© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Cardinalul Semeraro: Fericiţii martirii din Santander ne arată vocaţia noastră la sfinţenie[2026-11-07]foto: Vatican MediaSfinţenia este „vocaţia comună a fiecărui botezat” şi este o virtute pentru fiecare epocă şi pentru oamenii din orice stare de viaţă din Biserică. Acesta a fost mesajul central al omiliei rostite în limba spaniolă pe 7 noiembrie 2026 de Cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului pentru Cauzele Sfinţilor. Reprezentându-l pe Papa Leon al XIV-lea, el a prezidat Liturghia de beatificare a Slujitorilor lui Dumnezeu Francisco González de Córdova şi a altor 79 de însoţitori, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Santander, Spania. Cardinalul a amintit audienţa generală a Papei Leon de miercuri, 4 noiembrie, când acesta a vorbit despre „imensa mulţime a prietenilor Domnului”. Cardinalul Semeraro a spus că sfinţenia continuă să se răspândească şi nu poate fi „închisă într-o epocă, într-un loc sau într-o anumită stare de viaţă”. Fiecare beatificare „adaugă o piesă la un mozaic încă neterminat”, a observat el, precizând că cei 80 de martiri din Santander au inclus preoţi, seminarişti şi laici. „Starea lor de viaţă în Biserică” nu determină sfinţenia, care nu este nici „privilegiul câtorva”, nici „legată de o anumită formă de consacrare”. Ei au înfruntat persecuţia în „împrejurări diferite”, dar toţi au mărturisit că „îi aparţineau lui Cristos”. Dintre cei 80 de noi Fericiţi, martirizaţi în timpul războiului civil spaniol din anii 1930, unii au fost aruncaţi în mare cu mâinile şi picioarele legate şi cu o piatră legată de trup. Alţii au dispărut la bordul navei-închisoare Alfonso Pérez. Alţii au fost ucişi şi arşi. Unii au murit într-un fel de lagăr de concentrare. Grupul a inclus 67 de preoţi, trei călugări carmelitani, trei seminarişti şi şapte laici. Pentru Cardinalul Semeraro, o beatificare face mai mult decât „să evoce un capitol dureros din istoria Bisericii”. Ea deschide o fereastră spre însăşi acea istorie, lăsându-ne să întrezărim „harul la lucru”. Este o mărturie care ne cheamă să răspundem. Cei nou beatificaţi, aşadar, nu aparţin trecutului. Mai degrabă, ei ne arată aici şi acum „calea fidelităţii”. „Imensa mulţime” de sfinţi şi fericiţi este mai mult decât o privelişte de contemplat: este o „mulţime căreia suntem chemaţi să-i aparţinem”. Mărturia lor ne cheamă să trecem dincolo de a fi „spectatori ai măreţiei lor” şi „să trăim cu aceeaşi fidelitate faţă de Cristos în împrejurările propriei noastre vieţi”. Lectura din Evanghelia după Luca surprinde momentul în care Cristos, pe Cruce, s-a rugat pentru cei care îl omorau: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac.” Isus, a explicat Cardinalul, a suferit o nedreptate care „nu l-a dus la ură”. Procedând astfel, a arătat că „răul nu are putere să stingă milostivirea lui Dumnezeu, pentru că iubirea Sa este mai puternică”. „Aici se întâlneşte cuvântul Evangheliei cu mărturia tuturor martirilor şi, astăzi, a celor 80 de fraţi pe care Biserica i-a declarat fericiţi. Ne uităm la ei.” „Mărturia martirului” trebuie înţeleasă în lumina propriei mărturii a lui Cristos, căci El „s-a rugat pe Cruce pentru prigonitorii Săi”. Aşa cum a arătat limpede a doua lectură, din Apocalips, creştinii nu au această tărie de la ei înşişi. Ei o primesc spălându-şi hainele şi albindu-le în sângele Mielului (cf. 7,14). Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 6, Ultimul acces: 2026-11-13 02:48:23
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
