Prezentarea la Cluj a Enciclicei Deus caritas est[2006-02-13]Episcopia Greco-Catolicã de Cluj-Gherla a organizat în perioada 9-11 februarie 2006 un ciclu de conferinte cu scopul de a prezenta credinciosilor prima Enciclicã a Sfântului Pãrinte, Papa Benedict al XVI-lea, "Deus caritas est" - "Dumnezeu este Iubire". Manifestarea s-a desfãsurat în fiecare zi de la ora 19, în Catedrala "Schimbarea la Fatã". Au conferentiat: în prima zi, Episcopul eparhial Florentin Crihãlmeanu împreunã cu pr. Anton Crisan, Vicar cu preotii; în a doua zi, Vicarul general Mihai Todea si pr. Ioan Mãties, Vicar cu laicii; iar în încheierea din a treia zi, din nou pr. Vicar Mihai Todea si Episcopului Florentin.În prima prezentare fãcutã, PS Florentin a vorbit despre unitatea iubirii în creatie si în istoria mântuirii, pornind de la multiplele sensuri pe care le are astãzi cuvântul iubire: "iubirea de patrie, iubirea profesiunii proprii, iubirea între prieteni, iubirea între pãrinti si copii, iubirea între frati, iubirea în familie, iubirea de aproapele si iubirea de Dumnezeu. Se pare însã cã astãzi, din aceastã pluralitate de sensuri, iubirea dintre bãrbat si femeie, în care sunt antrenate trupul si sufletul, devine un model al iubirii prin excelentã." Episcopul prezintã itinerarul filozofic si religios propus de Sfântul Pãrinte, trecând prin religiile pre-crestine, care practicau cultul fertilitãtii. "Se înãltau statui organelor sexuale umane, se practicau în temple ritualuri ale prostitutiei sacre. Astfel, eros-ul era celebrat ca o fortã divinã, ca si cum ar favoriza comuniunea cu divinitatea". "Acestei forme de religiozitate si acestor principii, li se opune cu fermitate credinta în unicul Dumnezeu, prin religia iudaicã, în scrierile Vechiului Testament, arãtând cã este o perversiune a religiozitãtii si o idolatrie a creatiunii". Arãtând cã omul, alcãtuit din trup si suflet, "devine cu adevãrat el însusi atunci când trupul si sufletul se gãsesc într-o unitate profundã", Preasfintia Sa a ajuns si la "modul agresiv de a exalta trupul, pe care astãzi îl vedem în jurul nostru", care este "foarte înselãtor. Eros-ul este astfel degradat, la nivelul sexului, devenind spectacol si marfã de vânzare. Deci omul este asimilat unui obiect de piatã. În aceste momente, vede doar partea sa materialã, trupul si sexualitatea, ceea ce duce la pierderea dimensiunii integrale care asigurã libertatea si plinãtatea existentei noastre. Paradoxal, exaltarea trupului poate conduce repede tocmai la ura fatã de aspectul trupesc uman." Intrând pe firul biblic împreunã cu Sfântul Pãrinte, PS Crihãlmeanu aminteste exemplul Cântãrii Cântãrilor, în care în a doua sa parte "este arãtatã experienta iubirii ca si descoperire a celuilalt, depãsind caracterul egoist de mai înainte. Aici apare cuvântul agape - iubirea caritativã, care poartã grija celuilalt, care nu cautã binele propriu ci binele fiintei iubite, are o motivatie pentru renuntarea la binele propriu, fiind gata chiar la sacrificiu dacã este nevoie. O purificare mai profundã a iubirii, va duce spre caracteristica definitivã - adicã, o iubire exclusivã, numai pentru aceastã persoanã si în sens definitiv, pentru totdeauna." Episcopul greco-catolic a vorbit în continuare despre aparenta opozitie dintre termenii eros si agape, primul considerat tipic pentru cultura necrestinã, iar al doilea tipic crestin. "În realitate însã, Sfântul Pãrinte aratã, cã cele douã cuvinte nu pot fi separate, ci se completeazã reciproc, având rolul lor în cadrul iubirii umane. Cu cât ele se vor gãsi în justa lor unitate în realitatea unicã a iubirii, cu atât mai mult se realizeazã natura adevãratã a iubirii în general. Eros-ul va trebui sã învete sã caute mai mult fericirea celuilalt, iar agape sã învete nu doar sã dãruiascã ci si sã primeascã... În concluzie, iubirea este o realitate unicã, dar cu dimensiuni diferite, care se pot impune pe rând, fãrã a fi complet separate una de cealaltã." Sursa: www.catholica.ro Contor Accesări: 1118, Ultimul acces: 2026-08-12 09:20:36
|
Timp total: 0.06s...
[1]:1