Mesajul Patriarhului Daniel la înmormântarea părintelui Ioan Piţura: Un preot misionar ucrainean, harnic şi înţelept

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mesajul Patriarhului Daniel la înmormântarea părintelui Ioan Piţura: Un preot misionar ucrainean, harnic şi înţelept

[2026-09-14]

Mihail Pătrăşcanu

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis luni un mesaj de condoleanţe la înmormântarea părintelui Ioan Piţura, fost vicar al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România timp de 31 de ani.
Mesajul a fost citit de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, episcop vicar patriarhal şi delegat al Patriarhului României, după oficierea slujbei de înmormântare la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Ruscova, judeţul Maramureş.
Patriarhul Daniel a remarcat activitatea pastorală şi misionară a preotului pentru comunitatea ucraineană din România.
„Trecerea la cele veşnice a Părintelui Ioan Piţura este o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România îndoliată în aceste zile, dar cu multă speranţă că sufletul lui se odihneşte în Împărăţia Cerurilor, deoarece el a condus Vicariatul Ortodox Ucrainean din România cu multă credinţă, demnitate, responsabilitate şi dăruire”, a transmis Preafericirea Sa.
Textul integral:
Părintele vicar Ioan Piţura (1947-2026), un preot misionar ucrainean, harnic şi înţelept
„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit!” (2 Timotei 4, 7)
Aceste cuvinte ale Sfântului Apostol Pavel ni le amintim atunci când privim bogata şi rodnica activitate pastoral-misionară, cultural-educaţională, edilitară şi social-filantropică a Preacucernicului Părinte Ioan Piţura, fost vicar al Vicariatului Ortodox Ucrainean, mutat din viaţa pământească la viaţa cerească veşnică în ziua de vineri, 11 septembrie 2026.
Născut într-o familie de oameni harnici şi credincioşi, din părinţii Vasile şi Maria, în localitatea Crăciuneşti, judeţul Maramureş, la 1 februarie 1947, Părintele Ioan Piţura şi-a închinat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu şi a comunităţii Vicariatului Ortodox Ucrainean.
Între anii 1963–1968 a urmat şi a absolvit cursurile Seminarului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca, iar în anul 1972 a obţinut licenţa în Teologie la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.
La 21 iulie 1968, tânărul teolog Ioan s-a căsătorit cu domnişoara Eleonora-Viorica Servada, iar în acelaşi an a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ortodoxe Văleni, Protopopiatul Ortodox Român Sighetu Marmaţiei, unde a slujit până în anul 1974.
În perioada slujirii ca preot paroh la Văleni, a realizat reparaţii capitale la biserica şi casa parohială, în urma acestor lucrări biserica fiind târnosită, în anul 1974.
În anul 1974 a fost transferat la Parohia Ortodoxă Ucraineană Ruscova, pe care a păstorit-o timp de 47 de ani, până în luna august 2021, când s-a pensionat. În această parohie a realizat numeroase lucrări de construcţie şi reparaţie. A construit casa parohială, în anul 1981, şi a efectuat reparaţii capitale la biserică, aceasta fiind târnosită în anul 1979. În anul 2002, a construit altarul de vară al bisericii parohiale din Ruscova.
Între anii 1992–1998 a coordonat construcţia Mănăstirii „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Ruscova – Oblaz, iar în anul 2015 a început construcţia noii biserici parohiale „Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Proroc Ilie” din Ruscova -Centru.
De asemenea, ca preot paroh al Parohiei Ruscova, a sprijinit financiar parohiile Protopopiatului Ortodox Ucrainean Lugoj, Liceul Pedagogic „Taras Şevcenko” din Sighetu Marmaţiei, precum şi alte parohii din ţară şi familii nevoiaşe, ori de câte ori i se cerea ajutorul.
Între anii 1978–1990 a fost protopop al Protopopiatului Ortodox Ucrainean de coordonare, iar începând cu luna martie a anului 1990 a fost numit vicar general al Vicariatului Ortodox Ucrainean din România, odată cu reînfiinţarea acestuia.
