Referitor la problema patrimonială a BRU (comunicat)[2009-02-16]Statul de drept și Constituția României garantează dreptul la proprietate, libertatea religioasă și egalitatea în fața legii. Acestea sunt drepturi fundamentale aflate la baza oricărei societăți democratice. România a devenit una dintre acestea, după decenii de sacrificii și ne dorim să o dezvoltăm împreună. Diferendele juridice dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Greco-Catolică nu se rezolvă prin promovarea unilaterală a unui proiect de lege - în acest caz propunerea legislativă nr. 368/2007 - care nesocotește principiile ce guvernează proprietatea în dreptul intern și internațional, care ar îngrădi accesul la justiție și ar scoate dreptul de proprietate, numai pentru anumiți subiecți, de sub reglementarea și protecția legii civile. Cele două Biserici nu moștenesc un patrimoniu imobiliar comun, fiecare dintre ele fiind titulara unui drept distinct de proprietate.Biserica Unită este nevoită să se adreseze justiției numai acolo unde Biserica Ortodoxă refuză să restituie lăcașurile de cult către proprietarul de drept. În instanță, Biserica Unită solicită numai recuperarea acelor bunuri care i-au fost confiscate. De la repunerea sa în drepturi în 1989, Biserica Greco-Catolică a recuperat în instanță 21 lăcașuri de cult din cele 2.588 confiscate în 1948. Deciziile de retrocedare luate de instanțele de judecată naționale, fără a mai fi nevoie să recurgem la jurisdicția Curții Europene a Drepturilor Omului, sunt semne ale funcționării unei justiții independente spre beneficiul întregii societăți. Acest lucru nu poate reprezenta o sursă de îngrijorare pentru cei ce respectă principiile constituționale ale României democrate. În cele mai multe cazuri însă, comunitatea greco-catolică a trebuit să constate că, de nouăsprezece ani încoace, a rămas nedreptățită. Nu numai că nu a putut recupera cele mai multe proprietăți, dar i se interzice și posibilitatea de a celebra alternativ în lăcașurile care i-au fost confiscate și sunt în acest moment folosite exclusiv de frații ortodocși. Comisiile de dialog, care ar fi putut rezolva diferendele locale fără a se mai recurge la justiție, nu funcționează din cauza refuzului Bisericii Ortodoxe de a accepta orice fel de retrocedare, chiar și în localitățile unde există două sau mai multe biserici, cea construită de greco-catolici fiind în unele cazuri închisă. Până în momentul suprimării Bisericii Greco-Catolice în 1948 nu au existat diferende patrimoniale între Biserica Unită și cea Ortodoxă. Abuzul săvârșit de un regim condamnat solemn de către Statul român, în 2006, ca fiind 'ilegitim si criminal', nu poate deveni, mai ales acum, sursă de drept. Dimpotrivă, Statul român are datoria morală și competența de a legifera restituirea proprietăților confiscate Bisericii Greco-Catolice de către regimul comunist. Soluțiile reparatorii trebuie găsite împreună cu Biserica Unită, victima abuzului din 1948, și nu împotriva ei. Biserica Greco-Catolică rămâne ca întotdeauna deschisă la colaborarea cu Biserica Ortodoxă și cu Statul român pentru a găsi soluțiile reparatorii morale și patrimoniale care se impun. Cele două Biserici sunt chemate să îl mărturisească pe Hristos în fața propriilor credincioși și în fața lumii. Restituirea bisericilor revendicate de Biserica Greco-Catolică nu va face decât să dea mai multă credibilitate mărturiei creștine în societatea contemporană. (Biroul de presă al Arhiepiscopiei Majore) (Sursa: BRU.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1016, Ultimul acces: 2026-08-18 09:33:59
|
Timp total: 0.03s...
[]:1