Mesaj de condoleanţe al Patriarhului Daniel: PS Emilian Crişanul, un ierarh erudit, evlavios şi harnic

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mesaj de condoleanţe al Patriarhului Daniel: PS Emilian Crişanul, un ierarh erudit, evlavios şi harnic

[2026-06-30]

de Ştefana Totorcea

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a transmis marţi un mesaj de condoleanţe care a fost citit la slujba de înmormântare a Preasfinţitului Părinte Emilian Crişanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului, oficiată la Mănăstirea Neamţ.
„Viaţa omului credincios nu se măsoară doar prin numărul anilor petrecuţi pe pământ, ci mai ales prin lumina harului dumnezeiesc pe care o primeşte, o cultivă şi o împărtăşeşte semenilor săi”, subliniază Patriarhul României.
„În toate ascultările primite, ca monah, preot slujitor al Sfântului Altar, cadru didactic, ori arhiereu, Preasfinţia Sa a arătat că adevărata demnitate a slujirii nu constă în funcţia ocupată, ci în fidelitatea faţă de Hristos şi faţă de Biserica Sa, prin împlinirea cu smerită ascultare, competenţă şi responsabilitate a îndatoririlor încredinţate.”
Text integral:
Un ierarh erudit, evlavios şi harnic: Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul (1972-2026)
Cu multă întristare în suflet am primit vestea trecerii din această viaţă a Preasfinţitului Părinte Emilian Crişanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Aradului, slujitor vrednic al Bisericii lui Hristos şi ierarh devotat misiunii pastorale, culturale şi academice, pe care l-am cunoscut încă din timpul slujirii noastre la Iaşi, ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei (1990-2007).
În faţa tainei morţii, Biserica lui Hristos nu rămâne fără consolare, deoarece credinţa în Domnul Iisus Hristos Cel răstignit şi înviat alină durerea despărţirii vremelnice prin nădejdea vieţii veşnice. În acest sens, Domnul nostru Iisus Hristos spune: „Eu sunt Învierea şi Viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (Ioan 11, 25), chiar dacă omul moare cu trupul, va fi viu cu sufletul. De aceea, pentru creştini moartea nu este un sfârşit al existenţei omului, ci mutarea sa în lumina lui Hristos, Biruitorul morţii, şi intrarea sa în Împărăţia iubirii Preasfintei Treimi.
Viaţa omului credincios nu se măsoară doar prin numărul anilor petrecuţi pe pământ, ci mai ales prin lumina harului dumnezeiesc pe care o primeşte, o cultivă şi o împărtăşeşte semenilor săi. În acest sens, Domnul Iisus Hristos ne îndeamnă: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât văzând ei faptele voastre cele bune să preamărească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Lumina aceasta nu este slava trecătoare a lumii, ci lumina „credinţei lucrătoare prin iubire” (Galateni 5, 6), a rugăciunii statornice, a smereniei, a ascultării şi a slujirii jertfelnice.
Lumina sfântă a vieţii pământeşti este rodirea harului Duhului Sfânt în viaţa omului şi rămâne, după mutarea lui la Domnul, ca binecuvântare pentru semenii pe care i-a slujit şi ca moştenire spirituală pentru Biserică.
Preasfinţitul Părinte Emilian Crişanul s-a născut la data de 12 februarie 1972, în localitatea Berezeni, judeţul Vaslui, primind la botez numele Vlad.
Închinoviat de tânăr, la doar 17 ani (1 septembrie 1989), în obştea Mănăstirii Neamţ, în această veche şi binecuvântată lavră monahală, păstrătoare a unui patrimoniu inestimabil al spiritualităţii, culturii şi artei bisericeşti ortodoxe din ţara noastră, tânărul monah Emilian a deprins aici frumuseţea vieţii liturgice, rânduiala ascultării monahale şi dragostea pentru istoria şi patrimoniul spiritual al Ortodoxiei româneşti.
Între anii 1990-1995 a urmat cursurile Seminarului Teologic Ortodox „Veniamin Costachi” de la Mănăstirea Neamţ.
În perioada 1990–1998 a lucrat ca tipograf în cadrul Tipografiei mitropolitane TRINITAS de la Mănăstirea Neamţ, iar în perioada 1998 – 2001 a fost eclesiarh al Mănăstirii Neamţ.
În anul 1998 a fost hirotesit protosinghel, iar în anul 2004 arhimandrit. A urmat cursuri de limbă engleză în Republica Cehă, la Academia Ortodoxă din Vilémov (Olomouç), în anul 2001; în Regatul Unit al Marii Britanii, la Colegiul Teologic „Resurrection”, Mirfield, al Universităţii din Leeds, în anul 2005, precum şi cursurile de doctorat, în perioada 2003-2008, la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, la specializarea Istoria Bisericii Ortodoxe Române, sub îndrumarea regretatului Profesor Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române, convins fiind că experienţa dobândită va rodi spre folosul Bisericii.
