© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pliant de prezentare: Mănăstirea Mihai Vodă, reactivată la 435 ani de la fondare şi 425 de la mutarea la Domnul a ctitorului[2026-05-09]de Ştefana TotorceaUn pliant de prezentare a Mănăstirii Mihai Vodă din Capitală a fost editat recent. Text integral: Reactivarea Mănăstirii Mihai Vodă din Bucureşti La împlinirea a 435 de ani de la ctitorirea sfântului aşezământ şi a 425 de ani de la trecerea la Domnul a domnitorului Mihai Viteazul. Scurt istoric Mănăstirea Mihai Vodă datează de la începutul veacului al XV-lea, din vremea lui Mircea cel Bătrân. Găsită în ruină, mănăstirea a fost refăcută între anii 1558 şi 1559 de jupâneasa Caplea din Stăneşti, mătuşa boierilor Buzeşti, care a închinat-o Mănăstirii Simonos Petras din Sfântul Munte Athos. Pliant de prezentare publicat cu prilejul reactivării Mănăstirii Mihai Vodă din Bucureşti. Foto: Basilica.ro / Raluca Ene În timpul domniei lui Petru Cercel (1583-1585), sfântul locaş a suferit grele pătimiri: călugării au fost izgoniţi, iar jupâneasa Caplea, îngropată în biserică, a fost dezgropată şi reînhumată la Mănăstirea Bolintin. Între anii 1589 şi 1591, în urma unei minuni săvârşite de Sfântul Ierarh Nicolae, care l-a izbăvit de la moarte pe domnitorul Mihai Viteazul, pe atunci mare ban al Craiovei, acesta zideşte pe locul ruinelor vechii mănăstiri cea mai însemnată ctitorie a sa, care în timp îi va purta numele. Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Ierarh Nicolae în faţa căreia s-a rugat domnitorul Mihai Viteazul şi a fost izbăvit de la moarte (Colecţia de artă a Patriarhiei Române). Sursa foto: Ziarul Lumina Evlavia domnitorului faţă de Sfântul Ierarh Nicolae a rămas neclintită întreaga viaţă. Pentru eforturile sale de apărare a creştinătăţii, arhiepiscopul de Bari i-a dăruit mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, astăzi păstrată la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, pe care Mihai Viteazul a aşezat-o într-o raclă de aur lucrată. La 21 august 1599, Mihai Viteazul a închinat ctitoria sa bucureşteană Mănăstirii Simonos Petras, reluând închinarea jupânesei Caplea. A înzestrat-o cu moşii şi sate, a ridicat împrejurul ei incintă cu chilii pentru monahi şi casă domnească pentru găzduirea ctitorilor şi a împodobit biserica cu odoare de mare preţ. Portret al domnitorului Mihai Viteazul – sec. XVII. Sursa foto: Wikimedia Commons / Mr. Nostalgic Unul dintre acestea este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Îndrumătoarea, care a fost primită în dar de monahii aghioriţi, ca recunoştinţă faţă de donaţiile primite din partea domnitorului. Icoana a fost pictată la jumătatea secolului al XVI-lea, fiind restaurată în anul 1666, conform inscripţiei de pe icoană, de monahul Ioan de la Rusicon. Translatare şi supravieţuire De-a lungul veacului al XVII-lea, mănăstirea a beneficiat de danii însemnate din partea mai multor voievozi — între care Alexandru Vodă Iliaş, Alexandru Coconul şi Antonie Vodă din Popeşti — care i-au asigurat dăinuirea şi înflorirea. După incendiul din 1761, în anul 1775 s-a înălţat în incintă o nouă casă domnească, ce a servit drept reşedinţă vremelnică domnitorilor Constantin Mavrocordat, Alexandru Constantin Moruzi, Alexandru Ipsilanti şi Grigore al IV-lea Ghica. După Unirea Principatelor Române, în 1864, rânduiala monahală a fost întreruptă brusc prin secularizarea averilor mănăstireşti, sfântul locaş devenind sediul Arhivelor Statului. Ample restaurări s-au făcut în anul 1900 sub Dimitrie Onciul şi între 1928-1935 sub arhitectul Emil I. Costescu, pictura fiind refăcută de Costin Petrescu. Ansamblul monahal al Mănăstirii Mihai Vodă – începutul sec. XX. Sursa foto: Viabucuresti.ro În anul 1984, mănăstirea a fost propusă spre demolare. În urma memoriilor semnate de importanţi intelectuali ai vremii s-a aprobat translatarea bisericii şi a clopotniţei, incinta fiind însă demolată. Operaţiunea, de o complexitate inginerească remarcabilă, a fost coordonată de inginerul Eugeniu Iordăchescu. După căderea regimului comunist, în anul 1994, biserica a fost redeschisă cultului ca biserică de mir şi s-au realizat ample lucrări de restaurare. Argumente pentru reactivare La împlinirea a 425 de ani de la trecerea la Domnul a domnitorului Mihai Viteazul (1601-2026), Arhiepiscopia Bucureştilor a hotărât să redea Mănăstirii Mihai Vodă din Bucureşti statutul pe care ctitorul i l-a statornicit: acela de aşezământ monahal închinat vieţii de rugăciune şi de mulţumire adusă lui Dumnezeu şi Sfântului Ierarh Nicolae