Studenţii din Roma se pregătesc pentru o vizită a Papei Leon[2026-05-13]Universitatea Sapienza (foto: Melirius, Wiki, CC BY-SA 2.0)În dimineaţa zilei de joi, 14 mai 2026, la ora 10:20, Papa Leon al XIV-lea va vizita Universitatea Sapienza din Roma. În timpul întâlnirii, Episcopul Romei va avea un moment de rugăciune şi timp pentru a saluta comunitatea înainte de a se îndrepta spre rectorat şi Aula Magna pentru a ţine un discurs. În campusul principal al celei mai mari universităţi din Europa, studenţii studiază, desfăşoară activităţi de cercetare, organizează conferinţe, expoziţii şi concerte. „Acesta este un laborator al inimilor omeneşti”, spune capelanul pr. Gabriele Vecchione, „cu 125.000 de studenţi din întreaga lume care vor modela viitorul. Aici, ne propunem să trăim credinţa cu o abordare raţională demnă de secolul XXI.” Doi preoţi care locuiesc în subsolul capelei supraveghează activităţile acesteia. Pr. Claudio Tagliapietra, unul dintre vicecapelani, explică valoarea implicării în viaţa universitară: „Nu ne întrebăm niciodată cum să atragem tinerii. În schimb, ne întrebăm cum să îi întâlnim şi să le vorbim despre anxietăţile lor. Abia atunci vorbeşti aceeaşi limbă. Adesea, ei caută un tată, un frate. Uneori, o conversaţie obişnuită duce la ceva mai profund.” Apropiata vizită a Papei Leon, spune el, evidenţiază provocarea de a uni două forme de înţelepciune: cea a lui Dumnezeu şi cea a umanităţii. „Ambele provin din aceeaşi sursă; trebuie doar să ascultăm cu inimile noastre”. Ca răspuns, pr. Tagliapietra face referire la figuri-cheie din istoria Bisericii: Sf. Toma de Aquino şi viziunea sa asupra înţelepciunii; Sf. Augustin, care a fost un învăţător cu o inimă plină de ardoare şi înţelepciune; şi Sf. John Henry Newman, care a propus un ideal înalt al vieţii universitare. Scopul, explică el, este de a unifica cunoaşterea, ceea ce poate inspira grupurile din capelă care organizează întâlniri şi sesiuni de rugăciune să privească dincolo de cercul lor imediat. Ca profesor la Universitatea Pontificală Santa Croce din Roma, el reflectează: „Educaţia este una dintre cele mai nobile misiuni ale noastre ca profesori: să le arătăm studenţilor toată frumuseţea pe care Dumnezeu o vede în ei şi să le oferim instrumentele necesare pentru a deveni ceea ce sunt meniţi să fie.” Pr. Gabriele Vecchione, care este şi vicedirector al Biroului diecezan pentru pastoraţia universitară, mărturiseşte: „La Spovadă, am auzit adesea tineri povestind cum nu mai doreau să trăiască. Ceea ce fac întotdeauna este să le reamintesc că această perioadă este o fază a vieţii care va trece.” „Biserica are un arsenal, o imensă rezervă de spiritualitate”, continuă el, „Sf. Ioan al Crucii, în noaptea sa întunecată, a descris ceea ce noi am numi depresie, dar şi cum să treci prin ea şi să îl întâlneşti pe Dumnezeu. Aşadar, limbajul psihicului face parte din credinţă, nu îi este străin.” Pr. Vecchione, critic faţă de utilizarea omniprezentă a reţelelor sociale, o descrie ca pe o „catastrofă” din cauza impactului său de dependenţă. El avertizează asupra unei crize neuronale răspândite care provoacă tulburări de atenţie, depresie şi epuizare. Capelanul critică, de asemenea, utilizarea necontrolată a IA: „Chiar şi profesorii au devenit ca nişte procurori care vânează plagiatul. Universitatea este un loc al efortului şi al reflecţiei – nu absolvi cu o pocnitură din degete; nu treci de la zero la o sută în trei zile.” În lumea de astăzi, pr. Vecchione susţine că tinerii sunt adesea cuprinşi de o retorică ce încearcă să îi definească. El explică un sentiment crescând de paternalism faţă de tineri. „Nu putem scăpa de el, proiectăm anumite aşteptări asupra lor… Cei care îi învaţă pe tineri ar trebui să îi întrebe ce îşi doresc cu adevărat. În schimb, îi punem pe banda rulantă industrială; devin ca nişte obiecte care se mişcă de-a lungul ei, îndreptându-se cu toţii spre locuri de muncă pe care ar putea ajunge să le urască.” În primul rând, trebuie să reeducăm tinerii cu privire la modul în care îşi pot atinge adevăratele obiective. „Este extrem de dificil, deoarece a-ţi dori ceva este întotdeauna ceva străin. Un copil doreşte, în general, ceva diferit de ceea ce vor părinţii săi, aşa că a trăi în această alteritate este foarte greu.” Prin urmare, aici, la Universitatea Sapienza, cultivarea familiarităţii şi încurajarea relaţiilor sănătoase se numără printre principalele eforturi ale preoţilor. Când cineva bate la uşa capelei, de obicei o face pentru a cere îndrumare, pentru o conversaţie de cinci minute sau pentru Spovadă. „Dar, în cele din urmă, toată lumea caută paternitatea – pe cineva care să creadă în ei.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 158, Ultimul acces: 2026-10-07 10:03:54
|
Timp total: 0.04s...
[]:1