Duminica Paştilor (B) - lectio divina

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Duminica Paştilor (B) - lectio divina

[2009-04-12]

FSC

TEXTUL BIBLIC: Ioan 20, 1-9

1 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a mers dis-de-dimineaţă la mormânt, pe când era încă întuneric. Ea a văzut că piatra fusese înlăturată de pe mormânt. 2 Atunci a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Isus şi le-a zis: «L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus».

3-4 Petru şi celălalt ucenic au plecat şi s-au dus la mormânt. Alergau amândoi, dar celălalt ucenic, alergând mai repede decât Petru, a ajuns cel dintâi la mormânt. 5 Aplecându-se, a văzut fâşiile de pânză pe jos, dar nu a intrat. 6 A ajuns şi Simon Petru care venea după el. 7 A intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos, ca şi ştergarul care îi acoperise capul; acesta din urmă nu era împreună cu fâşiile de pânză, ci era înfăşurat şi pus undeva deoparte. 8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. El a văzut şi a crezut. 9 Căci ei încă nu ştiau că, după Scriptură, Isus trebuia să învie din morţi.

1 - LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Iubiţi prieteni:

Paşte fericit vă urez tuturor!

Duminica aceasta este duminica "principală" din an. Este duminica prin excelenţă, cea care dă sens tuturor duminicilor pentru că este Ziua Sfântă a Învierii Domnului nostru Isus Cristos.

Relatările pascale sunt prezente în cele patru evanghelii. Astăzi noi avem prima parte din capitolul 20 al Evangheliei după sfântul Ioan.

Sunt trei personaje care "circulă" în relatarea noastră:

- Maria Magdalena.

- Simon Petru.

- Ucenicul favorit al lui Isus (literlamente: "ucenicul pe care-l iubea Isus").

Maria Magdalena merge la mormântul lui Isus. Nu ştim ce anume o motivează, însă nu pare să aibă o credinţă profundă în înviere de vreme ce se alarmează profund atunci când observă că piatra care închidea mormântul a fost dată la o parte. Mai mult, comentează celorlalţi doi ucenici care că l-au luat pe Domnul şi nu ştie unde l-au pus. Este interesant că aceste cuvinte ale Mariei referitoare la incertitudine sunt la plural: "nu ştim unde l-au pus". Poate că a fost cu celelalte femei aşa cum relatează ceilalţi evanghelişti sau, poate că, aici se prezintă în mod simbolic preocuparea întregii comunităţi creştine primare care în faţa morţii Domnului său şi în faţa realităţii mormântului gol, se întreabă fără speranţă în înviere, unde este Domnul... Pentru aceasta Maria Magdalena poate fi considerată ca simbol al comunităţii creştine care de multe ori îl caută fără să-l găsească, sau care caută în locul nepotrivit, care nu reuşeşte să înţeleagă. Însă care continuă în căutarea sa... Se apropie de ceilalţi doi ucenici pentru a găsi răspunsuri, pentru a găsi sens pentru căutările sale...

Ceilalţi doi ucenici ies alergând şi ajunge cel dintâi ucenicul pe care îl iubea Isus. Se uită, vede fâşiile de pânză, însă nu intră. După aceea ajunge Simon Petru şi intră şi vede fâşiile de pânză şi ştergarul care-i acoperea capul lui Isus. Intră după aceea celălalt ucenic şi evanghelistul ne spune literalmente că "a văzut şi a crezut". Ce este cu adevărat surprinzător în asta? Celălalt ucenic crede, are credinţă, acceptă învierea lui Isus fără a fi nevoie ca Domnul Înviat să-i apară deocamdată. Ucenicul iubit crede văzând semnele învierii şi nu învierea în sine a lui Cristos. Aici este o cheie foarte interesantă pentru noi astăzi. A învăţa să vedem semnele învierii în viaţă, în vieţile noastre. Este interesant de observat că acest "a văzut şi a crezut" al ucenicului iubit precede episodul cu Toma pe care-l vom medita duminica viitoare. Toma nu va avea încredere în fraţii săi spunându-le de la început că nu va crede în Isus înviat până când nu va vedea semnele cuielor în mâinile sale şi nu-şi va pune degetul în semnul cuielor şi nu va pune mâna în rana coastei sale. Contrastează în mod clar cele două perspective diferite ale acestor doi ucenici ai Domnului.

Textul se termină cu o reflecţie care semnalează că abia acum încep să înţeleagă ceea ce spunea Scriptura despre învierea lui Isus.

