Tomosul sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Tomosul sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana

[2026-10-04]

Alexandru Boboc

Tomosul sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana
Textul integral al Tomosului sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina a fost prezentat duminică la Mănăstirea Tismana din judeţul Gorj.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română,
Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
Cuviincios şi vrednic de toată lauda este a cinsti pomenirea celor ce s-au săvârşit întru sfinţenie, care au câştigat de la Dumnezeu îndrăznire datorită vieţii lor virtuoase. Preasfânta Treime a rânduit din veşnicie ca pe aceştia să-i învrednicească de asemănarea cu Dumnezeu, împărtăşindu-i de lumina harului Duhului Sfânt şi aşezându-i în Biserica celor drepţi, în ceata sfinţilor. Despre ei, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14).
Pe aceşti sfinţi Biserica îi cinsteşte cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinţii au împlinit cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăşi în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).
Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana. Această mare nevoitoare şi iubitoare de Dumnezeu s-a născut la 7 martie 1923, în comuna Runcu, judeţul Vâlcea, primind la botez numele Ilinca. Părinţii ei, Ispas şi Maria, au mai avut doi fii şi o fiică. Încă din copilărie, Cuvioasa Antonina a căutat calea credinţei şi a rugăciunii, mama fiindu-i primul povăţuitor, pildă vie de rugăciune şi frumoasă vieţuire.
Deci, având din fragedă vârstă chemare pentru viaţa călugărească, tânăra Ilinca s-a hotărât să meargă la mănăstire şi să devină monahie. Mama a binecuvântat-o cu toată inima, tatăl, însă, copleşit de dragostea părintească, a izbucnit în plâns, împotrivindu-se. După trecerea la cele veşnice a mamei sale, ea a intrat în obştea Mănăstirii Tismana, la 10 iunie 1950, în ziua prăznuirii Sfinţilor Mucenici Alexandru şi Antonina.
Ascultarea i-a fost de la început în gospodărie, chilia ei învecinându-se până la sfârşitul vieţii cu grajdurile animalelor mănăstirii. La călugărie, ea a primit numele Sfintei Antonina. În mănăstire, cuvioasa a sporit în rugăciune, priveghere şi post, având o smerenie adâncă. Nevoinţele cuvioasei au fost dintotdeauna însoţite de iubire faţă de maicile şi surorile din obşte. Pentru smerenia şi iubirea sa, a primit de la Dumnezeu darul rugăciunii neîncetate, al facerii de minuni şi al înainte-vederii.
Aceste daruri ale cuvioasei au rămas pentru cei mai mulţi necunoscute, întrucât sfânta căuta să îşi ascundă lucrarea duhovnicească şi să pară înaintea tuturor o maică simplă şi neînsemnată, demnă de judecat pentru stângăciile ei. Ea a trăit în desăvârşită sărăcie, având în chilie un pat cu o saltea umplută cu paie şi pănuşi de porumb.
Ca să nu simtă gustul bun al mâncării şi să se lăcomească, îşi punea în mâncare apă, zahăr, pâine şi amesteca felurile de mâncare în aceeaşi farfurie. După ce gusta foarte puţin, o dădea pisicilor să o mănânce. Pentru smerenia ei adâncă şi pentru dragostea ei, a primit de la Dumnezeu darul nevinovăţiei, în preajma ei animalele sălbatice domesticindu-se.
În fiecare zi venea la ea un corb pe care îl hrănea. Într-o toamnă, a mers să adune castane pentru maici în pădure. Atunci a venit o ursoaică cu puii să mănânce din locul în care aduna cuvioasa castane şi după ce s-au hrănit, maica le-a poruncit să plece, ca să rămână castane şi pentru maici. Sfânta Antonina prindea puii de urechi şi de blăniţă, iar puii mai mult se apropiau şi se bucurau de ea. Iar Sfânta Antonina îi îndemna să meargă de acolo. Ursoaica stătea de-o parte şi îşi aştepta puii fără să devină neliniştită.
Uneori oamenii o desconsiderau şi chiar o vorbeau de rău, însă Sfânta Cuvioasă Antonina pe toate le răbda. Odată, o soră a întrebat-o: „Maică, dar nu eşti supărată că te ocărâm? Că te defăimăm?”. Ea a răspuns: „Să răbdăm. Uite, pământul câte rabdă! Trec camioane pline cu butuci, încărcate, de tremură pământul şi el nu zice nimic. Câtă lume calcă pe el şi el nu zice nimic. Aşa să răbdăm şi noi!”.
Când a trecut la Domnul fratele său, Alexie, Sfânta Antonina era la cules de corcoduşe împreună cu alte maici. La un moment dat s-a lăsat jos pe iarbă şi a început să plângă. Maicile au crezut că a muşcat-o vreun şarpe. Au întrebat-o de ce plânge şi le-a spus: „A murit Alexie!”. Când au ajuns înapoi la mănăstire, maicile au aflat că ceea ce i se descoperise cuvioasei, se împlinise întocmai.
Sfânta Cuvioasă Antonina şi-a cunoscut dinainte clipa trecerii din această viaţă. Ea le-a înştiinţat pe maici de plecarea sa, totul petrecându-se după cum i s-a descoperit cuvioasei mult nevoitoare. S-a mutat la Domnul, cu pace, la 23 decembrie 2011, la vârsta de 88 de ani, fiind înmormântată în cimitirul mănăstirii.
Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei, împreună cu toţi ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a acestei Sfinte Cuvioase Maici, luând aminte la evlavia ei vrednică de laudă pentru rugăciune şi apărarea dreptei credinţe, şi căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte şi în veci, Sfânta Cuvioasă Antonina de la Tismana, să fie numărată între sfinţii Bisericii şi să fie pomenită cu cântări de laudă în ziua ei de prăznuire, la 23 decembrie în fiecare an, urmând ca aceasta să fie înscrisă în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba şi viaţa Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, să i se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul ei să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte cuvioase de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, mai rânduim ca ea să fie şi ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfintei Cuvioase Antonina de la Tismana, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română.
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 4 octombrie, anul mântuirii 2026.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† D a n i e l

Sursa: www.Basilica.ro

Timp total: 0.04s...

[]:1