Părintele Mihai Kiss le răspunde copiilor[2009-04-12]În parohia greco-catolică cu hramul Coborârea Spiritului Sfânt, din Cluj-Napoca, de mai multe luni a început o practică ce ar putea deveni o tradiție. Liturghia celebrată duminica pentru copii și tineri (alături de părinții și bunicii lor) este precedată de o întrebare pe care o pun cei mici și la care preotul răspunde în câteva minute, evident pe înțelesul lor. L-am rugat pe pr. Mihai Kiss, vice-parohul parohiei amintite (cunoscută și ca Mănăștur 1 Vest), să pună în scris răspunsurile pe care le dă întrebărilor copiilor. A acceptat, iar mai jos aveți "runda" a patra de întrebări și răspunsuri.- Părinte, de ce se numește Biserica noastră Greco-Catolică și ce legătură are ea cu grecii? (22 februarie) - Titulatura completă este Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică și ne prezintă notele definitorii ale acestei Biserici. Este Biserica națiunii române din Transilvania; este în comuniune deplină cu Biserica Romei și cu Episcopul ei, Sfântul Părinte Papa; și este o Biserică de rit bizantin. Așadar, Greco-Catolică vine de la faptul că este o Biserică Catolică de rit oriental și nu are nici o altă legătură cu grecii. Apartenența la această Biserică ne dă posibilitatea să respirăm cu cei doi plămâni ai Bisericii Universale, Orientul și Occidentul, hrănindu-ne astfel din inepuizabilele comori spirituale ale celor două tradiții. - Părinte, Sfânta Liturghie are mai mulți autori? (1 martie) - După cum ați putut observa, în cadrul binecuvântării finale, preotul amintește și numele autorului textului Liturghiei care a fost celebrată. Am spus autorul textului pentru că Liturghia are în centrul său un sacrament, Sfânta Euharistie, care a fost instituit de Isus Cristos la Cina cea de Taină din Joia Mare. Așadar, din această perspectivă, Autorul Liturghiei este Cristos. În Biserica Greco-Catolică se celebrează trei Liturghii și pot fi observate cel mai bine în timpul Postului Mare, pentru că în duminicile din această perioadă liturgică se celebrează Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, în zilele de miercuri și vineri Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul, iar în restul zilelor Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Liturghiile sfinților Vasile și Ioan au aceeași structură, diferențele putând fii observate la cuvintele rostite de preot la consacrare și la rugăciunile pe care acesta le spune în taină. Liturghia Sfântului Grigorie se mai numește Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, și este mai mult un ritual solemn pentru împărtășirea credincioșilor în timpul Postului. Vă invit să descoperiți frumusețea acestor Liturghii inspirate din trăirea credinței creștine din primele secole. - Părinte, de ce în timpul Liturghiei stați cu spatele la credincioși? (8 martie) - Sfânta Liturghie este cea mai importantă rugăciune a Bisericii, prin ea îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a creat, ne-a răscumpărat și ne sfințește prin harul Său. În timpul acestei rugăciuni suntem îndreptați în aceeași direcție, cu fața spre sfântul Altar, semn al prezenței lui Dumnezeu în mijlocul nostru și prefigurare a Ierusalimului ceresc. Poziția comună din timpul Liturghiei subliniază comuniunea în rugăciune și îndreptarea tuturor spre Cel căruia îi sunt adresate toate aceste rugăciuni, bunul Dumnezeu. Preotul este puntea de legătură dintre credincioși și Dumnezeu. El așează rugăciunile credincioșilor la picioarele altarului și-l dăruiește pe Isus în Sfânta Taină a Euharistiei. - Părinte, de ce v-ați îmbrăcat cu veșmintele de culoare roșie? (15 martie) - Dragi copii, culoarea veșmintelor preoțești are rolul de a ne atrage atenția cu privire la timpul liturgic în care ne aflăm. Bisericile Orientale au preluat această tradiție specifică Bisericii Romano-Catolice, pentru a sublinia dimensiunea sacră a timpului și pentru a le oferi credincioșilor un reper vizual, care să-i introducă în atmosfera spirituală caracteristică fiecărei perioade din cadrul anului bisericesc. Astfel s-au statornicit următoarele culori liturgice: auriul sau galbenul, albul, albastrul, roșul, verdele, negrul și violetul. Aceste culori se regăsesc pe veșmintele Episcopilor, preoților sau diaconilor și pe fața de masă a altarului. În Biserica Greco-Catolică din România s-a stabilit ca în timpul Postului Mare să se folosească veșminte de culoarea roșie. Una dintre cele mai importante zile din cadrul acestei perioade este Vinerea Mare, ziua pătimirii și morții Domnului nostru Isus Cristos pe cruce, zi în care Dumnezeu ne-a dăruit iertarea păcatelor prin jertfa mântuitoare a Fiului său. Așadar, roșul ne amintește de sângele lui Isus, care s-a vărsat pentru mântuirea noastră și de iubirea lui Dumnezeu Tatăl, care l-a oferit pe unicul Său Fiu ca jertfă de răscumpărare pe altarul crucii. - Părinte, de ce ne rugăm Calea Crucii în timpul Postului Mare? (22 martie) - Calea Crucii este o veche devoțiune catolică, prin care suntem invitați să medităm asupra suferințelor îndurate de către Domnul nostru Isus Cristos pe drumul Calvarului. Aceasta este structurată în patrusprezece stațiuni sau stări, prin care ne sunt prezentate, conform Evangheliilor și tradiției creștine, opririle lui Isus - de la pretoriu și până la mormânt. Reprezentarea artistică a acestei devoțiuni constă în patrusprezece tablouri sau basoreliefuri, așezate de obicei în nava bisericii, sau patrusprezece cruci, care sunt împlântate de obicei pe un deal, amintindu-ne de Dealul Craniului de lângă Ierusalim. Cea mai potrivită perioadă din cadrul anului liturgic pentru această devoțiune este Postul Mare, timp de pregătire pentru sărbătoarea Învierii Domnului. Calea Crucii ne amintește de faptul că nu se poate primi iertare fără jertfă și nici nu putem învia împreună cu Cristos dacă mai întâi nu ne-am răstignit împreună cu El. autor: pr. Mihai Kiss Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 791, Ultimul acces: 2026-08-10 14:48:58
|
Timp total: 0.03s...
[]:1