În îndelungata sa slujire ca vicar general au fost înfiinţate trei mănăstiri ucrainene, dintre care două de călugări şi una de călugăriţe. Au fost înfiinţate zece parohii noi, au fost construite 17 biserici noi, 12 case parohiale şi trei case monahale pentru cele trei mănăstiri din cadrul Vicariatului. De asemenea, a îndrumat şi a sprijinit numeroşi tineri să urmeze studii teologice, atât în România, cât şi în Ucraina.
În calitate de vicar a depus eforturi constante pentru ca orele de Religie Ortodoxă, în localităţile în care trăiesc comunităţile ucrainene, să fie predate în limba ucraineană. A făcut parte din comisiile de evaluare a profesorilor de Religie, special organizate de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş pentru profesorii care au predat în limba ucraineană.
Părintele Ioan Piţura s-a distins şi printr-o bogată activitate culturală şi publicistică. A susţinut publicarea revistei „Binevestitorul” a Vicariatului, fiind primul redactor şef al acesteia, între anii 2006 – 2011. A publicat diferite articole în publicaţia ucraineană „Ukrainschei Visnek”, în perioada 2003–2007. A coordonat publicarea Cărţii de Rugăciuni în limba ucraineană, în anul 1975, şi a editat calendarul de perete în limba ucraineană, în perioada 1975–2020. De asemenea, a susţinut folosirea limbii ucrainene în cult prin tipărirea a numeroase cărţi de cult şi de rugăciuni spre folosul credincioşilor Vicariatului.
Activitatea sa a fost evidenţiată şi apreciată prin primirea treptată a rangurilor bisericeşti de iconom, în anul 1978, şi apoi de iconom stavrofor, în anul 1979, din partea Arhiepiscopului Teofil al Vadului, Feleacului şi Clujului. În anul 1999, vrednicul de pomenire Părinte Patriarh Teoctist i-a acordat Ordinul Crucea Patriarhală.
Din partea noastră a primit mai multe ordine şi distincţii patriarhale. În anul 2014, i-am conferit Ordinul „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, în anul 2017, Ordinul „Sfântul Ioan Gură de Aur”, iar în anul 2018 i-am acordat Ordinul Crucea Patriarhală (ediţia inaugurată în anul 2008), cea mai înaltă distincţie a Patriarhiei Române. De asemenea, în anul 2018, cu prilejul sfinţirii Catedralei Naţionale, i-au fost acordate Diploma şi Medalia sfinţirii Catedralei Mântuirii Neamului. La data de 19 septembrie 2021, a fost distins cu Ordinul „Sfântul Apostol Andrei”, iar în anul 2023, a primit Diploma şi Medalia Omagială „Anul omagial al pastoraţiei persoanelor vârstnice”.
Pentru multele lucrări săvârşite de Părintele Ioan Piţura în folosul comunităţii ucrainene din România, atât noi personal, cât şi preoţii şi credincioşii ortodocşi ai Vicariatului Ortodox Ucrainean, precum şi toţi cei care l-au cunoscut şi apreciat, îl pomenim în rugăciune cu recunoştinţă şi permanentă preţuire.
Trecerea la cele veşnice a Părintelui Ioan Piţura este o pierdere pentru comunitatea ucrainenilor din România îndoliată în aceste zile, dar cu multă speranţă că sufletul lui se odihneşte în Împărăţia Cerurilor, deoarece el a condus Vicariatul Ortodox Ucrainean din România cu multă credinţă, demnitate, responsabilitate şi dăruire, cu timp şi fără timp, vreme de 31 de ani.
În aceste clipe de vremelnică despărţire, până la Învierea de obşte, adresăm cuvinte de întărire duhovnicească doamnei preotese Eleonora-Viorica, fiicelor Maria şi Virginia, nepoatei Mădălina-Maria şi ginerelui Adrian, precum şi marii familii a credincioşilor ortodocşi din comuna Ruscova.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos, Care prin Cruce şi Înviere a adus bucurie la toată lumea, să odihnească sufletul robului Său Preotul Ioan în ceata vrednicilor Săi slujitori ai Sfintelor Altare, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru toţi cei îndoliaţi,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 5, Ultimul acces: 2026-09-27 08:04:19

Timp total: 0.03s...

[]:1