Pastorul picaresc al lui Updike

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pastorul picaresc al lui Updike

[2009-02-24]

Lucia Popa

„O lună de duminici“, volumul pe care vi-l oferă miercuri Cotidianul şi Editura Univers, este povestea mai puţin „ortodoxă“ a unei feţe bisericeşti.

Romanul scris cu mai bine de un sfert de secol în urmă i-a scandalizat pe criticii literari şi pe cititorii obişnuiţi ai vremii cam tot aşa cum continuă să o facă şi azi, deşi din motive diferite. Pastorul Tom Marshfield, cu viaţa sa erotică ieşită din comun, este butoiul cu pulbere care a tot inflamat cititorii încă de la data publicării volumului. Ambiguu şi inclasabil, ca majoritatea protagoniştilor lui Updike, pastorul are o retorică fermecătoare, un aer respectabil şi impresionează fără să se străduiască prea mult. Vocaţia religioasă care l-a aruncat pe vremuri în roba bisericească se subţiază treptat, aşa cum se toceşte şi mariajul său, până la imaginea unui eşec conjugal total.

Nefericit mai tot timpul, reverendul nu se autoiluzionează găsind compensaţii morale în viaţa pe care o duce sau în statutul social, dar nici nu îşi plânge de milă. Publicitate

Dimpotrivă, pragmatic şi amator de plăceri imediate, Marshfield vrea să profite de toate ocaziile care l-ar putea face să-şi uite deciziile greşite. Iar cele mai la îndemână sunt chiar enoriaşele pe care le seduce una după alta, cu eforturi minime. Poate nu ar fi reuşit să devină un seducător infailibil dacă şi-ar fi pus prea multe întrebări şi ar fi disecat prea mult situaţiile în care intră, însă pastorul ştie să se convingă, sugerează Updike cu inflexiunile sale umoristice, că este cel mai bun aranjament şi pentru el, şi pentru nenumăratele amante. Ba chiar şi pentru soţia sa, pe care vrea să o „salveze“ din propria depresie împingând-o în braţele unui prieten.

Deşi toţi enoriaşii au câte ceva de cârcotit la adresa lui Marshfield , pastorul este totuşi genul de om de care, sub o formă sau alta, toată lumea are nevoie. Întrebarea pe care o lansează Updike este „clasică“ în ceea ce priveşte categoria socială a protagonistului: dacă un preot are nenumărate calităţi, nu cumva este suficient un singur mare defect pentru ca oamenii să-l blameze sau să-l izoleze? Dacă acum câteva decenii romanul era foarte incomod pentru că lansa acuzaţii implicite la adresa preoţilor, şi clerul, şi mirenii fiind la fel de revoltaţi, azi cititoarele sunt cele mai nemulţumite.

Feministele ar interzice cartea pentru că femeile din roman ar fi prezentate ca nişte simple obiecte sexuale. Lăsând la o parte angoasele pe care le poate produce viaţa senzualului pastor, cartea e o lectură excelentă pentru că, la fel ca în majoritatea romanelor sale, Updike ar fi ultimul om care şi-ar pune la index personajul sau care ar da lecţii printre rânduri cuiva. În afară de lecţiile de stil şi de umor. „Sarcina unui scriitor nu e să ţină predici, ci să prezinte realitatea în nuanţele ei cele mai fine, eu nu intenţionez să sfătuiesc pe cineva cum să-şi trăiască viaţa prin cărţile mele“, mărturisea Updike enervat de obtuzitatea unor critici.

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 1104, Ultimul acces: 2026-08-15 12:16:19

Timp total: 0.03s...

[]:1