Papa Leon: Progresul este cu adevărat uman dacă face lumea mai bună pentru toţi[2026-09-23]foto: Vatican MediaPapa Leon al XIV-lea şi-a continuat catehezele despre Gaudium et spes, concentrându-se pe capitolul dedicat sensului activităţii umane în univers. Gaudium et spes, a spus el, ne invită să împărtăşim „pâinea cunoaşterii şi a priceperii”, astfel încât umanitatea să-şi poată dezvolta potenţialul şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să colaboreze pentru a construi „un viitor mai bun”. Constituţia pastorală a Conciliului Vatican II privind Biserica, Gaudium et spes — tema ciclului actual de cateheze al Papei Leon al XIV-lea în cadrul audienţelor generale — abordează această întrebare fundamentală: „Care este valoarea activităţii umane în lume şi, prin urmare, a progresului tehnic, social şi ştiinţific?” În discursul său de miercuri, Sfântul Părinte a afirmat clar că „fiinţa umană este agentul progresului”, care face societatea să avanseze prin libertate şi inteligenţă. Suveranul Pontif a deplâns concepţia modernă care consideră că progresul ştiinţific şi tehnic slăbeşte relaţia cu Dumnezeu. „În gândirea umanistă postcreştină”, a explicat el, „fiinţele umane şi Dumnezeu sunt consideraţi în mod eronat ca rivali: pentru a-şi afirma cunoaşterea, libertatea şi progresul, se consideră că omul trebuie să se emancipeze de Dumnezeu”. O astfel de negare duce însă la pierderea „posibilităţii de a afirma valoarea transcendentă a persoanei umane”. Oamenii cooperează la planul lui Dumnezeu În schimb, Gaudium et spes afirmă clar că creştinii „pot considera pe bună dreptate că, prin munca lor, dezvoltă opera Creatorului, urmărind binele semenilor lor şi contribuind, prin efortul lor personal, la realizarea în istorie a planului divin”. În esenţă, a spus Papa Leon, „Dumnezeu a pus în mâinile bărbaţilor şi femeilor o creaţie care se află încă in statu viae — adică într-o călătorie, într-un proces de creştere — pentru ca ei să o ducă la împlinire prin activitatea lor înţeleaptă”. Legând această idee de „misterul Întrupării”, a spus: „umanitatea… nu este absorbită sau anulată de întâlnirea cu Dumnezeu, ci mai degrabă este cuprinsă în întregime, continuând să fie, în Cristos, liberă şi activă”. „Din această perspectivă”, a continuat el, „se conturează un adevăr important: pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, fiinţa umană nu trebuie să-şi abandoneze vocaţiile pământeşti, ci îşi poate trăi vocaţia pe deplin, îndeplinindu-şi îndatoririle de zi cu zi şi sfinţind-o”. Ca toţi oamenii, creştinii lucrează pentru a zidi „oraşul omului”, care trebuie deosebit de dezvoltarea „Împărăţiei lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, a subliniat afirmaţia Conciliului potrivit căreia progresul în edificarea societăţii umane „are o importanţă vitală pentru Împărăţia lui Dumnezeu”. Progresul trebuie să fie inspirat de caritate În fine, Sfântul Părinte a insistat că „pentru a fi un progres uman autentic… progresul tehnic şi ştiinţific trebuie să fie inspirat de caritate. Numai astfel poate fi pus întotdeauna în slujba demnităţii umane şi poate promova condiţiile de viaţă ale tuturor, în special ale celor mai defavorizaţi.” Conciliul Vatican II, a concluzionat el, „ne invită să împărtăşim pâinea cunoaşterii şi a priceperii, astfel încât fiecare persoană şi fiecare popor să-şi poată dezvolta potenţialul şi, împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, să putem construi un viitor mai bun”. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 18, Ultimul acces: 2026-09-25 21:35:13
|
Timp total: 0.04s...
[]:1