lumina Ierusalimului ceresc și cea primită de creștini de la Ierusalimul de pe pământ, încărcată cu o semnificație deosebită, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că Hristos, după Învierea Sa, nu a mai revenit ca om printre oameni în Ierusalimul pământesc, ci a intrat în Ierusalimul ceresc. El S-a mai arătat timp de 40 de zile cui, când și cum a dorit, într-o libertate totală față de timp și spațiu, nemaiîntâlnindu-Se decât cu cei care L-au iubit.

Lumânarea purtată în mână la sărbătoarea din această noapte este simbol al Evangheliei lui Hristos. Și toată învățătura lui Hristos este concentrată în lumânarea Învierii, în făclia de Paști. Toată pacea lui Hristos și toată bucuria vieții duhovnicești este exprimată prin lumânare. „Fiecare dintre cei care poartă această lumânare de Înviere are în față simbolul propriei vieți. Lumânarea Învierii, când răspândește lumină, se jertfește, se topește, fiind simbolul vieții noastre, căci numai prin iubire jertfelnică față de părinți și copii, față de semenii în suferință noi răspândim lumină în lume. Lumina răspândită de noi prin iubire se imprimă în sufletul nostru și o luăm cu noi în veșnicie. Iar când ne întâlnim cu Hristos, Lumina Lumii, atât de mult ne putem apropia de El, câtă lumină am adunat în timpul vieții pământești în suflet prin credință și pocăință, prin rugăciune și fapte bune“, a spus către final Patriarhul României.

Acum toate au sens

Primele cuvinte rostite de Hristos după Înviere către femeile mironosițe care din respect și dragoste au venit dis-de-dimineață la Mormântul Lui au fost: „Bucurați-vă! Nu vă temeți“. Nici de necazuri, nici de suferință, nici de moarte, nici de iad, pentru că Hristos prin patimile Lui ne izbăvește de patimi și cu Învierea Lui ne eliberează din stricăciunea morții. Abia acum înțelegem cel mai bine cântarea Bisericii: „Acum toate s-au umplut de lumină.“ Pentru că toate au un înțeles, au sens. Cerul și pământul și cele de sub pământ. Tot universul are un sens, toată istoria și în primul rând viața fiecăruia dintre noi are un sens, pentru că Dumnezeu ne iubește și dorește ca noi să trăim veșnic cu El viața cerească. Aceasta ne face să spunem la sfârșitul Simbolului credinței: „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie“. Orientarea noastră către Înviere și nu către mormânt este evidentă. Șederea în mormânt este tranzitorie, pasageră. Șederea în ceruri este veșnică, a mai spus PF Părinte Daniel. Acolo este cetatea noastră stătătoare.

Patriarhul României a vorbit în încheiere despre transmiterea luminii credinței de către părinți copiilor lor, credința fiind considerată darul cel mai de preț făcut acestora, amintind că Sfintele Paști nu reprezintă doar o sărbătoare odată pe an, ci reprezintă un program pentru fiecare săptămână.

Totodată, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a îndemnat pe credincioșii adunați în fața Catedralei ca în aceste zile de sărbătoare să răspândească lumină, pace și bucurie în jur, neuitând de frații din Basarabia sau pe cei din comunitățile românești din întreaga Europă.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită în noaptea de Înviere în Catedrala patriarhală de PF Părinte Daniel, înconjurat de un numeros sobor de preoți și diaconi.

Evanghelia Învierii privește pe toată lumea

Slujba Vecerniei din Duminica Paștilor numit㠄A doua Înviere“ sau „Învierea cea mic㓠prezintă un caracter deosebit din punctul de vedere al rânduielii liturgice (lipsa Psalmului 103, a catismei, vohodul cu Sfânta Evanghelie, prochimen special). În cadrul ei are loc și rostirea Evangheliei de la Ioan, cap. 20, 19-25 în 12 limbi.

La Catedrala patriarhală din București această slujbă a fost oficiată de Patriarhul Daniel, înconjurat de PS Vincențiu Ploieșteanul, Episcop-Vicar Patriarhal, de PS Varsanufie Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, preoți și diaconi. Rostul citirii în mai multe limbi a Evangheliei Învierii Mântuitorului Iisus Hristos nu este acela de a impresiona pe credincioși, ci de a semnifica faptul că Evanghelia Învierii privește pe toată lumea, că ceea ce Hristos a făcut prin lucrarea Sa mântuitoare nu a făcut doar pentru poporul ales, din care S-a născut, ci pentru toate popoarele. Evanghelia după Luca ne spune că Mântuitorul Însuși a învățat pe ucenici că, începând de la Ierusalim, trebuie să propovăduiască la toate neamurile și în toată lumea pocăința și iertarea păcatelor. Deci, tuturor neamurilor trebuie să li se binevestească pocăința pentru păcate și iertarea lor, adică mântuirea.

„Ardeam de nerăbdare să cânt «Hristos a înviat»“

Sărbătoarea Învierii Domnului a umplut la maximum bisericile din toată țara z Sute de mii de credincioși au mărturisit, atunci când li s-a vestit Învierea lui Hristos, că Acesta cu „adevărat a înviat“

„Paștile este pentru mine o sărbătoare a speranței, reprezintă nădejdea că oricât de jos ai cădea, poți să te ridici. Trebuie doar să vrei și să ai voință tare. Adevărul este că, atunci când eram mici, Crăciunul era pe primul plan, dar acum parcă s-a schimbat și perspectiva, și modul de a privi viața. Acum, consider Paștile mai important. Cu ce gânduri am venit la sărbătoare? Ardeam de nerăbdare să cânt «Hristos a înviat» și să iau lumina, să o duc acasă. M-am pregătit pentru praznicul acesta. Am ținut post atât cât s-a putut, am încercat să nu mă cert cu nimeni, să nu mă supăr pe nimeni. Mi-am propus să fiu mai bună, să mai las din orgoliul acesta un pic“, ne-a mărturisit Valentina Marinescu, de 19 ani, studentă la Geografie-Turism și educatoare.

„Cu fiecare sărbătoarea a Învierii învățăm iubirea pe care Dumnezeu ne-a arătat-o și pe care trebuie ca și noi să o revărsăm asupra celor din jurul nostru, mai ales asupra celor săraci, a celor aflați în nevoi. Să nu uităm că tot ceea ce avem nu este al nostru, ci am primit de la Dumnezeu. Am primit în această noapte Sfânta Lumină de la Ierusalim, din cerurile sfinte, pentru prima dată. Această lumină dă speranțe poporului nostru. Se cuvine să mulțumim Bunului Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat și să dovedim credință prin faptele noastre. Singura șansă de a ieși din criza actuală este sporirea credinței“, ne-a spus Maxim Ion, profesor de istorie.

„Astăzi Hristos a învins moartea. Și a învins-o nu doar pentru sine, ci pentru noi toți. Sunt bucuros la acest mare praznic. Noaptea Învierii are ceva special. În primul rând ora la care începe slujba face ca această sărbătoare să fie unică în calendarul nostru bisericesc. Salutul «Hristos a înviat» și răspunsul dat de credincioși «Adevărat a înviat», rostit atât de des începând cu această zi, ne aduc aproape pe Fiul lui Dumnezeu. Moartea și Învierea lui Hristos ne fac să înțelegem deplin puterea lui Dumnezeu. Numai un Dumnezeu Atotputernic se putea lăsa omorât de oameni, pentru că știa că moartea e neputincioasă în fața Lui“, mărturisește Gabi Gheonea, student în anul I la Automatică.

Sursa: www.Culte.ro


Contor Accesări: 791, Ultimul acces: 2026-08-16 23:36:42