Pentru a ţine cont: În Ierusalim există două locuri actualmente care susţin că ar fi locul mormântului lui Isus: biserica Sfântului Mormânt şi Mormântul din Grădină. Mormântul din Grădină a fost identificat ca mormântul lui Isus la sfârşitul secolului al XIX-lea. Totuşi, o tradiţie foarte veche care datează din primul secol, susţine că mormântul lui Isus se află în biserica Sfântului Mormânt în partea antică a cetăţii Ierusalimului. În secolul al IV-lea, Constantin, se presupune că a localizat locul mormântului sub un templu roman din secolul al II-lea şi acolo a construit o biserică. De atunci, această biserică a fost restaurată şi menţinută de-a lungul secolelor. Actualmente este împărţită între şase biserici creştine diferite: catolici latini, ortodocşi greci, armeni, sirieni, copţi şi etiopieni.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 28,1-8; Mc 16,1-8; Lc 24,1-11.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicţionar cuvântul "Înviere".

Întrebări pentru lectură

- Cum începe relatarea?

- Ce ore şi ce caracteristici temporale se precizează la începutul textului?

- Ce observă Maria Magdalena când ajunge la mormântul unde-l puseseră pe Isus?

- Cum reacţionează Maria Magdalena în faţa celor văzute?

- Ce le spune lui Petru şi ucenicului pe care îl iubea Isus?

- Ce fac Petru şi celălalt ucenic?

- Cine ajunge primul la mormântul lui Isus?

- Ce face acela care ajunge cel dintâi?

- Ce vede?

- Ce ajunge după aceea?

- Ce face şi ce vede?

- Care este atitudinea ucenicului pe care îl iubea Isus?

- Cum se încheie relatarea?

2 - MEDITAŢIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditaţie

- Ce îmi evocă întunericul de dimineaţă şi mormântul spre care se îndreaptă Maria Magdalena?

- Care sunt "întunecimile" din viaţa mea?

- Care sunt "mormintele" din existenţa mea? Unde este moarte şi lipseşte viaţă?

- Înţeleg cu claritate ce anume implică învierea Domnului pentru mine şi pentru toată lumea? Este numai o frază în plus sau descopăr dinamismul pe care-l are realmente?

- Am spiritul de căutare al Mariei Magdalena?

- În mijlocul dificultăţilor mă las învins rapid de descurajare sau continui să lupt şi să caut?

- În mijlocul "mormântului gol" mă resemnez sau caut, întreb, ies din mine pentru a găsi un răspuns...?

- Reacţionez imediat în faţa veştilor importante aşa cum fac Petru şi celălalt ucenic?

- Sunt capabil să percep semnele învierii lui Cristos în mijlocul situaţiilor zilnice?

- Am nevoie "să văd fizic" pentru a crede sau am încredere în semnele pe care Dumnezeu mi le dăruieşte în mod constant?

- Am o atitudine de credinţă aşa de profundă ca aceea a celuilalt ucenic care "a văzut şi a crezut"?

3 - RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Să luăm, pentru a trezi rugăciunea, un text biblic din sfântul Paul, în acest An Jubiliar Paulin, pentru ca marele Apostol să ne orienteze în această celebrare pascală: 1Cor 15,1-8

15

Cristos a înviat!

"1 Vă aduc aminte, fraţilor, evanghelia pe care v-am predicat-o, pe care voi aţi primit-o şi în care aţi rămas, 2 prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa cum v-am predicat-o eu, altfel, în zadar aţi crezut.

3 Căci v-am transmis, în primul rând, ceea ce am primit şi eu: Cristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi, 4 a fost înmormântat şi a înviat a treia zi, după Scripturi. 5 Şi i s-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece, 6 după aceea s-a arătat la peste cinci sute de fraţi dintr-o dată, dintre care cei mai mulţi au rămas până acum, iar unii dintre ei au murit. 7 După aceea, i s-a arătat lui Iacob şi apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unui născut înainte de vreme, mi s-a arătat şi mie".

Este important de observat că Paul este martor al Învierii nu pentru că el a văzut în mod fizic evenimentele, ci pentru că i le-a povestit cineva, l-a învăţat. În acelaşi mod noi trebuie "să povestim" fraţilor noştri învierea Domnului.

4 - CONTEMPLAŢIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru a interioriza acest mesaj al Paştelui vă propun să faceţi să răsune expresia: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa fricii şi a nesiguranţei: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa lipsei locului de muncă şi a posibilităţilor: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa drogurilor care distrug şi marginalizează: vreau să văd semnele învierii şi să cred.

În faţa...

În faţa...

5 - ACŢIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propuneri personale

- Să mă apropii de vreo persoană care trece prin vreo dificultate şi să-i vestesc cu realism şi optimism Învierea Domnului.

- Să revitalizez participarea mea la Liturghie sau la Cult conştient că acolo se celebrează memorialul Paştelui lui Isus.

