174 ani de la naşterea Sf. Matrona de la Hurezi, cuvioasa care a vieţuit în mănăstire din pruncie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

174 ani de la naşterea Sf. Matrona de la Hurezi, cuvioasa care a vieţuit în mănăstire din pruncie

[2026-08-02]

de Ştefana Totorcea

Duminică s-au împlinit 174 de ani de la naşterea unei sfinte: Sf. Matrona de la Hurezi, cuvioasa care a crescut în mănăstire din frageda pruncie.
S-a născut în data de 2 august 1852 Săliştea Sibiului, iar la Botez părinţii i-au dat numele de Maria.
Vocaţie monahală în familie
Tatăl ei, păstorul Nicolae, a ajuns cu turmele până în părţile Sfântului Munte, unde a fost tuns în monahism cu numele de Nicodim. A fost mai târziu hirotonit ieromonah şi a vieţuit în apropierea Chiliei Sfântului Sfinţit Mucenic Ipatie al Gangrelor.
Ca o dovadă că vocaţia sfinţenie se moştenea în această familie, şi un nepot al Sfintei Cuvioase Matrona, părintele Teodosie Domnariu, a ajuns în Sfântul Munte şi a vieţuit tot la Chilia Sfântului Ipatie, ajungând stareţ.
La Chilia Sfântului Ipatie se păstrează corespondenţa sfintei cu acest nepot, documente valoroase pentru reconstituirea biografiei ei.
Când micuţa Maria avea doar cinci ani, a mers cu mama ei la Mănăstirea Sărăcineşti din judeţul Vâlcea. Când s-a apropiat timpul întoarcerii acasă, copila, mişcată de darul Duhului Sfânt, nu a mai voit să plece, rămânând în mănăstire. Mai târziu a fost călugărită, luând numele de Matrona şi ducând o viaţă de smerenie, blândeţe, tăcere şi ascultare.
Mutarea la Hurezi
În anul 1872, după secularizarea averilor mănăstireşti, Mănăstirea Hurezi s-a reorganizat şi a devenit mănăstire de maici. Aşa a ajuns Cuvioasa Matrona de la Sărăcineşti şi Hurezi în 1873, alături de alte maici, venite de la mănăstirile vâlcene Mamu, Dintr-un Lemn şi Surpatele.
La Hurezi, sfânta Matrona a dus o viaţă de nevoinţă şi ascultare, totdeauna la biserică, cu dragoste către maicile din obşte şi foarte milostivă.
Fiind preţuită de maici pentru viaţa ei duhovnicească, în 1923, când avea deja 71 de ani, a fost aleasă stareţă, lucrare pe care a împlinit-o timp de doi ani.
În 1925, sub ascultarea Episcopului Vartolomeu Stănescu al Râmnicului, Cuvioasa Matrona s-a străduit mult să pună o rânduială bună şi să facă viaţă de obşte, după regulile şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi. Din păcate, unele dintre maici s-au împotrivit, unele chiar plecând din mănăstire în sat.
Cuvioasa Matrona a decis atunci să se retragă, mergând la chiliile tuturor şi îndemnându-le la ascultare, sărăcie de bunăvoie. A sprijinit-o întru totul pe noua stareţă, schimonahia Epiharia Moisescu.
O minune a Maicii Domnului
În 1926, Cuvioasa Matrona, fiind foarte bolnavă, dar având multă credinţă şi evlavie la Maica Domnului, a fost vindecată în chip minunat.
În a patruzecea zi de suferinţă, i s-a arătat Maica Domnului, care a întrebat-o: „Ce voieşti?”. Sfânta i-a spus: „Maica Domnului, ia-mă, căci nu mai pot de dureri!”
După această vedenie, Sfânta s-a trezit cu totul sănătoasă şi a mai trăit câţiva ani, rugându-se ziua şi noaptea, citind la Psaltire, rostind rugăciunea inimii şi rămânând îndrumătoare maicilor din mănăstire.
Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui
Sfânta s-a mutat la Domnul în 5 mai 1939, după ce, cu trei zile înainte, a primit înştiinţare dfespre aceasta.
Şi-a chemat ucenicele, maica Olimpiada şi maica Gherasima, pe care le-a povăţuit să trăiască în dragoste frăţească, în smerenie şi ascultare, în sărăcie de bunăvoie şi statornicie în mănăstire şi să fie nelipsite de la biserică, deoarece nelucrarea acestora îl desparte pe monah de Hristos.
Înainte de a-şi încredinţa sufletul lui Hristos, Cuvioasa Matrona s-a îmbrăcat în hainele de călugărie, s-a culcat pe pat şi a rugat să i se citească Acatistul Bunei Vestiri, iar la sfârşitul acatistului, când ucenica a rostit condacul „Apărătoarei Doamne”, Cuvioasa Matrona a zis şi ea: „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară”.
A fost înmormântată în cimitirul mănăstirii, iar numele de pe cruce s-a şters odată cu trecerea timpului.
Descoperirea moaştelor şi canonizarea
Datorită lucrărilor de restaurare de la ansamblul bolniţei Mănăstirii Hurezi, mai multe morminte au fost strămutate, printre care şi cel al sfintei, care emana o mireasmă foarte plăcută.
Sfânta a fost canonizată în şedinţa din 1 iulie 2025 a Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alături de alte 15 femei românce cu viaţă sfântă.
Proclamarea generală a canonizării lor a avut loc la Catedrala Patriarhală în 6 februarie 2026. În 5 mai 2026, a avut loc proclamarea locală a canonizării sfintei.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 98, Ultimul acces: 2026-10-02 05:42:51

Timp total: 0.03s...

[]:1