pentru izbăvirea sa de la moarte. Biserica mutată aproximativ 280 m de pe vechiul amplasament. Foto: Agerpres Anul 2026 este încărcat de o dublă însemnătate: se împlinesc 435 de ani de la zidirea mănăstirii de către Mihai Viteazul (1591-2026) şi 425 de ani de la trădarea şi asasinarea ctitorului ei la Câmpia Turzii (1601-2026). Aceste ceasuri aniversare rânduiesc firesc momentul reactivării, întrucât adevărata cinstire adusă domnitorului român se împlineşte prin redarea ctitoriei sale vieţii monahale pentru care a fost zidită. Reactivarea împlineşte, înainte de toate, voinţa nestrămutată a ctitorului. Domnitorul a ridicat acest aşezământ şi l-a rânduit să fie locaş de vieţuire monahală. Restabilirea statutului de mănăstire este, aşadar, un act de fidelitate faţă de însăşi voia ctitoricească. „Splendidă, măreaţă, cu cele trei cupole ale sale.” — Paul din Alep (1656) Reactivarea constituie totodată un act de dreptate şi de reparaţie istorică faţă de cele două lovituri care au întrerupt viaţa monahală în această veche vatră duhovnicească: secularizarea din 1864, care a transformat mănăstirea în sediul Arhivelor Statului, şi demolările regimului comunist din 1984, care au distrus incinta şi au mutilat ansamblul. Reactivarea reînnoadă, în plan simbolic, vechea legătură duhovnicească dintre ctitoria bucureşteană şi Mănăstirea Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, în a cărei conştiinţă domnitorul Mihai este cinstit până astăzi drept om sfânt şi ctitor pomenit la fiecare priveghere şi parastas. Această comuniune este pecetluită de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, dăruită odinioară sfântului locaş de părinţii de la Mănăstirea Simonos Petras şi păstrată cu evlavie până în zilele noastre ca semn văzut al unei continuităţi neîntrerupte peste veacuri. În incinta mănăstirii urmează să fie ridicat un nou ansamblu monahal ce va cuprinde chilii pentru obşte şi spaţii de primire a pelerinilor, care va prelua spiritul, stilul şi elementele arhitectonice ale vechii incinte demolate spre a reaşeza sfântul locaş în cadrul cuvenit unui aşezământ de viaţă călugărească din inima Bucureştilor. Noua obşte monahală Obştea care va reactiva viaţa monahală la Mănăstirea Mihai Vodă este formată din vieţuitori cu experienţă duhovnicească şi legături statornice cu rânduielile athonite moştenite de sfântul locaş. Ieroschimonah Iosif Cismaş, slujitor şi duhovnic Foto: Basilica.ro / Raluca Ene Părintele ieroschimonah Iosif Cismaş, este licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad. A fost tuns rasofor în 2004 şi schimonah în 2007 la Schitul „Buna Vestire” – Almaş, iar în anul 2025 a fost hirotonit ieroshidiacon şi ieroschimonah pe seama Mănăstirii „Sfântul Simeon Stâlpnicul” – Arad Gai. Se distinge prin lucrarea imnografică, alcătuind şi traducând multe slujbe ale sfinţilor recent canonizaţi. Monahia Cipriana Tănase, stareţă Foto: Basilica.ro / Raluca Ene Monahia Cipriana Tănase, a fost vieţuitoare a Mănăstirii Râmeţ din anul 2009, fiind tunsă în monahism în 2014. Are studii economice şi un master în istorie-filologie. La Râmeţ a coordonat ample lucrări de restaurare şi extindere a ansamblului. A îndeplinit ascultarea de secretară a mănăstirii şi, din 2012, a coordonat cele două module de servicii sociale ale Fundaţiei „Valea Mănăstirii” – un cămin pentru vârstnici şi o locuinţă protejată. Monahia Agripina Pîrghie, vieţuitoare Foto: Basilica.ro / Raluca Ene Monahia Agripina Pîrghie, a intrat în obştea Mănăstirii Râmeţ în anul 1992 şi a fost tunsă în monahism în 2002. A absolvit Şcoala monahală de la Râmeţ şi cursurile de cântăreţ bisericesc din cadrul Seminarului Teologic din Alba-Iulia. A îndeplinit ascultările de paracliseră, supraveghetoare a muzeului şi a lucrat la atelierul de croitorie şi broderie veşminte clericale al mănăstirii. Între 2020-2021 a fost egumenă la reşedinţa din Cahul a Episcopiei Basarabiei de Sud. Adresă şi contact Mănăstirea Mihai Vodă Str. Sapienţei nr. 4, sector 5 050134 Bucureşti Mijloace de acces Metrou: M1/M3 – staţia Izvor Autobuz: linii 104, 123, 124, 205, 385 Troleibuz: linia 63 Tramvai: linia 32 Contact website: mihaivoda.ro e-mail: mihai.voda.manastirea@gmail.com Donează Beneficiar: Mănăstirea Mihai Vodă IBAN (RON): RO56-RNCB-0069-1488-0042-0001 IBAN (EUR): RO55-RNCB-0857-1488-0042-0001 IBAN (USD): RO28-RNCB-0857-1488-0042-0002 Banca: Banca Comercială Română Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 184, Ultimul acces: 2026-10-05 12:11:39
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