Propuneri comunitare

- Dialogaţi în grupul tău de prieteni cu privire la "semnele învierii" în ziua de astăzi. Care ar fi aceste semne în ambientul tinerilor?

- Căutaţi literatură corespunzătoare pentru a compara şi a diferenţia foarte bine învăţătura despre înviere cu învăţătura orientală a reîncarnării. Cereţi de la vreun preot, călugăr sau călugăriţă care să vă faciliteze acest material pentru a vă putea forma.

Duminica Paştelui (pentru copii)
pr. Pietro Righetto

1. Introducere

În ziarul La Croix din 9 iunie 1963, George Huber a relatat acest episod emoţionant.

Ioan XXIII trecea dintr-un salon în altul la căpătâiul copiilor bolnavi din spitalul Bambino Gesù de per Gianicolo. Zâmbea către acea mică lume bolnavă, iar ei îi răspundeau tot cu un surâs... Dintre copii, unii îl strigau; "Papa Givanni, vino aici!", sau mai simplu; "Giovanni, Giovanni!". Sfântul Părinte s-a oprit la căpătâiul unui copil cu numele de Angelo: "Ia uită-te, te cheamă Angelo? Şi eu odată purtam acest nume. Apoi m-au pus să-l schimb. M-au pus să iau un altul!" Când a ajuns la patul micuţului Carmin Lemma, care orbise în urma unei meningite, papa nu a reuşit să-şi stăpânească lacrimile. "Tu eşti Papa", zise băiatul, "Eu ştiu, chiar dacă nu te văd".. Papa s-a aşezat pe patul lui şi l-a mângâiat îndelung pe micul "orb".

Şi noi trebuie să-i spunem lui Isus: "Tu ai înviat; Tu eşti Domnul! Noi credem chiar dacă nu te vedem".

2. Tema

Aleluia! Isus cel înviat anunţă astăzi tuturora: "Am înviat şi sunt lângă tine; dă-mi mâna şi să mergem împreună!" Aleluia!

3. Mesajul zilei

Catehetul sau lectorul: Astăzi, copii, cu toţii putem participa la bucuria lui Isus cel înviat; toţi: buni şi răi; bogaţi şi săraci, deoarece Domnul îi iubeşte pe toţi şi vrea ca toţi să participe la victoria sa asupra păcatului şi asupra morţii. Să mergem cu toţii cu seninătate la Isus cel înviat; nimeni să nu aibă frică, nimeni să nu fie trist: cel care ne iartă şi ne mântuieşte s-a ridicat din mormânt! Mântuitorul ne-a eliberat!

- Isus a înviat: toată durerea din lume a dobândit un sens.

- Isus a înviat: orice păcat este iertat.

- Isus a înviat: el dăruieşte tuturora viaţa sa dumnezeiască şi nemuritoare.

Şi iată că Isus cel înviat se apropie de fiecare dintre voi şi vă vorbeşte:

- Isus: Am înviat şi sunt lângă tine: dă-mi mâna şi să mergem împreună!

- Copilul: De ce ai venit la mine?

- Isus: Pentru că te iubesc!

- Copilul: Isuse, ce ai venit să-mi aduci?

- Isus: Am venit să-ţi aduc iubirea care nu moare! Am venit să te eliberez de păcat. Cu mine nu trebuie să-ţi mai fie frică! Eu am învins răul, tot răul! Am învins durerea, toată durerea lumii! Am învins iadul! Eu l-am învins pentru totdeauna pe diavol! Eu am învins moartea, moartea ta, moartea celor dragi ai tăi, moartea tuturor oamenilor! Eu astăzi vreau să-ţi aduc în dar viaţa mea: viaţa lui Dumnezeu!

- Copilul: Isuse, eu nu înţeleg toate darurile tale minunate, dar îţi mulţumesc din inimă; cu tine alături nu mai am nici o teamă. Spune-mi, până când vei rămâne cu mine?

- Isus: Mereu, pentru toată viaţa şi pentru toată veşnicia!

- Copilul: Nu te vei sătura de mine, care adesea sunt aşa de capricios?

- Isus: Nu, niciodată: am înviat ca să trăiesc mereu cu tine, lângă tine!

- Copilul: Şi dacă am să fiu obraznic, şi dacă... am să te părăsesc?

-

- Isus: Chiar dacă, atunci când vei creşte mare, te vei îndepărta de mine, eu nu te voi părăsi nicicând, nici dacă prin răutatea ta vei deveni cel mai mare delincvent. Voi sta lângă tine, ca să te ajut să devii mai bun, ca să te fac fericit! Astăzi, ziua de Paşti, este ziua învierii mele, dar e şi ziua învierii tale. Vrei să reînnoieşti făgăduinţele tale de la botez, vrei să fii mereu prietenul meu?