În slujirea sa la Iaşi, atât ca referent la Centrul Eparhial Iaşi, duhovnic al studenţilor teologi de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi, consilier cultural şi exarh al mănăstirilor din judeţul Iaşi, a dovedit mereu competenţă, discernământ şi multă responsabilitate în împlinirea misiunii încredinţate.
Fiind ales de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în demnitatea de Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a fost hirotonit arhiereu în 14 noiembrie 2009. Mai târziu, începând cu data de 16 iulie 2017, această lucrare a fost continuată cu multă dăruire în Arhiepiscopia Aradului, unde şi-a împlinit slujirea încredinţată până la chemarea sa la Domnul, în 26 iunie 2026.
În toate ascultările primite, ca monah, preot slujitor al Sfântului Altar, cadru didactic, ori arhiereu, Preasfinţia Sa a arătat că adevărata demnitate a slujirii nu constă în funcţia ocupată, ci în fidelitatea faţă de Hristos şi faţă de Biserica Sa, prin împlinirea cu smerită ascultare, competenţă şi responsabilitate a îndatoririlor încredinţate.
Preasfinţia Sa a iubit cercetarea istoriei Bisericii, a preţuit studiul şi cultura teologică şi a înţeles că slujirea liturgică şi a învăţământului teologic se luminează şi se îmbogăţesc reciproc, atunci când izvorăsc din aceeaşi credinţă vie şi din aceeaşi iubire faţă de Hristos şi faţă de oameni.
Mutarea sa la Domnul, la o vârstă la care putea încă să aducă multe roade în viaţa Bisericii, ne cheamă să cugetăm la adevărul că „nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).
Lumina adevărată a credinţei, a evlaviei şi a faptelor bune pe care o răspândeşte omul în jurul său în timpul vieţii pe pământ şi în existenţa sufletului de dincolo de mormânt, este, de fapt, lumina harului dumnezeiesc pe care îl poate face roditor omul credincios şi harnic, înţelept şi darnic.
Această lumină este lumina virtuţilor sau a roadelor Duhului Sfânt în om (cf. Galateni 5, 22-23), roade pe care Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar Emilian Crişanul le-a împărtăşit semenilor prin cuvintele sale înţelepte şi ziditoare, îndreptătoare şi vindecătoare, mărturisitoare ale adevărului şi apărătoare ale demnităţii umane create după chipul lui Dumnezeu.
El rămâne prezent între pământeni prin faptele sale de iubire milostivă şi smerită, de ajutorare a semenilor în nevoi şi în necazuri, dar şi de susţinere a celor care au dorit să facă roditor talantul lor în folosul familiei, Bisericii şi societăţii.
De aceea, când un creştin trece din viaţa pământească la cele veşnice, Biserica şi toţi cei care l-au cunoscut se roagă pentru iertarea păcatelor lui, adică a umbrelor vieţii sale, dar şi pentru odihna sufletului său împreună cu sfinţii în Împărăţia cerurilor.
Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Arhiereul cel veşnic şi Păstorul cel Bun, să odihnească sufletul robului Său, Preasfinţitul Părinte Episcop-vicar Emilian Crişanul, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi, împreună cu sfinţii ierarhi slujitori şi păstori ai Bisericii, care au bineplăcut lui Dumnezeu.
Adresăm părinteşti condoleanţe Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Timotei al Aradului, clerului, monahilor şi credincioşilor Arhiepiscopiei Aradului, foştilor colaboratori ai Preasfinţitului Părinte Emilian, studenţilor şi tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au preţuit, rugându-ne lui Dumnezeu să le dăruiască mângâiere, pace şi nădejde în Învierea cea de obşte, pe care o mărturisim în Crezul ortodox.
Adresăm, de asemenea, un cuvânt părintesc de preţuire şi mângâiere sufletească Preacuviosului Părinte Arhimandrit Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, şi întregii obşti monahale, în mijlocul căreia Preasfinţitul Părinte Emilian şi-a început vieţuirea călugărească şi în care se întoarce acum, în aşteptarea Învierii celei de obşte. Suntem încredinţaţi că rugăciunea neîncetată a acestei istorice vetre monahale va însoţi sufletul său pe calea odihnei în Hristos, Domnul Învierii şi al vieţii veşnice.
În mod deosebit, adresăm părinteşti condoleanţe familiei îndurerate, mai ales celor patru surori ale Preasfinţitului Părinte Emilian, şi tuturor celor care l-au cunoscut şi l-au preţuit.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 275, Ultimul acces: 2026-09-26 15:17:49

Timp total: 0.03s...

[]:1