© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Denia din Sfânta și Marea Miercuri pomenirea femeii păcătoase [2009-04-14]Denia din Sfânta și Marea Miercuri, care se oficiază însă marți seara, are drept temă centrală pocăința și iertarea păcatelor femeii păcătoase ce a spălat picioarele lui Hristos cu lacrimi, le-a șters cu părul capului și le-a uns cu mir, în antiteză cu fapta rușinoasă a vinderii lui Hristos de către Iuda Iscarioteanul. Femeia păcătoasă este un exemplu de pocăință, ea a spălat picioarele Mântuitorului, iar Acesta, în Marea și Sfânta Joi, le spală pe ale apostolilor. Iuda, unul dintre apostoli, se revoltă pentru suma imensă dată de femeie pe mir, 300 de dinari, plata pe un an a unui lucrător, însă el îl vinde pe Hristos pentru 30 de arginți. Din punct de vedere liturgic, cu Sfânta și Marea Miercuri se termină perioada de pocăință, fiind și ultima zi când se mai rostește rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Există pericolul ca în Săptămâna Mare să Îl plângem pe Hristos, să fim împreună cu El în patimi, dar mai mult într-o pătimire omenească. Biserica, prin ceea ce face, ne arată că nu este vorba de o pătimire a noastră, ci întoarcerea noastră către Dumnezeu printr-o înțelege a teologiei Crucii.Biserica a rânduit în Sfânta și Marea Miercuri din Săptămâna Mare să se facă pomenirea femeii păcătoase care a spălat picioarele lui Hristos cu lacrimi, le-a șters cu părul capului și le-a uns cu mir. Acest episod este relatat de toți cei patru evangheliști. Există însă o diferență - în timp ce sinopticii Matei, Marcu și Luca vorbesc la modul general, spunând că este vorba de o femeie păcătoasă, Sfântul Evanghelistul Ioan, în capitolul al doisprezecelea al Evangheliei sale, spune că această femeie păcătoasă ar fi fost Maria, sora lui Lazăr. Pr. drd. Marian Vild ne-a spus că, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, în comentariul său la Evanghelia după Ioan, ar fi posibile mai multe tâlcuiri. El leagă pe Maria de sora ei, Marta, și spune că Marta ar putea reprezenta «virtutea făptuitoare», în timp ce Maria ar fi «contemplația duhovnicească». În acest sens, spune Sfântul Părinte, Marta ar reprezenta Vechiul Testament, Maria - reprezentantul Sfintei Evanghelii, iar mirul cu care unge picioarele Domnului ar fi învățătura Evangheliei care a umplut de bună mireasmă întreaga lume. Tot potrivit Sfântului Chiril, Marta reprezintă sinagoga iudeilor, care slujește lui Dumnezeu prin cele trupești mai mult, iar Maria ar reprezenta Biserica dintre neamuri, care aduce lui Hristos jertfe duhovnicești și credință bine mirositoare. În acest sens, vasul cu mir ar fi măsura desăvârșită a credinței, mai spune pr. Vild, de la Catedra de Teologie Biblică a Facultății de Teologie din București. Potrivit Sfântului Evanghelist Marcu, prețul mirului ar fi fost foarte mare. El relatează cum unul din cei 12 apostoli, Iuda Iscarioteanul, s-a scandalizat față de gestul femeii păcătoase și a spus că mai bine s-ar fi vândut mirul cu 300 de dinari, iar această sumă să fi fost împărțită săracilor. Suma este foarte mare, pentru că un dinar era plata unui lucrător, pălmaș, pe o zi, deci toată suma era plata lui pe un an; așa de scump era acest mir, explică pr. Marian Vild. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că gestul acesta al femeii de a șterge picioarele, după ce le-a uns cu mir, cu părul capului ei, nu este întâmplător, și că în gestul acesta noi putem vedea faptul că femeia păcătoasă Îl recunoaște pe Hristos ca Dumnezeu. Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: Unui om simplu nu i-ar fi șters picioarele cu părul capului. Și atunci înseamnă că ea vede în Hristos pe cineva mai mult decât un om. Și, de asemenea, faptul că cel mai prețios mădular al ei, capul, părul capului, cu acela Îi șterge picioarele, conduce spre această idee că ea vedea în Hristos pe Dumnezeu. Foarte interesant este motivul pentru care Biserica rânduiește chiar în Miercurea Mare pomenirea acestei femei păcătoase. Sunt mai multe rațiuni, crede părintele Marian Vild. În primul rând, pentru că tot în Miercurea Mare, știm din Sfintele Evanghelii, Iuda L-a vândut pe Hristos. Acest lucru