Românce în istorie: Dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume[2026-03-21]de Ştefana TotorceaCu 18 ani în urmă, în 21 martie 2008, se muta la cele veşnice dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume. S-a născut în 25 aprilie 1920, la Fălticeni, judeţul Suceava, în familia lui Constantin Ogrezeanu, casier la sucursala locală a Băncii Naţionale, şi a soţiei lui, Maria. „Eram un copil studios, cu îndemânări manuale care, atunci, nu bănuiam că vor fi atât de folositoare chirurgului. În clasa I-a primară, de pildă, învăţătoarea n-a vrut să creadă că desenul fusese făcut de mine. Era un bătrân ţăran, cu căciulă şi toiag. L-am desenat pe loc pe tăbliţă, cu un creion de cenuşă. Am avut mare uşurinţă, dacă nu chiar talent, şi pentru pian“, avea să povestească mai târziu Sofia Ionescu Ogrezeanu într-un interviu pentru revista „Flacăra“. S-a format într-o perioadă de pionierat şi a marilor nume fondatoare ale medicinei şi cercetării româneşti. În primul an de facultate l-a avut preparator pe George Emil Palade, viitorul laureat al Premiului Nobel în medicină. Iar mentori în specializarea sa i-au fost prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti, şi prof. dr. Constantin Arseni, cei care azi dau numele celei mai mari clinici de neurochirurgie din România. Prima operaţie pe creier din istorie făcută de o femeie Prima operaţie pe creier din istorie făcută de o femeie a avut loc în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la Spitalul nr. 9 din Bucureşti, actualul Spital Clinic de Urgenţă „Bagdasar-Arseni”. Bucureştiul fusese bombardat, iar la spital ajunsese în comă un băieţel care risca să-şi piardă viaţa. Pentru că prof. dr. Dimitrie Bagdasar era rănit la mână, operaţia necesară a fost realizată de stagiara Sofia Ogrezeanu, sub îndrumarea lui. Copilul a fost salvat. „Deşi am avut emoţii în timpul primei operaţii, parcă am simţit că sunt învăluită de un nor de linişte”, a mărturisit mai târziu dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu. „Mă concentram numai asupra a ceea ce aveam de făcut, pentru că, dacă m-aş fi gândit că pe masă era un pui de om a cărui viaţă e în mâinile mele, cred că aş fi tremurat. Şi nu aveam voie să greşesc! Niciun milimetru. Operaţia mi-a decis viaţa pentru 47 de ani înainte, atât cât am stat în neurochirurgie.” În 1945, Sofia Ogrezeanu a obţinut titlul de doctor în medicină şi s-a căsătorit cu dr. Ionel Ionescu. Neurochirurg în vreme de război Sursa foto: Adevarul.ro A fost greu să opereze încontinuu în timpul războiului. „Cei care fac această meserie ştiu bine despre ce vorbesc eu acum! Programul de lucru era dur. În fiecare zi începeam la 5 dimineaţa. 12-15 ore munceam, stăteam aplecaţi asupra bolnavilor”, a rememorat neurochirurgul într-un interviu. „Eu lucram chiar în secţia unde veneau răniţii de pe front. În prima lună de meserie am slăbit zece kilograme. Operam întruna. Operam, operam. Şi când dormeam operam, dar în vis. Tot timpul mă gândeam la pacienţii mei. Când aveam câte un soldat român pe masă, o vedeam pe mama lui care îl aşteaptă, plângând. Mă gândeam la familia lui…” Prima femeie neurochirurg din istorie a mai dezvăluit şi motivaţia ei de a-şi depăşi limitele şi a se sacrifica permanent, punându-şi priceperea în slujba celorlalţi: „Nu suportam să văd mame şi copii plângând. Acesta era secretul meu, care m-a ajutat mereu să mă ridic de jos şi să operez, chiar dacă eram obosită, chiar dacă nu mâncam de 24 de ore.