Mănăstirea Frăsinei, între sacru şi profan

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mănăstirea Frăsinei, între sacru şi profan

[2009-03-20]

Scris de Beatrice Roşca

Casă a Domnului, Mănăstirea Frăsinei aşezată între munţi şi împrejmuită de pădurile seculare a atras încă de acum sute de ani sufletele care căutau alinarea şi puritatea vieţii duhovniceşti. Localizată în comuna Muereasca, la 25 de km de Râmnicu Vâlcea, biserica veche cu hramul Sfântului Ioan Botezătorul, construită în 1710 şi biserica nouă, cu hramul Adormirea Maicii Domnului strâng în fiecare an, oameni suferinzi, care calcă hotarul profan al societăţii actuale şi se acoperă cu sacralitatea unor tărâmuri binecuvântate şi plăcute lui Dumnezeu.

Unicitatea ei în ţară

Orice mănăstire conţine în chintesenţa ei dogmatică o sclipire, care o face diferită de celelalte. Frăsinei este singurul astfel lăcaş din ţară, ale cărui reguli se aseamănă cu cele de pe muntele Athos. Sfântul Calinic aşeza la 1867 o piatră de legământ, la aproximativ doi kilometri de mănăstire, prin care se interzicea urcarea femeilor către biserica veche. Textul gravat pe piatra de legământ apare sub următoare formă: „Acest sfânt lăcaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbovia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeusi a smerenie noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ianuarie 1867 ”.

Au trecut 142 de ani de atunci, dar legământul a fost respectat cu stricteţe de către femei. Însă au fost menţionate şi cazuri în care hotarul Bisericii vechi a fost trecut din greşeală, iar fata respectivă a fost aspru pedepsită de Dumnezeu.

Biserica veche Frăsinei mai este inedită şi printr-un alt aspect. Ea a reprezentat singura mănăstire din ţară, care nu a fost secularizată, păstrându-şi astfel terenul agricol până în prezent, preoţii şi călugării, care trăiesc în spaţiul Domnului, explicând acest lucru prin credinţa şi puterea rugăciunii.

Îmblânzirea spirituală frăsinească

Mănăstirea, printre multe altele, care întâmpină cu tăcere, îndeamnă la rugăciune chiar şi pe cel mai convins ateu rămas suspendat între meditaţie şi îndoiala crezurilor sale. Frăsinei reprezintă pustiul renunţării, acel pustiu care pune în ordine totul şi reinterpretează menirea spiritului.

Ea a oferit întotdeauna sprijin atât material cât şi spiritual. În timp ce alte mănăstiri percep taxe pentru şederea pe timpul nopţii, Frăsineiul cazează gratis, 24 de ore, pe călătorii însetaţi de credinţă şi de pace sufletească. Copiii sărmani, familiile mai puţin ocrotite de soartă din comuna Muereasca, au beneficiat în fiecare an de alinarea suferinţelor. De altfel, primarul comunei Muereasca, Dan Ungureanu a confirmat ajutorul pe care Mănăstirea l-a acordat comunităţii din Muereasca şi însemnătatea aşezării mănăstirii în apropierea comunei: „De câte ori avem nevoie, apelăm la ei pentru diverse ajutoare cum ar fi cadourile pentru copii cu ocazia sărbătorile Pascale, de Crăciun, cei de la Mănăstirea Frăsinei fiind principalii noştri sponsori, foarte bine organizaţi. Ne-au ajutat de fiecare dată, fără a aştepta o recompensă ulterioară”.

Binefacerile nu se opresc aici. Părinţii de la Frăsinei îşi sfătuiesc credincioşii, îi ascultă şi îi ajută să treacă peste greutăţile vieţii cotidiene, peste păcatele mărturisite şi conştientizate. Doctorii de suflete pot vindeca şi îndepărta chinuri greu de suportat pentru unii dintre credincioşi, cum ar fi cazurile de posedare de către cel viclean. Puţini preoţi sunt cei care au harul de a curăţi şi a alunga tot ce este necurat din credinciosul venit şi chemat la vindecare.

Frăsineiul priveghează, de acolo, de sus, asupra profanului în care s-a aruncat societatea, priveghează asupra nenumăratelor controverse apărute despre însemnarea convenţională, subtilă şi aparent absolut necesară a Răului, deghizat în formele moderne ale unei involuţii, dar nu părăseşte niciodată pe credinciosul care are nevoie să urce spre sacru.

Sursa: www.AsiiRomani.eu

Contor Accesări: 1433, Ultimul acces: 2026-08-19 04:56:52

Timp total: 0.03s...

[]:1