Seminar ecumenic despre caritate[2009-01-23]Seminarul 'Biserica în slujba comunității - modele și mărturii ale filantropiei creștine' a avut loc vineri, 23 ianuarie 2009, în cadrul Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștină, la Institutul Social Pastoral 'Sfântul Nicolae' din Iași. Au participat reprezentanți de la Centrul Diecezan 'Caritas' Iași, de la Institutul social-caritativ 'Diaconia' și autorități civile locale, informează Ercis.ro. Moderatorul seminarului a fost pr. Narcis Axinte, consilier pe sectorul de asistență socială al Arhiepiscopiei Iașilor și director executiv al Fundației 'Solidaritate și speranță'.Pr. Dan Sandu, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă 'Dumitru Stăniloae' din cadrul Universității 'Al.I. Cuza' din Iași, a susținut apoi o alocuțiune despre cele trei dimensiuni ale filantropiei: suferință, boală și sărăcie. La acestea a adăugat bunăstarea, 'o problemă pentru cei care o au și o caută și pentru cei care nu o au și o caută'. Asistența socială este una dintre vocațiile Bisericii, după cum spunea pr. Sandu, dar nu a fost o niciodată vocație publică, ci una tainică. Mântuitorul ne cere să trâmbițăm doar cuvântul lui Dumnezeu, nu și faptele noastre. Filantropia înseamnă să nu știe stânga ce face dreapta. Un exemplu în acest sens este Sfântul Vasile cel Mare, cel mai mare lucrător social din secolul IV. A luat cuvântul apoi pr. Lucian Farcaș, profesor la Institutul Teologic Romano-Catolic 'Sfântul Iosif' din Iași, care a prezentat, servindu-se și de imagini, o conferință cu tema: 'Ubi caritas et amor, Deus ibi est'. Iubirea este în viziunea părintelui împlinirea vitală a Bisericii. Biserică înseamnă a fi caritate și a oferi caritate. Pornind de la evenimentele din decembrie 1989, pr. Farcaș a făcut o analiză a consecințelor acelor fapte. 'Biserica se confruntă cu probleme grave de sărăcie și mizerie socială care în parte își au rădăcinile până în 1989, și în mare parte sunt cauzate de evenimentele și efectele evenimentelor din 1989'. Părintele a continuat interpretând parabola bunului samaritean. Este surprinzătoare tăcerea autorului cu privirea la identitatea tâlharilor, a victimei, un om anonim. Insistă în schimb asupra samariteanului: cel care se apleacă, coboară sub victimă ca s-o poată ridica. Condiția victimei este de neputință, este un obiect, nu este subiect. Aproapele nu poate fi obiectul asupra căruia se acționează, este cel care acționează, subiectul. Nici cei doi dinainte, fiecare 'a venit și a plecat'. Samariteanul a venit dar n-a plecat, el s-a aplecat (legat); acesta este momentul în care se face trecerea în definirea aproapelui. Nu este un obiect asupra căruia se răsfrânge acțiunea, ci este cel care inițiază acțiunea. Pr. Farcaș a amintit că O.N.U. a declarat anul 2009 an al reconcilierii, iar ziua de 20 februarie a fost numită 'ziua mondială a dreptății sociale'. Sărăcia este în mare parte efectul nedreptății, pentru a combate sărăcia este nevoie de dreptate. Seminarul s-a încheiat cu discuții asupra proiectelor celor două organizații caritative, proiecte prezentate de pr. Adam Marius, director executiv la Centrul Diecezan Caritas Iași, și pr. Iulian Negru, directorul Institutului social-caritativ 'Diaconia' din Iași. (Sursa: Dieceza Romano-Catolică de Iași) Imagini suplimentare: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 2048, Ultimul acces: 2026-08-11 14:01:23
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1