Părintele Vladimir Beregoi: „Filantropia trebuie să fie organizată, nu doar emoţională”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Părintele Vladimir Beregoi: „Filantropia trebuie să fie organizată, nu doar emoţională”

[2026-07-17]

de Redacţia

Părintele Vladimir Beregoi, consilier economic şi social-misionar al Episcopiei Huşilor şi preşedinte al Asociaţiei „Filantropia Ortodoxă” Huşi, coordonează proiecte sociale dedicate copiilor, mamelor, vârstnicilor şi familiilor aflate în dificultate. Activitatea asociaţiei a fost recunoscută la nivel naţional prin desemnarea ca Instituţia anului 2023 la Gala Naţională a Excelenţei în Asistenţă Socială.
În acest interviu, Sfinţia Sa vorbeşte despre întâlnirea directă cu suferinţa, despre femeile aflate în criză de sarcină, despre copiii care au nevoie de sprijin şi despre modul în care binele făcut cu consecvenţă poate aduce bucurie în vieţile oamenilor. Interviul a fost oferit în cadrul rubricii #vinereapentruviaţă.
Filantropia porneşte de la nevoia concretă a oamenilor
Alexandra Nadane: Părinte Vladimir, Asociaţia Filantropia Ortodoxă Huşi are o activitate remarcabilă într-o zonă cu resurse limitate. Cum aţi ajuns să ajutaţi mii de copii şi familii în dificultate şi ce provocări întâmpinaţi?
Pr. Vladimir Beregoi: Totul a pornit de la nevoia concretă a oamenilor. Nu am început cu planuri mari, ci cu întâlnirea directă cu suferinţa: copii flămânzi, familii fără sprijin, mame singure, bătrâni uitaţi, oameni bolnavi sau rămaşi fără ajutor. În faţa unor astfel de situaţii nu poţi rămâne indiferent. Filantropia nu este doar o activitate socială, ci o lucrare de inimă, o responsabilitate creştină faţă de omul aflat în nevoie.
Asociaţia Filantropia Ortodoxă Huşi s-a dezvoltat pas cu pas, prin muncă, prin multă implicare şi prin oameni care au crezut că binele se poate organiza. Astăzi avem servicii sociale, centre de zi pentru copii, sprijin pentru familii, servicii pentru vârstnici, cantine sociale, activităţi educaţionale şi campanii prin care ajungem la mii de beneficiari. Nu facem doar acte punctuale de ajutor, ci încercăm să construim sprijin constant acolo unde lipsurile sunt adânci.
Provocările sunt multe. Judeţul Vaslui este o zonă în care sărăcia, migraţia părinţilor, abandonul şcolar, lipsa locurilor de muncă şi izolarea rurală afectează foarte multe familii. Uneori ne confruntăm cu lipsa resurselor, cu nevoi mai mari decât posibilităţile noastre şi cu situaţii sociale foarte complexe. Dar am învăţat că, atunci când există credinţă, echipă, parteneri şi oameni buni, se găsesc soluţii. Nu putem schimba totul dintr-odată, dar putem schimba viaţa unui copil, a unei mame, a unei familii. Iar de acolo începe speranţa.
Sprijin pentru mame şi copii aflaţi în dificultate
A.N.: Printre tipurile de sprijin pe care le oferiţi este şi ajutorul acordat femeilor în criză de sarcină şi mamelor în dificultate. Cu ce probleme se confruntă aceste femei şi cum le sunteţi alături?
Pr. V.B.: Femeile aflate în criză de sarcină sau mamele în dificultate nu se confruntă doar cu o problemă materială. De multe ori se confruntă cu frică, singurătate, presiune, ruşine, lipsa sprijinului familiei, lipsa unei locuinţe sigure, lipsa banilor pentru hrană, medicamente sau lucrurile de bază pentru copil.
Unele sunt foarte tinere, altele au mai mulţi copii, iar unele au trecut prin violenţă, abandon sau relaţii instabile. Sunt femei care nu au nevoie să fie judecate, ci să fie ascultate şi sprijinite. Noi încercăm să fim aproape de ele concret şi omeneşte. Le ajutăm cu alimente, îmbrăcăminte, produse pentru copii, scutece, lapte praf, sprijin pentru locuire, atunci când este posibil, consiliere şi îndrumare către servicii medicale şi sociale, dar mai ales cu încurajare.
Uneori, cel mai important lucru este ca o mamă să simtă că nu este singură şi că există cineva care îi spune: „Putem trece împreună prin asta”. Pentru noi, fiecare copil este un dar, iar fiecare mamă trebuie privită cu demnitate. Sprijinul oferit nu este doar pentru momentul naşterii, ci şi pentru perioada de după, pentru că greutăţile reale încep adesea când mama ajunge acasă şi trebuie să crească acel copil în condiţii dificile. De aceea, încercăm să construim în jurul lor o reţea de sprijin, astfel încât viaţa să fie apărată nu doar prin cuvinte, ci prin fapte.
Faptele bune care formează sufletul
A.N.: Care sunt experienţele care v-au impresionat cel mai mult în misiunea dumneavoastră?
Pr. V.B.: Sunt multe experienţe care rămân în suflet. M-au impresionat copiii care, deşi trăiesc în lipsuri greu de imaginat, zâmbesc când primesc o masă caldă, un ghiozdan sau o vorbă bună. M-au impresionat mamele care aleg să meargă mai departe, deşi par să nu mai aibă nicio putere. M-au impresionat bătrânii care nu cer mult, ci doar să fie vizitaţi, ascultaţi şi să simtă că nu au fost uitaţi.