- Copilul: Da, Isuse: ajută-mă să fiu prietenul tău fidel pentru totdeauna. Vreau să rămân cu tine, prinde-mă de mână şi să mergem împreună pentru tot restul vieţii mele!

4. Exemple

a) Cel care trăieşte asemenea lui Isus în umilinţă şi are încredere în Dumnezeu are speranţa în nemurire.

În bucătăria regelui erau un vas de lut şi un vas de fier. Acesta din urmă, mândru pentru că era din fier, lua deseori în râs vasul din lut:

- Nu valorezi nimic, eşti fragil, te spargi imediat!

- Chiar dacă sunt din lut, răspundea celălalt, totuşi pot să fiu util şi sunt fericit să lucrez aici, în bucătăria regelui.

- Eu, vasul de fier, nu vreau să stau lângă tine: dacă te ating, te sparg!

- Eu, în schimb, replica vasul de lut, sunt fericit că stau lângă tine şi nu îţi port pică.

Dar vasul de fier a încheiat:

- Pleacă de lângă mine, sărman vas de lut: foarte curând vei fi făcut cioburi!

... Cu trecerea timpului, regatul a decăzut şi palatul s-a prăbuşit. Abandonate printre ruine, secole la rând, cele două vase au dispărut, acoperite de praf, în inima pământului.

Într-o zi, excavând pământ, a fost descoperit vasul de lut.

- Uite ce vas vechi! a strigat cineva cu uimire.

- Ce frumos! au exclamat ceilalţi.

Imediat l-au curăţat de praf şi l-au spălat. Atunci, vasul şi-a redobândit toată strălucirea.

- Vă mulţumesc tuturor, a spus atunci vasul de lut, m-aţi curăţat şi sunt fericit. Dar lângă mine este prietenul meu: vasul de fier!

Au căutat, dar în zadar! A fost consumat de rugină de-a lungul timpului. Au găsit doar câteva fragmenţele ruginite.

Doar umilul vas de lut a avut bucuria de a trăi din nou în mijlocul oamenilor (S. Danieli).

b) Ca în poveşti.

O principesă frumoasă, după ce nu a ascultat sugestia Principelui răului, a căzut într-un somn profund, rece ca moartea, întunecat ca moartea. Starea de har fusese pierdută, climatul lumii ei minunate s-a deranjat pentru totdeauna din cauza păcatului. Dar Principele cerului, îndrăgostit de ea, a vrut cu orice preţ să o trezească din acea toropeală de moarte. A învins toată rezistenţa, toată cruzimea duşmanilor lui. A fost arestat, biciuit, încoronat cu spini, ucis, dar şi mort a găsit puterea de a ajunge până la principesa adormită în grădina morţii... I-a mângâiat fruntea. Şi iată că ea s-a trezit şi a început o viaţă nouă, alături de salvatorul ei... Era Isus, Mântuitorul întregii omeniri. Era Isus, mântuitorul vieţii noastre.

c) Povesteşte Wilfrid Monod că s-a oprit în faţa vitrinei unui comerciant de opere de artă, unde era expus un tablou care reproducea Răstignirea: a observat că un băiat îmbrăcat în zdrenţe contempla intens aceeaşi pictură. Făcând-o pe ignorantul, l-a întrebat pe băiat cine era cel de pe cruce: "Este Mântuitorul nostru, Isus Cristos", a răspuns micuţul şi a explicat: "Aceia sunt soldaţii romani, şi femeia care plânge este mama lui". Monod a rămas uimit de tonul încrezător al băiatului: "L-au omorât, domnule. Chiar l-au omorât", spunea în timp ce adultul se îndepărta. Dar după aceşti câţiva paşi, acesta s-a auzit strigat: "Domnule, Domnule!" şi băiatul a fugit după el: "Dar priviţi, el a înviat. Da, domnule, el a înviat". Şi era triumfător în vestirea lui de credinţă (R. Francisco).

d) Sfat practic

Într-un climat de bucurie maximă, încercaţi să faceţi viu mesajul lui Isus înviat. Sugerez o omilie dialogată. Începe, cum este indicat în "sugestii", un cititor, invitând solemn toţi copiii la bucurie. Apoi să se înceapă un dialog între Isus înviat (= celebrantul în solemnitatea hainelor sale liturgice) şi un copil. Să se încheie cu un cântec de bucurie sau cu aplauze îndelungi şi senine.

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 869, Ultimul acces: 2026-08-17 15:15:25

Timp total: 0.04s...

[1]:1