Patriarhul Daniel la proclamarea locală a Sf. Evloghia: A fost mărturisitoare a lui Hristos în vremuri tulburi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel la proclamarea locală a Sf. Evloghia: A fost mărturisitoare a lui Hristos în vremuri tulburi

[2026-10-04]

Alexandru Boboc

Patriarhul Daniel la proclamarea locală a Sf. Evloghia: A fost mărturisitoare a lui Hristos în vremuri tulburi
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis duminică un mesaj la proclamarea locală a Sfintei Cuvioase Evloghia de la Samurcăşeşti. Preafericirea Sa a evidenţiat activitatea misionară a sfintei în perioade dificile pentru societate.
„Acolo unde Sfânta Cuvioasă Evloghia trezea sufletele, bisericile se umpleau până la refuz, iar cârciumile rămâneau goale. Lucrând în bună înţelegere cu preoţii, învăţa poporul să cânte cântări bisericeşti şi le explica pe înţelesul tuturor cuvintele Sfintei Scripturi”, a subliniat Părintele Patriarh Daniel.
Patriarhul României a amintit că una dintre grijile ei cele mai mari a fost să aducă la Taina Cununiei pe cei care trăiau necununaţi, fără binecuvântarea Bisericii.
„Lucrarea ei era o misiune a Bisericii, care îi aducea pe oameni la Sfântul Altar, adică la Sfânta Liturghie, la Sfintele Taine şi la vieţuirea creştină”.
Mesajul a fost prezentat de Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul, la finalul Sfintei Liturghii de la Mănăstirea Samurcăşeşti.
Textul integral:
Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evloghia de la Samurcăşeşti – mărturisitoare a lui Hristos în vremuri tulburi
Cu evlavie şi recunoştinţă cinstim astăzi pe Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evloghia de la Samurcăşeşti, mare misionară în perioada interbelică, a celui de-al Doilea Război Mondial, şi în zorii prigoanei comuniste din România. Cuvântul ei duhovnicesc a trezit sufletele contemporanilor, îndreptându-le atenţia către Dumnezeu şi către Biserică.
Prin activitatea sa, Sfânta Cuvioasă Evloghia a fost o binecuvântare revărsată peste săraci, peste satele Munteniei şi peste Biserica încercată în vremuri de prigoană atee comunistă. Analizând lucrarea sa duhovnicească, se desprind trei aspecte importante: iubirea ei milostivă faţă de oamenii sărmani, lucrarea misionară permanentă şi mărturisirea lui Hristos cu preţul vieţii.
1. Iubirea milostivă arătată faţă de oamenii sărmani
Iubirea arătată faţă de săraci şi bolnavi a Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia a fost rodul unei inimi care fusese ea însăşi ajutată de Dumnezeu, prin mijlocirea Maicii Domnului şi a Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina. Ea a zăcut ani întregi fără putere, grav bolnavă, cunoscând ce înseamnă sărăcia, boala şi uitarea celorlalţi. De aceea, în faţa flămândului, a orfanului sau a bolnavului, cuvioasa nu vedea un străin, ci îl vedea pe Hristos Care a ajutat-o şi i-a dat putere să facă binele şi celor din jurul ei.
Ea recunoştea îi cei neajutoraţi şi propria durere de odinioară. Votul monahal al sărăciei l-a trăit cu o stricteţe care ne uimeşte şi astăzi, fiindcă nu păstra nimic pentru sine. Tot ce primea oferea celor lipsiţi: văduve şi orfani, studenţi săraci şi familii nevoiaşe. Iarna, Sfânta Cuvioasă Evloghia nu îşi încălzea chilia, pentru ca celelalte maici să aibă suficiente lemne de foc. În această jertfă ascunsă se vede măsura adevăratei iubiri, care nu dăruieşte din prisos, ci din propria nevoie, asemenea văduvei din Evanghelie care oferit tot puţinul ei (cf. Marcu 12, 41-44 şi Luca 21, 1-4).
Deosebit de grăitor este felul în care Sfânta Evloghia şi-a prăznuit ziua onomastică în anul 1934, când a oferit o masă pentru cincizeci de săraci. Cu binecuvântarea Patriarhului Miron Cristea, Sfânta Cuvioasă Evloghia a străbătut satele adunând milostenii pentru oamenii nevoiaşi, pe care le ducea la Ospătăria săracilor „Mila creştină a Sfintei Patriarhii”. Pentru această slujire, întâiul Patriarh al Bisericii noastre, Miron Cristea, i-a acordat în anul 1935 o diplomă de onoare.
