A învăţa împreună, pentru a merge împreună[2026-06-30]foto: Gerhardus.roUn grup format din cincizeci de credincioşi catolici laici şi preoţi a petrecut ultimul weekend din luna iunie în Casa Kolping din Timişoara. Sosiţi din 16 localităţi ale ţării, au acceptat provocarea de a experimenta un mod nou de a dialoga, de a asculta şi de a învăţa împreună. Există lucruri care nu pot fi înţelese doar din cărţi sau din prezentări teoretice, ci trebuie trăite. Motivul acestei întâlniri a fost cursul de formare destinat facilitatorilor implicaţi în procesele de dialog sinodal. Întâlnirea organizată de Episcopia Romano-Catolică de Timişoara în zilele de 27 şi 28 iunie a.c. a reprezentat etapa finală a cursului început anul trecut şi desfăşurat online, în organizarea Universităţii Sophia din Loppiano şi a Centrului Evangelii Gaudium din Italia. La Timişoara au fost invitaţi Andrew Spiteri, facilitator sinodal, şi Maria do Sameiro Freitas, membră a Consiliului Director al Centrului Evangelii Gaudium. „Arta construirii relaţiilor” a fost tema centrală a cursului de formare, care a cuprins prelegeri, prezentări, activităţi în grupuri mici, celebrarea Sfintei Liturghii şi, la final, un joc de rol prin care participanţii au pus în practică cele învăţate în cele două zile. Sfintele Liturghii în ambele zile au fost celebrate de E.S. Iosif Csaba Pal, Episcop diecezan. Au concelebrat pr. Francisc Ungureanu, secretar general al Conferinţei Episcopilor din România şi directorul Angelus TV, împreună cu preoţii sosiţi din parohiile Diecezei de Timişoara. Cadrul muzical a fost asigurat de prof. Iustin Călin, dirijorul corului „Harmonia Christi”. Construirea relaţiilor a început chiar din primele minute ale întâlnirii, când participanţii au trecut pragul Casei Kolping şi s-au adunat în sala de conferinţe. Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Iaşi, Acăţari, Timişoara, Pecica, Dumbrăviţa, Ciacova, Periam, Dorobanţi, Caransebeş, Clocotici, Reşiţa, Slatina Timiş şi Lipova au fost localităţile din care au sosit participanţii ca să experimenteze şi să însuşească împreună cunoştinţe de bază, tehnici şi bune practici referitoare la slujirea de facilitator. Deşi documentele Sinodului despre sinodalitate nu oferă o definiţie propriu-zisă, Vademecumul parcursului sinodal (2021-2023) descrie clar rolul acestuia. Facilitatorul nu este doar un moderator al discuţiei, ci şi un însoţitor al grupului: prezintă scopul şi desfăşurarea întâlnirii, creează un climat de încredere şi ascultare reciprocă, veghează la participarea echilibrată a tuturor şi susţine discernământul comun. El nu conduce conţinutul dialogului, ci însoţeşte procesul. La deschiderea cursului, cei prezenţi au fost salutaţi de E.S. Iosif Csaba Pal, Episcop diecezan, şi de pr. Zsolt Szilvagyi, vicar pastoral. În continuare, Episcopul diecezan a împărtăşit şi câteva experienţe personale de la sesiunile celei de-a XVI-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor. După introducere, Episcopul diecezan i-a prezentat pe cei doi invitaţi, care au deschis prima sesiune a cursului. În prelegerea sa, Maria do Sameiro Freitas a subliniat că sinodalitatea nu este o teorie, ci un stil de viaţă şi un proces practic, care necesită instrumente concrete. Universitatea Sophia lucrează de patru ani în acest domeniu, iar cursurile online au avut participanţi din 64 de ţări. Scopul formării este ca participanţii să înveţe instrumentele sinodalităţii: ascultarea, discernământul comun, participarea şi coresponsabilitatea. Atelierul practic