Se împlinesc 120 de ani de la naşterea Sfintei Blandina, mărturisitoare a credinţei în secolul 20[2026-02-24]de Mihail PătrăşcanuSe împlinesc marţi 120 de ani de la naşterea Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iaşi, cunoscută credincioşilor drept „Mama Blondina”. Sfânta Mărturisitoare Blandina (Gobjilă) s-a născut în data de 24 februarie 1906 în satul Grăşeni din Basarabia, în familia preotului Zaharia Popovici şi a preotesei Serafima, crescând într-un mediu profund ancorat în viaţa liturgică a Bisericii. A urmat studiile pedagogice şi a devenit învăţătoare, iar în anul 1926 s-a căsătorit cu inginerul Gheorghe Gobjilă, împreună cu care a avut un fiu, Vladislav. Deportarea în Siberia Destinul familiei a fost însă schimbat dramatic de ocupaţia sovietică a Basarabiei din 1940, când ea şi soţul ei au fost deportaţi în Siberia, unde au trăit timp de 15 ani experienţa detenţiei, a foametei şi a muncii silnice. În lagăr, Mama Blondina a fost întărită duhovniceşte de credinţa şi sprijinul unor călugăriţe şi femei evlavioase, mai ales după moartea soţului ei. A ieşit din detenţie slăbită fizic, dar cu o credinţă neclintită, iar vestea că fiul ei trăia în România i-a adus alinare după ani de suferinţă. „Mama Blandina este un simbol al suferinţei românilor deportaţi în Siberia şi al rezistenţei prin credinţă a tuturor mărturisitorilor. Deşi n-a murit ca martir (ucis pentru credinţă), viaţa ei a fost un adevărat martiraj, ea rămânând statornică şi fidelă lui Dumnezeu.”, a scris Episcopul Veniamin al Basarabiei de Sud într-o biografie dedicată sfintei recent canonizate. Fidelitate faţă de Hristos Ajunsă în ţară în 1957, a fost nevoită să înfrunte alte încercări, fiind pusă în situaţia de a alege între credinţă şi familie. Alegând fără ezitare fidelitatea faţă de Hristos, a rămas fără adăpost şi s-a stabilit la Iaşi, unde a fost sprijinită de o familie creştină. La Catedrala Mitropolitană din Iaşi a devenit o prezenţă discretă, dar statornică, dedicându-şi viaţa rugăciunii, transcrierii şi traducerii de acatiste, precum şi ajutorării celor aflaţi în suferinţă. Cunoscând judecata şi neînţelegerea unor oameni pentru viaţa sa smerită, răspundea cu seninătate: „Mie nu îmi este ruşine să spăl picioarele Mântuitorului Hristos”, mărturisind prin fapte iubirea şi smerenia evanghelică. Trecerea la Domnul şi canonizarea Sfânta Blandina a trecut la Domnul în data de 24 mai 1971, fiind condusă pe ultimul drum de numeroşi preoţi, monahi şi credincioşi. Mormântul său din Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi a devenit loc de rugăciune şi pelerinaj pentru cei care au simţit ajutorul ei duhovnicesc. Viaţa sa, marcată de prigoană şi jertfă, a fost recunoscută oficial de Biserica Ortodoxă Română prin canonizarea decisă de Sfântul Sinod în data de 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iaşi”, fiind prăznuită anual în ziua de 24 mai. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 134, Ultimul acces: 2026-09-29 08:26:10
|
Timp total: 0.03s...
[]:1