Sfânta Evloghia a fost şi ajutătoare a bisericilor şi mănăstirilor, făcând colecte pentru lăcaşele de cult care se zideau în acea perioadă. După cutremurul din anul 1940, chiliile şi biserica Mănăstirii Samurcăşeşti au fost afectate din cauza seismului, iar Sfânta Cuvioasă Evloghia a adunat ajutoare prin satele în care propovăduia şi astfel, clădirile afectate de cutremur au putut fi restaurate. Dragostea ei trecea chiar şi dincolo de hotarele ţării, încât l-a ajutat pe schimonahul athonit Ghedeon Chelarul să colecteze fonduri pentru construcţia bisericii Chiliei „Sfântul Gheorghe” – Livadogheni, de la Kapsala, din Sfântul Munte Athos, unde obişnuia să trimită pomelnice şi daruri.
2. Misionară curajoasă în satele din Muntenia
Lucrarea misionară a Sfintei Cuvioase Evloghia a început în acelaşi an al vindecării ei, 1927. Ea a intrat în Asociaţia Creştin Ortodoxă „Patriarhul Miron” şi, cu binecuvântarea protosinghelului Teofil Ionescu, viitor episcop român la Paris, Sfânta Cuvioasă Evloghia a început să vestească Evanghelia prin cateheze din sat în sat. Cerând sfat de la schimonahul Ghedeon Chelaru din Sfântul Munte Athos, ea a primit îndemnul de a-şi cerceta cugetul şi de a se feri să nu cadă ea însăşi în timp ce îi îndreaptă pe alţii.
Acest cuvânt aspru, dar părintesc, a sădit în inima ei smerenia ca temelie a propovăduirii ei, şi poate tocmai de aceea cuvântul pe care îl rostea a avut atâta putere, convertind pe mulţi la credinţă. După ce a intrat ca soră în mănăstire, a continuat lucrarea catehetică, împletind viaţa de obşte cu drumurile nenumărate prin satele Munteniei, pe care le-a străbătut pe jos, pe arşiţă şi pe ploaie, prin noroaie şi zăpezi. În coşul ei de papură ducea icoane, cruciuliţe, candele şi cărţi de învăţătură, pe care le oferea oamenilor, ca pe nişte seminţe ale credinţei.
Satele pe care le-a cercetat cuvioasa erau, în multe privinţe, pustiite sufleteşte, iar ea a mers cu precădere acolo unde boala sufletească era mai adâncă. Revista „Cuvânt bun” o înfăţişa ca pe o lucrătoare neînfricată, cu o hotărâre nestrămutată şi cu o îndrăzneală asemănătoare curajului vechilor apologeţi ai credinţei. La Turtucaia, unde ea a poposit în anul 1931 cu desaga plină de cărţi şi iconiţe, unii au luat-o în râs, alţii au împroşcat-o cu vorbe grele, dar au fost şi suflete care au plâns ascultând-o, iar câţiva bărbaţi care fumau din copilărie au lepădat pentru totdeauna această patimă.
Prin râvna ei, Sfânta Evloghia a ajuns una dintre cele mai active misionare ale asociaţiei. Cei pe care i-a adus la credinţă dădeau ei înşişi mărturie că prin ea li s-a descoperit voia lui Dumnezeu şi s-au trezit din somnul păcatului spre o viaţă nouă. Deşi era mică de statură şi firavă la trup, se urca pe o masă în mijlocul satului, iar glasul ei răsuna ca o trâmbiţă până departe.
Mustra fără teamă beţia, desfrâul, dezbinările, crimele, avortul, vrăjitoria, descântecele, ghicitul şi spiritismul, mai ales când acestea pângăreau ziua de duminică, pe care ea o dorea închinată Domnului şi petrecută în biserică. Pe copii îi aduna şi îi pregătea pentru serbări religioase, iar în acest fel, învăţătura de credinţă era sădită de timpuriu în inimile celor mici, iar prin aceştia ea ajungea şi la părinţii lor.
Acolo unde Sfânta Cuvioasă Evloghia trezea sufletele, bisericile se umpleau până la refuz, iar cârciumile rămâneau goale. Lucrând în bună înţelegere cu preoţii, învăţa poporul să cânte cântări bisericeşti şi le explica pe înţelesul tuturor cuvintele Sfintei Scripturi. Una dintre grijile ei cele mai mari a fost să aducă la Taina Cununiei pe cei care trăiau necununaţi, fără binecuvântarea Bisericii. Aşadar, lucrarea ei era o misiune a Bisericii, care îi aducea pe oameni la Sfântul Altar, adică la Sfânta Liturghie, la Sfintele Taine şi la vieţuirea creştină.
