© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.04s...
Papa Leon acordă Sinoadelor orientale competenţa de a destitui Patriarhii[2026-08-31]foto: Vatican MediaO scrisoare apostolică sub forma unui motu proprio a Papei Leon al XIV-lea, cu incipitul Mutua concordia, publicată sâmbătă, 29 august, modifică două canoane, 106 şi 126, din Codul Canonic al Bisericilor Orientale şi acordă Sinodului Episcopilor puterea, printr-o „procedură ordonată”, de a destitui un Patriarh din funcţie în cazul în care relaţia cu acesta este compromisă iremediabil din motive grave. Fără a aduce atingere prerogativelor Scaunului Apostolic, prin urmare, Sinoadele Episcopilor sunt chemate, în astfel de cazuri, „să restabilească comuniunea rănită” printr-o procedură care, în conformitate cu normele, garantează Patriarhului „dreptul la o apărare deplină în faţa Sinodului”. Cu toate acestea, va rămâne în sarcina Papei „să-şi dea acordul cu privire la decizia sinodală, pentru a se asigura că libertatea deplină a Părinţilor de a-şi exprima alegerea este garantată, fără nici o posibilă presiune internă sau externă nejustificată”. Suveranul Pontif a dispus inserarea unui nou paragraf, §3, după §2 al Canonului 106, precizând că „în cazul în care Patriarhul nu îşi îndeplineşte obligaţiile” prevăzute de Codul însuşi, „Sinodul Episcopilor al Bisericii patriarhale poate fi convocat în mod legal de către Episcopul cu vechimea cea mai mare în ceea ce priveşte consacrarea episcopală şi care are drept de vot; iar dacă nici acesta nu procedează la convocare, această competenţă revine Episcopilor următori, cu vechime mai mare în ceea ce priveşte consacrarea episcopală, care sunt disponibili să facă acest lucru şi care au drept de vot”. Canonul 126 este, de asemenea, modificat prin adăugarea unui nou paragraf care stipulează că „din motive grave recunoscute ca atare de Sinodul Episcopilor al Bisericii patriarhale, acelaşi Sinod – convocat în conformitate cu canoanele 106 § 1, nr. 3, şi 108 § 3 – poate solicita Patriarhului să demisioneze din funcţie”. Paragraful următor stabileşte că dacă în urma unei astfel de solicitări, „Patriarhul nu demisionează din funcţie, Episcopul cu cea mai mare vechime în consacrarea episcopală şi care are drept de vot va organiza alegerea unui nou preşedinte de către Sinod, care va supune destituirea Patriarhului unui vot secret al a cel puţin două treimi dintre membrii Sinodului cu drept de vot, respectând în acelaşi timp dreptul [Patriarhului] de a se apăra în faţa Sinodului însuşi”. De asemenea, este responsabilitatea preşedintelui să informeze Papa, care trebuie să-şi dea „acordul pentru destituire, ceea ce face ca scaunul patriarhal să rămână vacant”. Având în vedere că în Bisericile Răsăritene există o relaţie strânsă care uneşte Patriarhul – care prezidează Biserica sa patriarhală ca tată şi cap, tamquam pater et caput (CCEO, can. 55) – şi Sinodul Episcopilor, pe care el însuşi îl convoacă şi îl conduce, o relaţie armonioasă între aceştia este esenţială pentru o viaţă eclezială rodnică, în unitatea Duhului şi în interesul exclusiv al Bisericii înseşi, precizează motu proprio-ul. Cu toate acestea, Codul Canonic al Bisericilor Răsăritene, care reglementează funcţionarea şi îndatoririle Sinoadelor episcopale, nu prevedea nici o dispoziţie pentru cazul în care „legătura sacră dintre Pater et Caput şi ceilalţi Episcopi ar fi compromisă iremediabil”, ceea ce ar duce la „o rană gravă care necesită remediere, aşa cum au solicitat şi numeroşi prelaţi răsăriteni”. Prin motu proprio intră, aşadar, în vigoare un set de norme care trebuie respectate în cazul unei rupturi ireconciliabile între Patriarh şi Sinod, în cazul în care Patriarhul nu îşi dă demisia. Se stabileşte că este responsabilitatea Sinodului să prezinte motivele grave care au condus la această ruptură, să determine cine trebuie să convoace Sinodul într-o astfel de situaţie şi modul în care acest lucru trebuie realizat, să precizeze majoritatea de voturi necesară pentru a pune capăt mandatului Patriarhului şi să asigure că drepturile Patriarhului la apărare sunt garantate. Dispoziţiile Papei au scopul de a consolida prerogativele Sinodului Episcopilor Bisericilor Catolice Orientale, conferindu-le o nouă putere în concordanţă cu natura lor de Biserici sui iuris şi restituindu-le ceea ce îşi are originea în interiorul lor, întrucât acestea sunt mai bine plasate pentru a înţelege şi evalua situaţia, rezervând în acelaşi timp Pontifului Roman un rol de garant. Dispoziţiile prevăzute în motu proprio se aplică, de asemenea, prin însăşi natura lor, Bisericilor Arhiepiscopale Majore (cf. can. 152). Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 4, Ultimul acces: 2026-09-29 02:21:09
|
Timp total: 0.05s...
[]:1