Uneori, un gest simplu spune mai mult decât orice raport. Un copil care îţi spune că pentru prima dată are rechizitele lui. O mamă care plânge pentru că are cu ce să-şi hrănească pruncul. Un bătrân care te ţine de mână şi îţi spune că nu l-a mai vizitat nimeni de mult. Acestea sunt momente care te schimbă şi te obligă să mergi mai departe.
M-a impresionat şi puterea comunităţii atunci când este chemată să facă bine. Am văzut oameni simpli, firme, voluntari, preoţi, tineri şi instituţii care s-au unit pentru un copil, pentru o familie, pentru un sat afectat de necaz. Atunci înţelegi că binele se poate multiplica. Nu trebuie să ai totul ca să ajuţi; trebuie să ai inimă şi disponibilitatea de a începe cu ce ai.
Filantropia necesită organizare, nu doar emoţie
A.N.: Care este „secretul” prin care o comunitate care se confruntă cu provocări multiple legate de sărăcie şi instabilitate poate deveni un mediu în care cei vulnerabili să fie sprijiniţi în mod sistematic?
Pr. V.B.: Nu ştiu dacă există un secret, dar există câteva lucruri esenţiale: continuitate, încredere şi colaborare. Nu este suficient să ajuţi o dată. Oamenii vulnerabili au nevoie de sprijin constant, de servicii, de oameni care să îi cunoască, să le urmărească evoluţia şi să le fie aproape pe termen lung.
De aceea, filantropia trebuie să fie organizată, nu doar emoţională. O comunitate devine mai puternică atunci când fiecare îşi asumă o parte: Biserica, autorităţile locale, şcoala, medicul, asistentul social, voluntarii, oamenii de afaceri, vecinii.
Nicio instituţie nu poate face singură totul. Dar împreună putem identifica mai bine nevoile şi putem răspunde mai repede. Este important să nu privim persoana vulnerabilă doar ca pe cineva care primeşte ajutor, ci ca pe un om care are demnitate, potenţial şi o poveste.
Sprijinul trebuie să urmărească nu doar supravieţuirea, ci ridicarea omului: educaţie pentru copii, consiliere pentru părinţi, îngrijire pentru vârstnici, sprijin pentru mame, hrană pentru cei flămânzi, dar şi speranţă, încredere şi sentimentul că aparţin unei comunităţi. Secretul, dacă îl putem numi aşa, este să transformăm compasiunea în structură şi fapta bună în lucrare de durată.
Sprijinul care alungă teama
A.N.: Ce mesaj aveţi pentru părinţii care află în mod neaşteptat că vor naşte un copil şi se tem că acesta nu va avea un viitor bun?
Pr. V.B.: Le-aş spune, în primul rând, să nu rămână singuri cu frica lor. Frica, atunci când este trăită în singurătate, poate întuneca orice speranţă. Dar o viaţă nouă nu este niciodată o întâmplare fără sens. Fiecare copil vine cu o taină, cu o lumină şi cu o şansă de a schimba inimile celor din jur.
Înţeleg că pot exista griji mari: bani puţini, lipsa unei locuinţe, presiuni din partea celor apropiaţi, teamă că nu vor face faţă. Dar le-aş spune părinţilor că nu trebuie să ducă totul singuri. Să ceară ajutor, să vorbească, să se apropie de oameni care îi pot sprijini. Există soluţii, există oameni buni, există instituţii şi organizaţii care pot fi alături de ei.
Un copil nu are nevoie de părinţi perfecţi, ci de părinţi care îl primesc cu iubire şi care caută sprijin atunci când le este greu. Viitorul unui copil nu se construieşte într-o zi şi nu depinde doar de câţi bani ai la început, ci de dragostea, răbdarea şi sprijinul pe care îl primeşte.
Mesajul meu este acesta: nu vă lăsaţi conduşi de teamă. Căutaţi sprijin, cereţi ajutor şi daţi vieţii o şansă. Dumnezeu nu părăseşte niciodată o mamă care îşi ţine copilul la piept şi nicio familie care, deşi se teme, alege să meargă înainte cu nădejde.
Dacă ar fi să transmit un mesaj tuturor oamenilor, cred că mesajul meu ar fi unul simplu: „Să investim cât mai mult în bine, pentru că binele oferă fericire atât ţie, personal, cât şi celui care îl primeşte”. Nu poţi să fii fericit atunci când tu eşti sătul, dar îl vezi pe cel de lângă tine flămând. Nu poţi să fii fericit doar pentru că ai sănătate, ai parte de bunăstare materială, ai copiii aproape, te bucuri de soţia ta sau de soţul tău, în timp ce cel de lângă tine este singur.
Singurătatea este cea mai grea boală şi se vindecă prin prezenţa noastră în viaţa celui care este singur, prin vorba noastră şi prin grija pe care i-o oferim. Prezenţa ta şi cuvintele tale pot transforma lacrima amară a durerii, care curgea din ochii celui aflat în suferinţă, în lacrima dulce a speranţei, care curge dintr-un ochi fericit.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 117, Ultimul acces: 2026-10-04 09:42:12

Timp total: 0.05s...

[]:1