3. Mărturisitoare a lui Hristos cu preţul vieţii
Încă din primii ani de propovăduire, cuvântul Sfintei Cuvioase Evloghia a trezit împotrivirea celor care câştigau bani din păcatul şi patimile altora sau care nu voiau să-şi schimbe viaţa. La Copăceni-Mogoşeşti, pe când le tâlcuia credincioşilor Sfânta Evanghelie, adunarea acestora a fost ameninţată de jandarmi, de cârciumar şi de câţiva beţivi, care i-au insultat şi i-au împiedicat să continue lucrarea duhovnicească.
În satul Olteni, un flăcău care o denigra pe Sfânta Evloghia, numindu-i cărţile ei minciuni, a văzut cum i se aprinde în chip neaşteptat mâneca stângă a cămăşii, iar cei de faţă au sărit îngroziţi să stingă focul.
La Epureşti, cârciumarii, văzând că oamenii nu mai vin să consume alcool, au plănuit uciderea ei, însă individul tocmit să o înjunghie a fost trăsnit de fulger. Altă dată, Sfânta Cuvioasă Evloghia a fost luată cu sila de un om desfrânat pentru a fi necinstită, însă ea a fost apărată de Dumnezeu printr-o furtună năprasnică, iar omul desfrânat care voia să o batjocorească a rămas paralizat.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, România a intrat sub conducerea unui regim politic ateu. Sfânta Cuvioasă Evloghia a continuat drumurile sale prin satele din Muntenia. Ducea mai departe cărţi de rugăciuni, icoane şi tipărituri religioase, tocmai în anii când noua putere politică privea toate acestea ca pe nişte semne ale unei activităţi pe care voia să o interzică.
Cuvântul ei despre pocăinţă şi întoarcere la Dumnezeu, în acel context, era o sfidare directă a ideologiei comuniste care promitea un om nou fără Dumnezeu. În decembrie 1949, în satul Ulmeni din judeţul Călăraşi, câţiva fanatici comunişti s-au năpustit asupra ei şi au bătut-o cu cruzime, lăsând-o aproape moartă.
După ce a fost internată la Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, Sfânta Cuvioasă Evloghia a primit, prin vedenie, înştiinţare de la Maica Domnului şi de la Sfântul Arhanghel Mihail că se apropie sfârşitul ei. În seara zilei de 19 decembrie 1949, ea a cerut să fie dusă la mănăstirea sa de metanie. A ajuns la poarta mănăstirii tocmai când se bătea toaca şi suna clopotul cel mare pentru Vecernie, în ajunul prăznuirii Sfântului Sfinţit Mucenic Ignatie Teoforul. S-a spovedit şi s-a împărtăşit cu Trupul şi Sângele lui Hristos, apoi a adormit în Domnul.
La 15 ianuarie 2026, când cinstitele ei moaşte au fost deshumate din cimitirul mănăstirii, cei prezenţi acolo au văzut că osemintele aveau o culoare galben aurie şi răspândeau bună mireasmă, fiind încă o dată încredinţaţi de sfinţenia acestei martire a lui Hristos. Astfel, trupul pe care prigonitorii îl zdrobiseră în bătaie a fost preaslăvit de Dumnezeu, devenind făcător de minuni, fiind cunoscute multe cazuri de vindecări săvârşite se Sfânta Cuvioasă Evloghia.
Astăzi, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti, dorim să exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră faţă de ierarhii, clericii şi credincioşii prezenţi care, cu multă dragoste, au venit să o cinstească pe această mare mărturisitoare a lui Hristos din perioada regimului comunist, care s-a făcut prin viaţa ei pildă de răbdare în suferinţă şi de iubire faţă de Domnul Iisus Hristos, pentru a cărui Evanghelie şi-a dat viaţa, primind astfel cununa muceniciei.
Ne rugăm Sfintei Cuvioase Muceniţe Evloghia de la Samurcăşeşti ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, ocrotitoarea acestei mănăstiri, şi cu toţi sfinţii, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să ne dăruiască tuturor pace şi bucurie, sănătate şi mântuire.
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 3, Ultimul acces: 2026-10-07 22:54:02

Timp total: 0.04s...

[]:1