apare și în imnografie, și atunci, acestui exemplu negativ al lui Iuda, Biserica îi opune exemplul pozitiv al femeii celei păcătoase. În prima sedelna (imn bisericesc din cadrul Utreniei - Denia de miercuri - care se cântă imediat după citirea catismei de rând din Psaltire, moment în credincioșii se pot așeza; șezândă; sedeală) se spune acest lucru: Păcătoasa a venit la Tine, vărsând mir cu lacrimi pe picioarele Tale, Iubitorule de oameni, și s-a vindecat cu porunca Ta de mirosul greu al răutăților; iar ucenicul cel nemulțumitor, suflând împotriva harului Tău, l-a lepădat pe el și s-a amestecat cu noroiul, vânzându-te pentru dragostea banilor. Slavă, Hristoase, milostivirii Tale. Deci aceasta este prima rațiune, aducerea unui model pozitiv. În timp ce Iuda Îl vinde pe Hristos, femeia cea păcătoasă Îl pregătește cumva de înmormântare, mai spune pr. Vild. Și încadrarea liturgică a întregii săptămâni poate fi un motiv. Noi știm că postul cel mare al Păresimilor de 40 de zile s-a încheiat cu sărbătoarea Intrării în Ierusalim a Domnului, timp în care Biserica recomandă creștinului să dobândească pocăința, schimbarea. Săptămâna Patimilor, care a început duminică seara, nu se concentrează așa de mult pe creșterea duhovnicească a omului, ci toate slujbele sunt orientate spre Hristos, de a urca împreună cu Hristos spre Golgota și după aceea spre Înviere. Cu toate acestea, până în Miercurea Mare, cele două lucruri se suprapun. Adică, de luni până miercuri există totuși elemente în imnografia Triodului care vorbesc despre pocăința noastră cea din ceasul al doisprezecelea. În acest sens, iată, în ultima zi, când ne mai gândim la noi, Biserica rânduiește acest model extraordinar de pocăință al femeii celei păcătoase. Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înțeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura, turnând mirul cel de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preț; aceea a cunoscut pe Stăpânul; iar acesta se despărțea de Stăpânul; aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmașului. Rea este lenevirea, mare este pocăința, pe care dăruiește-o mie, Mântuitorule, Cel ce ai pătimit pentru noi, și ne mântuiește pe noi, spune una dintre Laudele de la Denia Miercurii celei Mari. O altă rațiune pentru care Biserica a hotărât pomenirea femeii celei păcătoase acum constă în aceea că există pericolul ca în Săptămâna Mare să Îl plângem pe Hristos, să fim împreună cu El în patimi, dar mai mult într-o pătimire omenească. Biserica, prin ceea ce face, ne arată că nu este vorba de o pătimire a noastră, ci întoarcerea noastră către Dumnezeu printr-o înțelege a teologiei Crucii. Femeia cea păcătoasă primește iertare de la Hristos la picioarele Lui. Hristos asumă toate greșelile ei și apoi le duce mai departe spre Golgota. Exact acest lucru se cere să-l facem noi în Săptămâna Mare, să venim și să spălăm picioarele lui Hristos, știind că - așa cum spune Sfântul Chiril - «ceea ce Hristos n-a asumat, n-a mântuit», referindu-se la faptul că Hristos a fost om deplin, având toate ale omului - la fel și noi, să venim la Hristos cu toate ale noastre, știind că doar prin El putem dobândi vindecare și iertare, a mai spus pr. Marian Vild. O dovadă a faptului că aceste prime trei zile ale Săptămânii Mari sunt încă zile de pocăință este și prezența rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, Doamne și Stăpânul vieții mele. Ultima oară această rugăciune se rostește în Sfânta și Marea Miercuri la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, întrucât, în Sfânta și Marea zi Joi, Hristos cheamă la Cina cea de Taină pe cei ce s-au curățit de păcate prin post și pocăință. Aceasta arată că numai prin pocăință ne putem apropia de Cina cea de Taină, ea fiind antipare a jertfei Mielului-Hristos, întrucât Paștele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi (I Corinteni 5, 7), spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel (Foame și sete după Dumnezeu - înțelesul și folosul postului, Editura Basilica, 2008). Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 836, Ultimul acces: 2026-08-15 06:18:04
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