din România reprezintă modulul final, axat pe arta facilitării, adică pe modul în care pot fi însoţite şi susţinute procesele comunitare, inclusiv situaţiile dificile. În cele două zile, accentul a căzut pe dinamici practice, în care facilitatorul oferă cadrul, iar participanţii pun în aplicare metodele învăţate. „La finalul cursurilor, coordonăm de obicei două-trei zile de practică, pe care le-am organizat în Italia, dar şi în alte ţări: Irlanda, Statele Unite, Slovacia, iar anul acesta am venit cu mare bucurie în România, pentru că au fost mulţi înscrişi din această ţară”, a afirmat vorbitoarea. „Forma cea mai înaltă a slujirii…” – astfel a descris despre rolul facilitatorului în prezentarea sa Andrew Spiteri, expert în procese sinodale şi ecleziale, specialist recunoscut de Asociaţia Internaţională a Facilitatorilor (IAF), unul dintre principalii facilitatori ai Sinodului Episcopilor. „Este esenţial ca facilitatorul să nu apară în prim-plan. Aceasta ar fi forma cea mai înaltă a slujirii: când grupul se adună, iar eu, ca facilitator, sunt prezent în mijlocul lor fără să atrag atenţia asupra mea, creând un climat în care ei înşişi descoperă lumina. Serviciul facilitării este o slujire, nu o funcţie de comandă. Uneori facilitarea durează o oră, alteori luni întregi, în funcţie de complexitatea deciziei şi de dinamica grupului. Procesul sinodal nu este automat, nu este o «maşină de cafea» în care apeşi un buton şi apare rezultatul. Nici nu este ca în parlament, unde se discută, se votează şi gata. Sinodalitatea înseamnă a asculta şi a admite că pot exista şi alte perspective. Dacă intrăm într-un proces în care fiecare vine cu ideile lui fixe şi nu vrea nici măcar să-i asculte pe ceilalţi, atunci mai întâi trebuie construită încrederea şi fraternitatea. Scopul este ca toţi să se simtă văzuţi, ascultaţi şi respectaţi, iar decizia finală să nu rămână «în sertar», ci să fie dusă mai departe de cei care o pot implementa”, a mai transmis Andrew Spiteri. Unul dintre punctele forte ale cursului au fost fără îndoială cele şapte activităţi în grupuri mici – sau dinamică în grup -, în cadrul cărora cei prezenţi au experimentat: ascultarea pe trei nivele: Cuvânt • Ecou • Sens; gestionarea tensiunilor şi a conflictelor; crearea unui climat de siguranţă psihologică şi construirea consensului; dinamica trinitară; valorizarea carismelor; promovarea coresponsabilităţii; discernământul comunitar. Ceea ce formatorii nu au predat prin cuvinte au transmis prin propriul comportament: deschiderea cu care i-au întâmpinat pe participanţi, atenţia acordată fiecăruia, sinceritatea cu care au abordat subiectele şi au răspuns la întrebări, precum şi atmosfera de încredere şi prietenie pe care au reuşit să o creeze. În acest climat, toţi s-au simţit ascultaţi şi respectaţi. Pe parcursul ambelor zile, traducerea consecutivă dintre italiană şi română a fost realizată de Maria Surdu. Munca sa atentă a făcut posibil ca toţi participanţii să se implice deplin în procesul sinodal. Întâlnirea de la Timişoara a arătat că sinodalitatea este o practică vie, care se construieşte pas cu pas, prin ascultare, încredere şi colaborare. Participanţii au plecat acasă cu speranţa că pot contribui la o Biserică mai deschisă şi mai fraternă, iar ceea ce au trăit aici poate deveni începutul unui nou drum, pe care să-l parcurgă împreună în comunităţile lor. (Biroul de presă al Episcopiei de Timişoara) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 46, Ultimul acces: 2026-09-30 19:03:56
|
Timp total: 0.05s...
[]:1