Românce în istorie: Ecaterina Teodoroiu, eroina care a devenit simbol al curajului şi jertfei pentru ţară - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Românce în istorie: Ecaterina Teodoroiu, eroina care a devenit simbol al curajului şi jertfei pentru ţară

[2026-08-22]
de Cristian Damian

Sâmbătă se împlinesc 109 ani de la mutarea în veşnicie a Ecaterinei Teodoroiu, cercetaşă şi participantă la Primul Război Mondial, care a rămas în memoria românilor drept una dintre figurile feminine reprezentative ale luptelor pentru apărarea ţării.
Născută în data de 14 ianuarie 1894, în Vădeni, localitate devenită ulterior cartier al municipiului Târgu Jiu, Cătălina Vasile Toderoiu (ulterior şi-a luat numele Ecaterina) provenea dintr-o familie numeroasă.
A urmat studiile în localitatea natală şi la Târgu Jiu, iar ulterior s-a pregătit pentru cariera didactică şi a urmat cursurile unei şcoli de infirmiere.
De la cercetaşă la voluntar pe front
În anii de dinaintea războiului, Ecaterina Teodoroiu s-a apropiat de mişcarea cercetăşească. Din 1913 a făcut parte din cohorta „Păstorul Bucur”, iar după revenirea la Târgu Jiu a continuat activitatea în cadrul cohortei „Domnul Tudor”.
Izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe însă radical parcursul. În 1916, Ecaterina a participat mai întâi la îngrijirea răniţilor, în calitate de cercetaşă şi infirmieră.
Drama familiei sale a apropiat-o şi mai mult de front. După ce mai mulţi dintre fraţii săi au căzut în luptele din 1916, tânăra a ales să se înroleze voluntar în Regimentul 18 Gorj şi să participe direct la operaţiunile militare.
Ecaterina activa în acelaşi pluton cu fratele ei, Nicolae, care a fost rănit grav şi i-a murit în braţe la începutul războiului. Acesta a fost momentul când şi-a tăiat părul şi a schimbat hainele de infirmieră cu cele de ostaş.
Prizonierat, evadare şi revenirea în luptă
Ecaterina Teodoroiu s-a aflat în primele linii ale confruntărilor din toamna anului 1916, inclusiv în luptele de la Jiu şi Filiaşi. În octombrie, a fost luată prizonieră în urma unei manevre de învăluire, însă a reuşit să evadeze împreună cu alţi militari români.
În noiembrie 1916, a fost rănită de două ori în luptele de la Filiaşi. După perioada de recuperare, la Craiova, Bucureşti şi Iaşi, a revenit în zona frontului şi a continuat să sprijine militarii răniţi.
Pentru curajul şi devotamentul dovedite în timpul luptelor, a fost decorată cu Medalia „Virtutea Cercetăşească” de aur şi, în martie 1917, cu Medalia „Virtutea Militară” de război, clasa a II-a.
În vara anului 1917, s-a întors pe front, fiind încadrată în Regimentul 43/59 Infanterie. În seara zilei de 22 august, în timpul unui atac german asupra poziţiilor româneşti din zona Mărăşeşti, a fost împuşcată mortal în timp ce se afla în fruntea plutonului pe care îl comanda în calitate de sublocotenent, la doar 23 de ani.
A fost înmormântată iniţial în comuna Fitioneşti, judeţul Putna (astăzi Vrancea), pe Valea Pârâiaşului, în locul numit „Poienele”. În 1921, rămăşiţele sale pământeşti au fost reînhumate la Târgu Jiu, unde au fost aşezate în mausoleul ridicat în centrul oraşului.
O eroină a României
Memoria Ecaterinei Teodoroiu a cunoscut, de-a lungul timpului, perioade de valorizare şi de marginalizare.
În anii regimului comunist, imaginea sa a fost reinterpretată în funcţie de discursul propagandistic al epocii, iar în 1978 povestea sa a fost transpusă cinematografic în filmul „Ecaterina Teodoroiu”, regizat de Dinu Cocea.
În 2021, pentru curajul şi sacrificiul în luptă, a fost declarată erou al naţiunii române, alături de Tudor Vladimirescu, prin Legea 65/2021.
Totodată, Banca Naţională a României a introdus chipul Ecaterinei Teodoroiu pe bancnota de 20 de lei, fiind prima femeie reprezentată pe o bancnotă românească aflată în circulaţie.
Casa familiei Teodoroiu din Târgu Jiu, construită în 1884 şi transformată începând din 1938 în casă memorială, păstrează memoria celei care a devenit un reper al curajului feminin în istoria României.
Povestea Ecaterinei Teodoroiu se înscrie într-o perioadă în care numeroase femei românce au contribuit la efortul de război prin îngrijirea răniţilor, activităţi de sprijin şi, în cazul ei, prin participarea directă la lupte.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 60, Ultimul acces: 2026-10-01 15:12:48