© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Biserica ne pune la îndemână un model complet de luptă cu păcatul, subliniază Episcopul Covasnei şi Harghitei[2026-02-24]de Cristian Damian„Creştinul este ostaşul prin excelenţă, pentru că Biserica ne pune la îndemână un model complet de luptă cu păcatul”, a subliniat Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei. Preasfinţia Sa a oficiat slujba Pavecerniţei Mari la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc. Conţinutul Canonului cel Mare Canonul Sfântului Andrei Criteanul, a explicat Preasfinţitul Părinte Andrei, este unic „nu doar prin întindere, ci îndeosebi prin conţinut, prin profunzimea simţămintelor legate de trăirile sufleteşti ale omului”. „Imnul liturgic ne arată lucrarea păcatului în viaţa omului, deoarece prin păcat se pierde curăţia sufletului. Omul robit de păcate cade, scade şi decade, ajungând înstrăinat în relaţia cu Dumnezeu Creatorul”. Cele 250 de strofe ale sale devin o amplă meditaţie biblică şi o stăruitoare rugăciune de iertare a păcatelor. Întoarcerea la Dumnezeu Ierarhul a explicat că imnul liturgic „pătrunde în cele mai adânci încăperi ale păcatului şi patimilor, pentru a elibera de acolo sufletul rănit de păcat”, oferind exemple scripturistice care evidenţiază atât pilda drepţilor, cât şi a celor care s-au întors prin pocăinţă. „Drepţii au urmat calea luminoasă către ceruri. A doua categorie sunt păcătoşii, care, robiţi de patimi, au gustat din amarul înstrăinării şi al izolării de lumina Preasfintei Treimi, dar, prin pocăinţă, au cunoscut întoarcerea, ajungând la mântuire”, a spus Preasfinţia Sa. „A treia categorie sunt păcătoşii, care, după cădere, nu au luptat pentru îndreptare, pierzându-şi sufletele”. Un imn al pocăinţei Episcopul Covasnei şi Harghitei a evidenţiat caracterul personal, dar şi universal, al pocăinţei exprimat în Canonul cel Mare, arătând că strigătul „miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă” nu aparţine doar autorului, ci fiecărui om care îl rosteşte cu inimă smerită. „Pe lângă faptul că se dau dimensiuni cosmice actului de pocăinţă (…), drama consumată în sufletul chinuit de păcat este prezentată conştiincios şi cu mult rafinament psihologic”, a spus ierarhul. „Sufletul începe să simtă în nimicnicia stării provocată de cădere, ca pe o povară de nesuferit. Cântarea ne spune: vremea este a pocăinţei, vin către tine Făcătorul meu, ridică de la mine lanţul cel greu al păcatului. Iubirea dumnezeiască, prin glasul propriei conştiinţe, cheamă sufletul abia trezit din păcat la ridicare şi după ce se desăvârşeşte pe sine la o stare a liniştii sufleteşti”. Preasfinţitul Părinte Andrei a încheiat cu un îndemn: „Bine ar fi ca în acest post să ne obişnuim cu citirea cât mai deasă din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, pentru a trăi experienţa unei pocăinţe sincere, urmată de o grabnică întoarcere la o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu”. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 157, Ultimul acces: 2026-10-02 13:11:32
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