“ În 1954 a devenit medic primar la Clinica Spitalului „Dr. Gh. Marinescu“ din Bucureşti, iar în 1957 a devenit medic primar neurochirurg. „În timpul pionieratului, când eram o mână de neurochirurgi, 3-4 în toată România, atunci, dimineaţa îl ajutam pe profesorul Arseni la patru operaţii, iar după-amiaza operam 4-5 afecţiuni de coloană“, a relatat dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu într-un interviu din 1987. Mamă printre picături Sursa foto: Adevarul.ro „Între operaţii, aveam câteva minute libere şi mergeam să-mi văd copilul, în vârstă de 4-5 luni, pe care îl lăsam într-un salon, să se mai uite infirmierele la el. Nu de puţine ori îl găseam căzut din pat, pe ciment, se juca singur. Copiii mi i-a crescut apoi soacra, nu am avut concedii, că vara erau mai frecvente accidentele şi trebuia să facem gărzi mai dese”, relata medicul într-un interviu. „Copiii mei nu au avut mamă“, a recunoscut ea cu altă ocazie. „Medicul nu rupe cu activitatea lui când pleacă din spital, ca un funcţionar care-şi uită ghişeul până a doua zi. Îmi continui rezolvarea cazurilor grele acasă. De câte ori stau cu ochii închişi, copiii mei spun: «Mama iar operează!». Sunt diagnostice mai grele pe care le pun numai noaptea, după ce m-am frământat mult, am cântărit toate variantele, iar dimineaţa sosesc cu… bomba”, povestea ea tot în interviul din 1987. O carieră strălucită A lucrat timp de 47 de ani la Spitalul 9, operând împreună cu soţul ei, dr. Ionel Ionescu, şi cu prof. dr. Constantin Arseni. Prin mâinile ei au trecut pacienţi ca soţul Mariei Tănase, soţia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, artişti, prinţi, poeţi şi reprezentanţi ai elitelor din România şi din afara ţării. Timp de 25 de ani, a fost şefa Departamentului de Tumori Cerebrale, iar alţi 22 a condus Departamentul de Patologie a Coloanei Vertebrale. A învăţat numeroşi studenţi diverse tehnici, uneori fiind nevoită chiar să găsească soluţii creative, nemaiîntâlnite, pentru a rezolva cazuri dificile. Între orele 2 şi 4 dimineaţa, a găsit timp să scrie şi 120 de articole şi prezentări ştiinţifice. În 1970 a fost chemată să o consulte pe soţia şeicului din Abu Dhabi, care era suspectă de tumoră intracraniană. Religia ei nu permitea examinarea de către un medic bărbat. Coliţă şi timbru omagiale cu chipul Sofiei Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume. Sursa foto: Adevarul.ro Când profesia a purtat-o în Franţa, medicii din Lyon nu puteau crede că românca din faţa lor era neurochirurg. „Atunci le-am arătat inelarele, pentru că sunt ambidextră. Aveam bătături mai groase ca ale lor. Bătătura de pe inelar se face de la pensă – o pensă specială cu care îndepărtăm porţiunea de calotă craniană când spargem osul. Abia atunci m-au crezut”, a rememorat dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu. „Şi profesorul Bagdasar se îndoia de forţa mea. Altfel, recunoştea că am degete de pianistă, cu octava de la do la mi.“ A operat până aproape de vârsta de 70 de ani. În 1990, s-a retras la pensie în urma problemelor cu ochii. Recunoaşterea internaţională În 2005, la al XIII-lea Congres Mondial al Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Neurochirurgie (WFNS) din Maroc, Sofiei Ionescu Ogrezeanu i-a fost recunoscut oficial statutul de prima femeie neurochirurg din lume. Titlul, certificat şi în literatura de specialitate, a fost recunoscut în 2006 şi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care a declarat-o, alături de alţi 65 de medici, drept medic-erou care şi-a dedicat viaţa profesiei. Dr. Sofia Ionescu Ogrezeanu a trecut la cele veşnice la vârsta de 88 ani, fiind înmormântată la Cimitirul Bellu din Bucureşti. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 115, Ultimul acces: 2026-09-29 01:22:03
|
Timp total: 0.03s...
[]:1