Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti

[2026-10-04]
Alexandru Boboc

Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti
Textul integral al Tomosului sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia, prezentat duminică la Mănăstirea Samurcăşeşti.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română,
Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
Cuviincios şi vrednic de toată lauda este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat către Dumnezeu îndrăznire prin slăvita lor moarte mucenicească. Despre ei, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14).
Prin jertfa lor, ei s-au asemănat Mirelui Hristos, ascultând cuvântul Său care zice: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte.” (Ioan 15, 18-19). Moartea lor martirică este expresia supremă a credinţei şi iubirii lor de Hristos.
Astfel, Sfântul Apostol Petru ne încredinţează de slava pe care o vor primi sfinţii mucenici când spune: „Întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi.” (1 Petru 4, 13-14).
Sfântul Ioan Teologul ne învaţă despre sfinţii mucenici zicând că: „Aceştia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu şi Îi slujesc ziua şi noaptea – în templul Lui – şi Cel ce şade pe tron îi va adăposti în cortul Său.” (Apocalipsa 7, 14-15).
Pe aceşti sfinţi, Biserica îi cinsteşte cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor“ (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinţii au împlinit cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăşi în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).
Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evloghia de la Samurcăşeşti. Această mare nevoitoare şi iubitoare de Dumnezeu s-a născut la 24 noiembrie 1908, în satul Nimfeo, din nordul Greciei, primind la botez numele Ecaterina. Ea a rămas orfană de mamă la o vârstă fragedă. Apoi, recăsătorindu-se tatăl ei, a avut de îndurat multe necazuri pricinuite de mama sa vitregă.
Într-una din zile, pe când aduna fânul, soţia tatălui său a împins-o pe Ecaterina de pe o căpiţă de fân. Copila şi-a fracturat coloana vertebrală şi, invalidă fiind, la vârsta de 10 ani, a fost trimisă în Bucureşti, la familia unchiului ei dinspre mamă, în casa căruia a petrecut ani grei de suferinţă şi boală. În anul 1927, când tânăra Ecaterina s-a îmbolnăvit de peritonită şi a fost părăsită de rude, care credeau că nu mai scapă cu viaţă, i s-a arătat aievea Maica Domnului împreună cu Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina, ocrotitoarea ei.
Venind ambele la patul ei de suferinţă au vindecat-o. La scurt timp după însănătoşire, tânăra Ecaterina se închinoviază în Mănăstirea Samurcăşeşti. Într-o sâmbătă spre duminică noaptea, pe când se ruga, ea a aţipit şi a primit în vis chemarea Mântuitorului, Care i S-a arătat pe norii cerului, zicând de trei ori: „Vai, vai, mare război vine din pricina necredinţei oamenilor şi nu am pe cine trimite să vestească lumii acest mare prăpăd.” Iar ea, luând aminte la cea de-a treia chemare, a răspuns cu râvnă: „Mă duc eu, Doamne Iisuse, să vestesc!”.
Astfel, ea se alătură Asociaţiei Misionare Ortodoxe – „Patriarhul Miron” şi, cu binecuvântarea arhimandritului Teofil Ionescu, la acea vreme slujitor la Catedrala Patriarhală din Bucureşti, a început propovăduirea Evangheliei din sat în sat, chemând oamenii la pocăinţă, la milă şi la înnoirea vieţii. La 21 noiembrie 1942, sora Ecaterina primeşte, la praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, tunderea în monahism cu numele Evloghia.
Ea se nevoia aspru, fiind plină de smerenie şi iubitoare de rugăciune. Nu îşi odihnea trupul, nu se cruţa pe sine, ci cutreiera satele, înfruntând lipsuri, primejdii şi prigoniri. Şi-a continuat activitatea misionară şi în vremea prigoanei comuniste, suferind bătăi şi chinuri pentru că nu înceta a vesti Evanghelia lui Hristos. A avut de înfruntat mari pericole puse la cale de oamenii înrăiţi, care erau deranjaţi de cuvintele ei ce îndemnau la schimbarea vieţii şi apropierea de Hristos.
De aceea, nişte cârciumari din satul Epureşti, judeţul Giurgiu, care văzuseră că datorită predicilor ei oamenii nu mai veneau să petreacă în beţii şi desfrânări, au pus la cale uciderea ei. Atunci, cel care fusese tocmit să o omoare, a fost lovit de un fulger. În altă împrejurare, a fost dusă cu forţa la o casă de desfrânare spre a fi batjocorită.
Şi s-a stârnit furtună mare, iar omul desfrânat care a încercat să facă acestea a paralizat şi planul lui demonic a eşuat. În decembrie 1949, predicând prin satele dunărene, ducând cărţi de rugăciuni, icoane şi broşuri duhovniceşti, a fost prinsă în satul Ulmeni, din judeţul Călăraşi, de nişte huligani comunişti care au bătut-o cu bestialitate. A fost internată la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti. În ziua de 19 decembrie, a fost înştiinţată de Maica Domnului şi de Sfântul Arhanghel Mihail că va pleca la Domnul.
A cerut să fie dusă urgent la mănăstirea sa de metanie. După ce şi-a luat rămas bun de la bolnavii din spital şi i-a încurajat să aibă încredere în Dumnezeu, a fost dusă la Mănăstirea Samurcăşeşti. A fost spovedită şi a primit Sfânta Împărtăşanie, apoi a trecut la Domnul, primind atunci slăvită cunună mucenicească. După adormirea sa în Domnul, Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evloghia s-a arătat grabnică ajutătoare şi făcătoare de minuni, vindecând pe cei bolnavi şi pe cei aflaţi în primejdie de moarte.
Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, împreună cu toţi ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a acestei Sfinte Cuvioase Maici, luând aminte la evlavia ei vrednică de laudă pentru rugăciune şi apărarea dreptei credinţe, şi căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte şi în veci, Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evloghia de la Samurcăşeşti, să fie numărată între sfinţii Bisericii şi să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 19 decembrie în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba şi viaţa Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti, să i se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul ei să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte cuvioase de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti, mai rânduim ca ea să fie şi ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română.
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 4 octombrie, anul mântuirii 2026.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† D a n i e l
Actul a fost semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sursa: www.Basilica.ro